921 matches
-
băiat foarte bun", cum îi spuneam adesea, când luam cîte-o pastilă. Șterge toate neliniștile și toate temerile și poate da și un somn final, dacă iei chiar mai puțin de un tub. Astfel voi înlătura printr-un act de violență supliciul care mă așteaptă, căci nu pierderea totală a libertății mă sperie, ci atașamentul meu față de viață, care m-ar tortura: ești încătușat, vei muri fără speranță. Completul de judecată care ar pronunța sentința, adică figurile lor de oameni liberi, lectura
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl și părăsiseră? Era adevărat, nu i se dăduse marelui poet și filozof să bea, dintr-odată o cupă de cucută, ca lui Socrate, dar i se dăduse s-o bea cu încetul, să moară adică în fiecare zi, un supliciu, existențial care și începuse să-i atingă (acestui iubitor al luminii și al corolelor de minuni ale lumii) fibra lui cea mai ascunsă. Ce însemnau ultimele lui cuvinte, aducea un elogiu desfrînaților? "Sper, dom'profesor, zisei, că nu sînteți, adică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din punct de vedere etnic, cea cu care avea de-a face statul maghiar era mult mai eterogenă. Violența ideologică a fost similară de ambii versanți ai Carpaților, în Panonia ca și în câmpia Bărăganului. Ce a diferit a fost supliciul identitar al naționalităților minoritare supuse violenței naționalizării uniformizatoare, mult amplificat în Ungaria datorită compoziției caleidoscopice etnic a populației. Statul român, devenit România Mare în dauna unei Ungarii frustrate în urma Trianonului, avea să își ia revanșa, lansând propria sa campanie de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
timp visând uneori copilărește în sinea lui s-o scoată la capăt și să împace toate contradicțiile, mai trebuia acum să soarbă și această cupă groaznică, ba încă într-un asemenea moment! Mai avea, deci, acum parte de încă un supliciu neprevăzut, cel mai teribil cu putință pentru un om vanitos: cel de a roși pentru ai lui, în propria lui casă. „Oare recompensa merită atâtea suferințe?“ se întrebă Ganea în clipa aceea. Era momentul când se producea coșmarul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru el nu există probleme. Marele scriitor a fost în cele din urmă nevoit să-l biciuiască întru satisfacerea sentimentului moral, jignit, al cititorului; însă, văzând că marele om doar s-a scuturat și, pentru a-și reface forțele după supliciu, a mâncat plăcinta din foi, și-a desfăcut brațele a mirare, lăsându-i baltă pe cititori. Întotdeauna am regretat că marele Pirogov a fost luat de către Gogol într-un rang atât de mic, deoarece Pirogov este atât de mulțumit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și de bucurie a drepți‑ lor suferinzi. Și e vorba desigur de acea credință mare și ferventă care i‑a Îmbărbătat pe Sfinții Apostoli și pe Sfinții Mucenici În clipele ultime ale vieții lor omenești, când erau supuși la grele suplicii și sufereau moarte martirică pe cruce. Așa cum Dumnezeu a mângâiat prin proorocul Isaia pe iudeii cei credincioși, promițându‑le că nu‑i va uita : „Oare femeia uită pe pruncul ei și de rodul pântecelui ei n‑are ea milă ? Chiar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un fel sau altul de credința În El și de ajutorul Lui. Aproape toate ființele umane, În orice moment și În orice loc, sunt impresionate de curajul fizic, iar curajul fizic se demonstrează la maximum În fața morții. Martirii, privind teribilele suplicii ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi Însemna Hristos. Nu au șovăit În vreun fel când au fost Împinși a alege Între a‑și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nostru. Pretutindeni unde era o suferință noi am făcut din ea un colțișor al bucuriei”149. Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 127 Atitudinea dârză și neînfricată a martirilor În fața mor‑ ții și a durerilor teribile de pe urma groaznicelor suplicii la care erau supuși de către persecutorii păgâni, constituie o adevărată paradigmă și pentru bolnavii aflați Într‑o stare terminală, În proximitatea morții trupești. Sfinții martiri nutreau cu tărie credința În viața veșnică, de aceea nu aveau temeri sau angoase În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dea omul, În schimb, pentru sufletul său ?” (Marcu 8, 36‑37). Răbdarea chinurilor cumplite ale bolii poate fi egală cu mucenicia dacă bolnavul suferă cu stăruință și credință În voia dumnezeiască. V.6. Martirii - mărturisitori jertfelnici ai credinței, chiar În mijlocul supliciilor Înspăimântătoare și a chinurilor atroce Martirii, privind Înspăimântătoarele ordalii ce aveau să urmeze, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata și veșnica viață. Și‑au Îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului. O mărturisesc ei Înșiși : „Noi În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii !ă”154. Dacă În acest mod al promisiunilor deșarte și al adulați‑ ilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i‑au Înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței În Hristos și cu un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice : „Probus zise : Ori
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de 142 Suferința și creșterea spirituală scurt. Spunându‑i acestea i‑a potolit mânia Împăratului. Și În felul acesta cei din Edesa au scăpat de furia Împă‑ ratului”176. Nici creștinii de neam nobil nu s‑au dat Înapoi de la supliciile martiriului. Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să‑i fie adus și i
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
creștinii ieșeau triumfători din sala de judecată, bucurându‑se că au putut mărturisi pe Hristos, «făcându‑i biruitori În Hristosă (II Corinteni 2, 14)”178. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau Îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care erau supuși. Chinuiți fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce‑i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor ; astfel, dați Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 143 morții, ei se rugau pentru iertarea, pacea și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
prin jertfa lor, inegalabilii atleți ai lui Hristos, și‑au Împlinit lupta muceniciei Înarmați doar cu armura lui Dumnezeu, platoșa dreptății, scutul credinței și sabia duhului. V.7. Hristos suferă, Se răstignește prin martirii Săi și devine tăria lor În timpul supliciilor felurite și greu de Închipuit la care au fost supuși cu multă ură de cei care Îl urau pe Hristos ai Cărui credincioși erau, creștinii au fost În mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
participă la patimile lui Hristos. El, Care suferea În ei, Împlinea mari minuni. Astfel, martiriul este un gest de iubire : martirii erau ușurați de iubirea lui Hristos. În timp ce mulți‑ mea cerea ca martirii să fie biciuiți și supuși la diferite suplicii - așa cum a fost biciuit și prigonit Iisus -, ei se bucură pentru că Îndură astfel o parte din patimile Domnului. Hristos suferă cu mucenicul, iar mucenicul suferă cu Hristos. Suferința sa are un sens și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Încurajat, ei nu se temeau de amenințările dușmanilor, oricât de puternici ar fi fost aceia. În locul lor a luptat deci harul lui Dumnezeu, Întărind pe cei slabi și ridicând pe cei puternici, așa că ei au mers la martiriu, Îndurând felurite suplicii inimaginabil de grele. De aceea se nevoiau martirii, căci purtau În lăuntrul lor pe Hristos spre darurile cele mai Înalte (I Corinteni 12, 31) și Îndurau orice oboseală și orice suferință scornită de dușmani „nu numai o singură dată, ci
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
aceea, unii dintre cuvioșii părinți nu se rugau la Dumnezeu să Îi facă bine - bolnavi fiind - ci să Îi facă mai buni. Vătă‑ marea mădularelor a Însemnat pentru Părinții Bisericii tocmai sporirea virtuților. O sumedenie de sfinți care au răbdat supliciile bolii nu se plângeau de starea lor de decrepitudine fizică și de dureri continui, ci Își exprimau următoarea con‑ vingere : de am ști cât de folositoare sunt suferințele trupești pentru suflet, le‑am primi ca pe cele mai mari daruri
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
călugăr bătrân spunea : A fi bolnav este pentru cineva o cercetare dumnezeiască. Boala e cel mai mare dar de la Dumnezeu. Singurul lucru pe care omul Îl poate oferi lui Dumnezeu este durerea”214. O sumedenie de sfinți care au răbdat supliciile bolii nu se plângeau de această dureroasă stare, ci Își exprimau cre‑ dința că dacă noi am ști cât de folositoare sunt suferințele pentru suflet, le‑am primi ca pe cele mai mari daruri. În Patericul egiptean, ni se relatează
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
214 Suferința și creșterea spirituală Îndrăzniți a nu vă supune. Dacă veți da ascultare sfaturilor mele, veți primi din partea Împăraților mari și nemaipome‑ nite onoruri ; dacă, din contră, nu veți accepta invitația mea, vă voi tortura prin tot felul de suplicii ; după ce veți fi suferit mult, vă veți lepăda de Hristosul vostru”. Sfinții Îi răspun‑ seră Într‑o singură voce : „Fă ceea ce dorești : nu ne temem de suferință, deoarece Hristos ne va ajuta. Nu vom face sacrificii idolilor : ei sunt orbi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ceea ce dorești : nu ne temem de suferință, deoarece Hristos ne va ajuta. Nu vom face sacrificii idolilor : ei sunt orbi și fără sentimente”. Lysias ordonă să fie culcați la pământ și loviți cu vine de bou. Sfinții martiri, Îndurând acest supliciu, spuneau : „Doamne, Tu ne ești scăpare. Ascultă rugăciunea supușilor tăi”. Lovi‑ turile nu Îi atinseră, iar ei Îi spuseră lui Lysias : „Fă‑ne să Îndurăm torturi și mai groaznice : supliciile la care ne‑ai supus nu ne‑au atins, corpurile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și loviți cu vine de bou. Sfinții martiri, Îndurând acest supliciu, spuneau : „Doamne, Tu ne ești scăpare. Ascultă rugăciunea supușilor tăi”. Lovi‑ turile nu Îi atinseră, iar ei Îi spuseră lui Lysias : „Fă‑ne să Îndurăm torturi și mai groaznice : supliciile la care ne‑ai supus nu ne‑au atins, corpurile noastre sunt la fel de sfinte ca Înainte”. Lysias le răspunse : „Speram să vă Îndreptați : de aceea nu am vrut să vă fac să Îndurați torturi prea aspre. Acum Însă când văd
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cruci. Însă și săgețile, ca și pietrele, se reîntoarseră către cei care le lansau. Lysias, dându‑și seama că toate eforturile sale nu duceau la nici un rezultat, ordonă să li se taie capul fraților martiri. Călăii Îi conduseră la locul supliciului. Mergând Într‑acolo, preafericiții Îl lăudau pe Domnul, cântând. Apoi, Își ridicară mâinile către cer și, după ce se rugară În tăcere, rostiră : „Amin”. Călăii le tăiară capetele. În pace, Își dădură sufletul Domnului, pentru a primi cununa victoriei. Slăviții martiri
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ale acestei rugăciuni. Doar pentru că au fost dispuși să Învețe lecția rugăciunii, au putut depăși acele situații limită. Mulți dintre confrații de celulă care nu au uzat de această armă tare a rugăciunii lui Iisus au cedat În fața groaznice‑ lor suplicii la care erau supuși, unii dorindu‑și chiar moar‑ tea, pentru că nu mai aflau resurse fizice sau sufletești de a continua, nemaiavând putere de a răbda groaznicele ordalii care se arătau a fi fără sfârșit și din ce În ce mai odioase. Însă cei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Cu toată ostilitatea teoretică față de localizări, V. a cochetat cu acest gen de scrieri. Ludovic al XI-lea de Casimir Delavigne devine în prelucrarea lui Moartea lui Lăpușneanu. A tradus piese ca Onoarea casei de Léon Battu și Maurice Devignes, Supliciul unei femei de Al. Dumas-fiul și E. de Girardin, Lumea în care ți-e urât de Edouard Pailleron, Un amor fatal de Marc Fournier; Deputatul invalidat e o imitație după Eugène Morand. În „Societatea pentru învățătura poporului român” (1871) publică
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfârșite: „ce e de făcut?“ „Ce e de făcut?“ Această întrebare este o siglă a deliberării? Sau una a nehotărârii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
menține pământul în familie. Louis reprezintă țăranul autoritar, violent care nu are vicii, sobru, econom, dominat de dragostea pătimașă, obsedantă pentru pământ. Bătrân, trebuie să se resemneze, ducând o viață, spera el, liniștită. Despărțirea de pământurile sale este un adevărat supliciu, un prim pas spre decădere: își pierde înfățișarea umană devenind un fugar, iar singurul lucru care îl liniștește este rătăcirea în preajma fostelor pământuri. Sfârșitul său este naturalist: Louis e ucis de fiul său, Buteau. Neținând cont de modul de formare
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]