KorAP: Find »[drukola/base=suprimare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...125 >

3,122 matches

Corola-website/Law/106800_a_108129

vânzarea preferențială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al operatorului economic; ... i) acumularea de mărfuri de pe piața internă în scopul creării unui deficit pe piață și revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenței loiale; ... j) depășirea de către orice operator economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotărâri ale Guvernului, la formarea prețurilor de vânzare cu amănuntul; ... k) falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și expunerea spre vânzare ori vânzarea de

LEGE nr. 12 din 6 august 1990 (*republicată*) privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite*). In: EUR-Lex (1990) [Corola-website/Law/106800_a_108129]
Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008

și câteodată de cel al morbidului”. În contextul prozei scrise la cumpăna deceniilor al șaptelea și al optulea, romanul se individualizează prin trei trăsături: ridiculizarea umanismelor (vechi sau noi) în numele unui cinism feroce, care refuză speciei umane orice iluzie compensatorie; suprimarea convenției prozei analitice, bazată pe distincția dintre esență și aparență, dintre „persoană” și „persona”; dar, mai ales, proiectarea personajelor ca identități migrante, ca personalități instabile, în același timp failibile și contagioase. În acest sens, romancierul se folosește de convenția narațiunilor

PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029

reflex, o reacție specifică la o anume conjunctură”, iar „apariția sa nu e singulară, ipostaza literară este întregită de manifestări în psihologie, sociologie, politologie, filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă

PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206

e.g., Teodor Metochites) și monahii isihaști din secolul al XIV-lea ar putea stabili în ce măsură avocații teologiei mistice (Grigorie Palamas, în special) nu pretindeau din partea savanților (Nichifor Gregoras, Varlaam Calabrezul etc.) altceva decât limitarea pretențiilor metafizice exprimate de cunoașterea matematică. Suprimarea facultăților gândirii discursive n-a fost, în sine, un deziderat. Ne-am fi putut imagina, așadar, o altă modernitate decât cea marcată profund de modelul teologic al creștinismului occidental? Evident, această discuție este foarte complexă, dar Horia-Roman Patapievici ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470

propriei poziții în sumar și îndepărtarea contribuțiilor mai corozive. După cum prea bine știu cei care trăiesc sub regimuri nedemocratice, e nevoie de un adevărat intelectual pentru a face tranziția de la cenzura brutală la formele subtile de manipulare prin recuperare sau suprimare, un fel de supapă de siguranță care îngăduie ca anumite păreri moderat disidente să fie exprimate, tocmai pentru a putea elimina punctele de vedere radical disidente. Astfel, Jurnalul și continuarea sa rămân până astăzi o adevărată paradigmă a complexelor conflicte

Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

nu din oasele fratelui animalului cu care te-nfrupți? Și cu ce te scobești în dinți, după ce-ai înghițit această gîscă grasă? Cu o pană a aceleiași păsări! Și cu ce pană și-a semnat circulările secretarul Societății pentru suprimarea cruzimii față de gîscani? Hotărîrea de a patrona exclusiv penițele de oțel, a fost adoptată de Societate abia acum o lună-două... Capitolul LXV MASACRUL RECHINILOR Cînd un cașalot ucis de vînătorii din Mările Sudului e adus, cu mare caznă, noaptea tîrziu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vreodată o legislație privitoare la vînătoarea de balene, vînătorii americani sînt ei înșiși legislatori și magistrați în acest domeniu. Ei au creat un sistem care, prin caracterul său concis și atotcuprinzător, întrece Pandectele lui Justiman și regulamentul Asociației chinezești pentru suprimarea ingerințelor în treburile altor oameni. Da, aceste legi ar merita să fie gravate pe un taier al reginei Ana sau în vîrful unui harpon și purtate astfel la gît, într-atît sînt de lapidare. I. Un pește capturat aparține aceluia care

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368

inspirației literare și a creației propriu-zise; consecințe: creșterea combativității ideologice a operei, transformarea acesteia În armă de luptă, cu accentuat potențial ofensiv, instigator, indiferent de temă. Instituirea binomului apologie-defăimare În toate structurile discursului: temă, viziune, personaj, tehnică literară, reducționismul politic, suprimarea libertății de inspirație și a spiritului critic, tendința În artă, toate cu consecințe nivelatoare, au transformat opera literară Într-un hibrid propagandistic supus comenzii de stat, Într-o „rotiță” În mecanismul de transmisie a marxism-leninismului, Într-o anexă a ideologiei

Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359

culmina în înlăturarea lui și în atingerea unei stări de satisfacție. De aceea nu poate fi concepută o lege potrivit căreia acea stare de profundă neplăcere care este dezgustul față de viață să ducă, în toate cazurile, în mod necesar, la suprimarea vieții. Căci, în acest caz, aceleiași senzații, cea de dezgust, îi vor fi atribuite două funcții contradictorii: promovarea și distrugerea vieții. Maxima sinuciderii din dezgust de viață implică, așadar, o contradicție 24. Și în cazul respingerii maximei de a face

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
cum sunt cele ale lui Kuno Fischer, Hermann Cohen, Hans Veihinger, Alois Riehl, Bruno Bauch, Erich Adickes, Noica se întoarce spre textul CRP și al Pr întrebându-se „ce înseamnă sistemul lui Kant fără lucrul în sine?”. Răspunsul este că „suprimarea lucrului în sine” are pentru sistemul kantian „consecințe dezastruoase”. Și aceasta deoarece - argumentează autorul - lucrul în sine constituie un punct de plecare, o presupoziție fundamentală a sistemului filosofiei transcendentale. Noica respinge sugestia că autorul CRP s-ar face vinovat de

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
nu acordă tradiției respectul ce i se cuvine. Kant nu a fost însă nici una, nici alta. Conflictul lui cu cei care acceptă, drept preț al schimbărilor ce se impun ca necesare celor ce sunt capabili să-și folosească rațiunea, violența, suprimarea, fie și provizorie, a domniei legii (anarhia) precum și blocarea funcționării instituțiilor, cu toate consecințele ce decurg de aici pentru viața oamenilor, era unul ireconciliabil. Anarhia și teroarea revoluționară erau în ochii săi nenorociri la fel de mari ca și războaiele dintre state

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
rase, popoare, comunități laice sau religioase, grupuri sociale cu interese sub anumite aspecte diferite. Nimic nu este mai primejdios decât a proclama drept instanțe supreme ale judecății și acțiunii colective autorități care nu se pot legitima în fața tribunalului rațiunii. Odată cu suprimarea libertății de expresie publică și, prin aceasta, a confruntării opiniilor, dispar și premisele care fac posibil un consens bazat pe rațiune, singurul consens care poate aspira să devină unul universal. În lumina învățămintelor istoriei, cu deosebire a învățămintelor secolului care

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395

caracteristici: 1) Modul lor de funcționare vizează, spre exemplu, în cazul afectului, nu dispariția acestuia, „anestezierea” lui, ci mai degrabă „prelucrarea” lui și deci „reducerea durerii”. Așa se explică de ce anticiparea sau reprimarea (desemnată în această lucrare sub numele de „suprimare”) sunt mecanisme mai adaptative decât formațiunea reacțională, activismul (acting-out) și refuzul psihotic. 2) Apărările adaptative se înscriu într-o perspectivă temporală: ele sunt orientate mai degrabă către un termen lung. Anticiparea este astfel superioară acțiunii, întrucât ea permite, metaforic vorbind

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
citate. Vom examina în continuare, pe rând, finalitățile mecanismelor de apărare și modurile de acțiune adoptate în vederea atingerii unei anumite finalități - altfel spus, procedeele utilizate și modul lor de desfășurare. Finalitățile sunt formulate adesea într-o manieră foarte largă: reducerea, suprimarea oricărei schimbări susceptibile de a pune în pericol integritatea și constanța individului biopsihologic (1) sau restaurarea homeostaziei psihice (6b). În unele cazuri, finalitatea privește intrapsihicul: reducerea unui conflict intrapsihic (2) sau diminuarea angoasei generate de conflictele interioare dintre exigențele instinctuale

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Abordând chestiunea numărului mecanismelor de apărare, Vaillant (1993) oferă propria sa listă, alcătuită din următoarele optsprezece mecanisme: Activismul Agresiunea pasivă Altruismul Anticiparea Deplasarea Disocierea (sau refuzul nevrotic) Distorsiunea psihotică Formațiunea reacțională Ipohondria Izolarea Proiecția Proiecția delirantă Refularea Reveria autistă Sublimarea Suprimarea Umorul. Examinând această listă, constatăm că două dintre mecanismele menționate de A. Freud - regresiunea și transformarea în contrariu - nu apar în lista elaborată de Vaillant. • Ultima listă pe care o vom mai menționa aici își are originea în lucrările lui

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
vedea că izolarea este un mecanism aflat adesea în legătură cu nevroza obsesională, așa cum subliniază Freud: „Căutând să împiedice asociațiile, punerea în legătură a gândurilor, el (bolnavul) urmează una dintre legile cele mai vechi ale nevrozei de constrângere, tabuul atingerii (...); izolarea este suprimarea posibilității de contact” (1926/1995). Prin urmare, refuzul unei conexiuni între o reprezentare și un afect, sau între două reprezentări, face trimitere la interdicția atingerii reale. De ce acest tabu? Atingerea cuiva înseamnă, în opinia lui Freud, o plăcere supremă, dar

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Freud dedicat Psihonevrozelor de apărare, fără ca termenul „izolare” să fie utilizat încă. Al doilea sens este deja sugerat în 1914, atunci când, într-un articol intitulat „Rememorare, repetiție și perlaborare”, Freud semnalează existența unei forme particulare de „uitare” în nevroza obsesională, „suprimarea legăturilor dintre idei, o necunoaștere a concluziilor ce trebuie trase din ele și o izolare a unor amintiri”. O studiere aprofundată a acestui tip de izolare va fi efectuată însă abia în 1926. Numeroși autori au studiat apoi această apărare

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
mecanismele de apărare precizând că refularea este „mai net separată de celelalte mecanisme decât sunt acestea între ele”, și-și dezvoltă afirmația printr-o imagine: un text interzis de cenzură poate fi pur și simplu distrus (aceasta este refularea). Dar suprimarea sa poate fi făcută și într-o manieră mai puțin absolută: astfel, textul va fi șters, deformat, falsificat, ceea ce ar corespunde unor apărări mai puțin complete decât refularea, așa cum sunt izolarea, denegarea, anularea (1937a/1987). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
1966/1987), în timp ce denegarea (Freud, 1925a/1987) ar fi un refuz verbal prilejuind o suspendare parțială a refulării, deci topic și economic superioară. Cu riscul unei gândiri globalizante, putem spune că, într-un anumit sens, orice mecanism de apărare, prin suprimarea a ceva neplăcut, aduce cu sine un refuz al realității (Sandler, 1985/1989). Iată de ce putem afirma că refuzul se sprijină pe contrainvestire: atunci când cineva exprimă cu orice preț revendicarea unei puteri absolute în fața unei pierderi sau a unui abandon

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
scopul primitiv, evitând totodată la maxim sentimentele de interdicție, de dezaprobare, de culpabilitate. Fenichel (1945/1953) integrează sublimarea printre celelalte mecanisme de apărare, dar cu o importantă rezervă. Sublimarea este, scrie el, o apărare reușită, spre deosebire de celelalte care eșuează în suprimarea pulsiunilor refulate și care sunt deci patogene, întrucât provoacă o stare de tensiune perpetuă. Această poziție este aspru criticată de Lagache (1961/1982), care îi evidențează contradicțiile interne și afirmă că este nepotrivit să vorbim în acest caz despre apărare

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
umorului, persoana sesizează perfect neplăcutul situației, dar se distanțează în mod voluntar de el; în izolare însă, afectul nu ajunge în conștiința subiectului, dar rămâne activ, deși este deconectat, iar nocivitatea lui nu este eliminată. În schimb, umorul poate favoriza suprimarea unor sentimente sau amintiri dureroase, întrucât presupune evitarea unei emoții impregnate de neplăcere. De altfel, Freud (1927a/1985) folosește expresia „înlăturarea exigențelor realității”. La fel cum umorul eliberează individul de apăsarea existenței, sublimarea exercită, în opinia lui Freud, un rol

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261

bine de două decenii, femeile s-au organizat în ligi, asociații, societăți feministe și luptă prin toate mijloacele spre a obține acea egalitate de drepturi între bărbați și femei. Sforțările noastre au fost încoronate de succes. Am obținut în 1923 suprimarea impedimentelor constituționale ale drepturilor noastre. În adevăr, art. 6 din Constituție prevede condițiile în care ne vor fi acordate drepturile politice și fixează că drepturile civile vor fi stabilite pe baza deplinei egalități între cele 2 sexe. Acest prim pas

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
să dea pildă de jertfire de sine, de unire, căci numai astfel vor putea păstra ordine în țară. Cerem ca primul act al noilor Corpuri legiuitoare să fie: 1) Scăderea diurnelor d-lor deputați și ale d-lor senatori. 2) Suprimarea subsecretariatelor de stat și a miniștrilor de stat. 3) Reducerea onorariilor tuturor înalților demnitari: președintele consiliului de miniștri, mareșalii, miniștri plenipotențiari, secretari generali ș.a. 4) Suprimarea misiunilor ce nu sunt de o urgentă necesitate. 5) Suprimarea tuturor cheltuielilor ce nu

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
să fie: 1) Scăderea diurnelor d-lor deputați și ale d-lor senatori. 2) Suprimarea subsecretariatelor de stat și a miniștrilor de stat. 3) Reducerea onorariilor tuturor înalților demnitari: președintele consiliului de miniștri, mareșalii, miniștri plenipotențiari, secretari generali ș.a. 4) Suprimarea misiunilor ce nu sunt de o urgentă necesitate. 5) Suprimarea tuturor cheltuielilor ce nu-și legitimează rostul, ca fiind absolut indispensabile. 6) Cerem reorganizarea Ministerului de Finanțe și a întregului sistem de impozite și încasări ce nu mai corespund de

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
d-lor senatori. 2) Suprimarea subsecretariatelor de stat și a miniștrilor de stat. 3) Reducerea onorariilor tuturor înalților demnitari: președintele consiliului de miniștri, mareșalii, miniștri plenipotențiari, secretari generali ș.a. 4) Suprimarea misiunilor ce nu sunt de o urgentă necesitate. 5) Suprimarea tuturor cheltuielilor ce nu-și legitimează rostul, ca fiind absolut indispensabile. 6) Cerem reorganizarea Ministerului de Finanțe și a întregului sistem de impozite și încasări ce nu mai corespund de fel actualei situațiuni economice. 7) Cerem o chibzuită și dreaptă

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]