739 matches
-
imediat ne-a Învăluit o vară superbă și iat-o pe Tamara mea, fericită, ridicându-se pe vârfuri, Încercând să tragă o creangă de racemosa pentru a-i culege fructele zbârcite, În timp ce toată lumea copacilor se Învârtește pe orbita ochilor ei surâzători și, sub brațul ridicat, se formează pe rochița galbenă din șantung natural o pată Închisă la culoare, din cauza efortului făcut În soare. Ne-am rătăcit În păduri pline de mușchi, ne-am scăldat Într-un lac de basm și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lăptoasă, dar care În realitate era albastru argintiu cu porțiuni superbe de purpuriu-albăstrui În depărtare, produse de curenții calzi În colaborare și coroborați cu (auzi pietrele cum se rostogolesc când se retrage valul?) vechi poeți elocvenți și cu comparațiile lor surâzătoare. Și printre bobițele de sticlă linse de mare, ca niște bomboane - cu lămâie, cu cireșe, cu mentă -, printre pietricelele adunate de valuri și printre micile scoici canelate, lucioase pe dinăuntru, apăreau uneori cioburi de ceramică, Încă frumoase, cu smalțul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în acest rost al meu, mărunt, e drept, dar adevărat, purificator, în cele ce se întâmplau în țară în acei ani. Cuvântul meu credeam că are rezonanțe, străbate mulțimile, stârnește conștiințele, provoacă zguduiri. Aproape vedeam cum ghioceii noii societăți scoteau, surâzători, capetele printre pojghițele crustei de până nu demult. La a cincea, a șasea halbă, mai ales dacă se întâmpla să mai intru în discuție cu câte unul care se așeza la masa mea, începeam să cred că mi-am greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și să o anunț că demult rătăcitul ei văr fusese regăsit. După vizita neplăcută și conflictuală pe care mi-o făcuse în aprilie, încă eram pe lista neagră a fiicei mele, dar acum că reluasem legătura cu Tom, acum că surâzătoarea Marina Gonzalez îmi trimisese un sărut în timp ce mă îndreptam spre ieșirea din restaurant, voiam să mă împac iar cu lumea. O sunasem deja pe Rachel o dată, ca să-mi cer scuze pentru că îi vorbisem atât de aspru, dar îmi închisese telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chipul bunicului (ce om, ce generație, ce lume !...), dar printre cele 22 de fotografii de familie înșirate în colțul camerei nu e nici una cu tatăl meu. Surprinzător, nu am realizat pînă acum acest lucru !... Nu mai înțeleg nimic... Am plecat surîzători la drum, cu perspectiva a trei zile furate din agenda de lucru. Am mers așa, veseli, pînă ne-a oprit poliția : „V-a expirat asigurarea” (nu, domnu’ polițist, bineînțeles că nu plecasem la drum fără asigurare la zi, asta este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
are!“, se minuna ea, când îl zărea, sus pe o cracă, cu penajul colorat de o rară frumusețe. Visa și ea în felul ei și singurătatea îi era străină. Își petrecea ziua scotocind prin liziera de la marginea pădurii, curioasă și surâzătoare... ciugulind mure ori smeură în smeuriș... sau, cățărându-se cu o sprinteneală și îndemanare de maimuțică, după fructe de pădure... Un sturz își luă zborul dintr-un stejar, arătandu-și în soare penajul măsliniu punctat în alb și negru. Ea îl
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
asta. Sergentul major Malik-el-Haideri îi cunoștea bine pe tuaregi și-i cunoștea bine pe sclavii lor. De-abia adormise, când simți pași în apropierea cortului său de campanie. — Domnule sergent! Scoase capul și nu se miră văzând un chip negru surâzător: — La guelta din munții Huaila. Lângă mormântul lui Ahmed-el-Ainin, „schimnicul“. — Știi unde e? — Personal, nu, dar mi-au explicat cum se ajunge acolo. — E departe? — O zi și jumătate de drum. — Anunță-l pe caporal. Plecăm în zori. Zâmbetul negrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană specială a depravaților, pentru că, în ciuda pișcăturilor, ochii lor erau fixați, surâzători, tot pe mine. Dar eu mă simțeam OK în pielea mea de mic depravat și datorită faptului că fratele meu îmi citise Micul Prinț al lui Saint-Exupéry și, cu imaginația mea slobodă, îmi închipuiam că Micul depravat e un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu trei camere, cam Întunecos. Victor mergea la grădiniță, aveam zile libere. Atunci am Început să merg la târfe. În cartier erau mai multe saloane de masaj thailandez - New Bangkok, Le Lotus d’or, Mai Lin; fetele erau politicoase și surâzătoare, era bine. Tot atunci am Început să consult un psihiatru; nu mi-l mai amintesc foarte bine, cred că purta barbă - dar poate confund cu un film. Am Început să-mi povestesc adolescența, vorbeam mult și despre saloanele de masaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Lanțul a ajuns la urechea bine plasată a securității. Una dintre aceste urechi ascunse se arătă amatoare să vadă și alte versuri ale talentatului autor. S-a întîmplat ca „urechea” să fie unul dintre asistenții noștri, anume, mierosul de la cenaclu. Surîzător tot timpul, individul avea un chip cu trăsături dulcege, fine și viclene. Mureau studentele după dînsul. La rîndul său și lui îi lunecau ochii pe ele. Rezumîndu-se la tupeu, fusese plasat ca asistent la universitate. De aceea i se întîmpla
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
greu de suportat. A ieșit deci la lumină (vorba vine, pentru că era Încă noapte și nimeni nu aprinsese În casă vreo lampă), dar n-a mai reușit, ca de atâtea ori până atunci, să curme plânsul prin simpla lui apariție surâzătoare. Cele care plângeau erau, Într-adevăr, mai multe femei ale casei și de prin vecini (poate Între ele era și fetița, sora, verișoara, vecina sau ce era) și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă. Era clar că nu-l plângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
impresionantă. Mai ales când norii întunecați se lasă pe drumul apelor, brăzdați de fulgere, iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și om au aceeași soartă. Trăsnetul care dărâmă Detunata, gerul care macină bolovan cu bolovan din Toaca și Panaghia sunt semnele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
De atunci, sentimentul acela îl însoțise mereu, zi de zi, an după an, și dispăruse abia când hotărâse să-l ajute pe Titus. Și-l aminti pe Salix așa cum îl văzuse cu câteva clipe în urmă, în spatele zăbrelelor de lemn. Surâzător, fericit să-l vadă. Salix nu-i reproșase niciodată lașitatea lui, nu-l lipsise de afecțiunea sa. Fusese luat de cei ce încasau dările, ca și Titus. Ei i-l vânduseră lui Manteus, conducătorul Școlii din Tolosa. „Mă voi întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ferestre din tavan, ale căror zăbrele de lemn se decupau pe albastrul cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i atrase atenția lui Antonius. Statuia reprezenta o fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei creaturi monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urca treptele care duceau de la intrarea principală a amfiteatrului în pulvinar. Trebuie să apară în fața poporului, așa cum au făcut Julius Caesar, Octavianus Augustus, Claudius, Caligula și Nero... Ei toți au fost iubiți pentru că întotdeauna s-au arătat paterni, generoși și surâzători, autoritari și liniștiți, inclusiv ultimii doi, care - suspină - căzuseră victime jocurilor puterii. Ajungând pe ultima treaptă, privi în sus, spre cerul senin de octombrie, pentru a invoca protecția zeilor. Ieși în balconul plin de flori. Treptele amfiteatrului gemeau de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
De avertizare, cred. "Ana, am să.ți (mai scrie cu punct în loc de liniuță, am zîmbit) expediez o scrisoare ceva mai groasă, cu poșta din zilele următoare". Scrisoarea "ceva mai groasă" era un album rafinat tipărit. M-am bucurat, cu inconștiența surîzătoare a victimei. Se deschidea ca un autoportret: o față mîncată de ochii trufași, severi, ochii tutunii și-n globul stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri, ne captiva cu povești despre experiențe "nepermise". "Copii, ultima. Strip-teas-ul nebuniei. A fost act de curaj nebun din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
avem trei dintre noi: profesori proveniți din normaliști, cu trecut asemănător în carieră și mai ales prin ceea ce ne preocupă în calitate de pensionari răsfățați, astăzi. • Mi-au atras atenția coperțile primului volum: un fragment din filmul vieții dumneavoastră (imagini), dominat de surâzătorul nonagenar, depășit de vreme și un alt fragment din adorata grădină de flori în care vă stă pitită fotografia (format redus). Ce anturaj plin de optimism și frumusețe! • Prin conținut, toate volumele încântă cititorul: Primul are și Cuprins adunat, dibaci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
joacă un rol pe care și-l studiază Îndelung, ca o mare actriță ce are trac Înainte de a intra În scenă (chiar aleargă În baie, când n-o vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici, la conventul din Matei Basarab, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din minte statura lui robustă și frumusețea Întipărită pe față. Orele se scurgeau. Iată-le, cele șapte ore s-au dus, au murit. Ne despărțim. O strângere rece de mână, un zâmbet convențional și... adio... Prietenii mei mă Întâmpină veseli, surâzători. Ei nu văd că În ochii mei s-a adâncit o nouă tristețe, pe care am s-o port cu mine alături de veselia lor. Am trecut pe lângă o cărare... care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
petreceri! Își luă seama, râse prietenos și șterse efectul de dojană. Până la urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se speriase întîi de gravitatea lui rece, îndrăzni să-l poftească la serbare, s-o vază cum dansează. Miron zise surîzător: ― Îmi pare rău, frumoasă domnișoară, că n-am să te pot admira. Pe mine mă așteaptă la țară alt spectacol, mai puțin vesel, care nu suferă amânări. Dar las pe Grigoriță să te aplaude și din partea mea! Grigore n-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strânse în grabă hainele aruncate pe scaune, cămășuța căzută jos lângă pat, și le dosi lângă dulap, mormăind între timp, ca să justifice întîrzierea: ― Da, da... Imediat deschid, numai să... puțin... Eram în pat și... Apoi întoarse cheia și Jenică intră surîzător: ― Scuză-mă că dădui așa buzna peste dumneata, dar... Erai singur? ― Desigur. Cu cine să fiu? făcu tânărul Herdelea nehotărât. ― Nu de alta, mi s-a părut că aud glasuri și d-aia am bătut, că venisem să-mi iau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Filip Ilioasa, încălțat și curat. ― M-a trimis tata-mare să-mi dai... să-mi dai... strigă copilul, lipindu-se de tejghea, cu glas subțire, cu ochii alunecând peste rafturile din fund. ― Ce să-ți dau pentru părintelui, Antonel? întrebă Busuioc surâzător. ― Să-mi dai... un litru de gaz, dar cu sticla matale, c-a noastră s-a spart! zise copilul încîntat că și-a adus aminte. ― Bani ai, ori să...? ― Am, uite-i! făcu Antonel cu mândrie, arătîndu-i gologanii strânși în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]