738 matches
-
8 seara”. 11: E mai necesar ca niciodată să ne fortificăm spiritul prin umor. Fără cinism, evitând apatia și indiferența, atenți la tot ce e trist și urât în jurul nostru - nu trebuie să abandonăm cura zilnică de vitaminizare prin reflecții surâzătoare. Pastile de acest gen avem, fiecare își poate recomanda singur o medicație corespunzătoare; în ce mă privește, îmi propun: Dimineața, când spiritul e mai aspru și mai excitat, câteva doze mici de gânduri cu privire la vindecarea unei englezoaice surde prin urale
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acela al lui Agnes, fluturând degetele lin în aer, ca o zbatere de aripi, în semn de recunoaștere. Pe urmă și-a dat seama că nici măcar nu-l cunoștea, însă Gabriel i-a zâmbit; pe urmă, a dansat, a valsat surâzătoare și îmbujorată printre curci, ah, ah, ah, ce nebunie, băiatul cu vioara i-a zâmbit! De-atunci să fie vreo patru luni, acum el stătea în fața ei pe terasă, se uita pierdut în cerul negru-rozaliu și așteptau să vină halbele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
despre ce va vorbi a doua zi la întrunire. Simțeam toți neliniștea și curiozitatea acelui lucru nou, atrăgător, excepțional, al acelui eveniment care trebuia să ne uimească și să ne încânte, ca tot ce venea de la maestru. La refuzul lui, surâzător și amical, am insistat. Am insistat atât, încât a trebuit să ne cedeze; și atunci, în tăcerea care a căzut între noi, Caragiale ne-a vorbit cam așa: ("Cam așa" e relativ, foarte relativ, așa de relativ încât oricine îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine altceva decît un peisaj, dar aceasta nu mă Împiedică să descopăr că aparenta monotonie a mării ascunde o bogăție În care mă pierd. Enigmatică, inexplicabilă, surîzătoare, ea mă lasă să fac din fiecare pescăruș un Icar, sau, iată, fără nici o legătură, Îmi amintește că numai cei acceptați la a doua treapta de inițiere erau admiși În curtea interioară a lui Pitagora; de aici termenul „ezoteric” (cei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce-aș spune „nu” unor zile cu care nu mă voi mai Întîlni? Vreau să fiu liber să regret fiecare despărțire. Nu uit totuși că Troia avea să fie distrusă de scepticismul celor care o considerau pe Cassandra nebună. Scepticismul surîzător, grăbit să nege, o Închide pe Cassandra În turn și, apoi, va deschide singur porțile Înaintea calului de lemn. Știu, așadar, pentru ce detest scepticismul care pîndește dincolo de pasiunea acestor ceasuri cînd doresc pînă la durere să mă risipesc În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tristă, la fel când fusese înmormântat. Își aminti cum înainte de acest eveniment trist avusese un vis iar acum îl retrăia cu intensitate. Visase că mergea prin cimitir iar la un moment dat se întâlnise cu Creatorul, întrbând-o cu o voce surâzătoare și luându-i o mână într-ale lui: - Ce cauți aici? Să nu îți închipui că nu sunt la curent cu tot ce se întâmplă în viața ta. - Caut un locușor pentru a-mi planta o floare. Umblând prin cimitir
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
multe decât își închipuise. Învățase școala vieții și chiar și limbi străine pe care le vorbea cursiv fără probleme. Își făcuse planuri pentru a începe o nouă viață. Prefera femeile frumoase cu un spirit ager și pe cele delicate și surâzătoare cu un aer încărcat de promisiuni. Auzind anunțul făcut în stația C.F.R. se ridică numaidecât și coborî cu toate bagajele exclamând: - Oh, Doamne! Ce bine c-am ajuns pe pământul natal. Nici unde nu-i mai bine ca la tine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de dulău; potăile n-or să stea niciodată astfel; ele vor lătra mult și vor da din coadă. Bine! Mai vedem noi! mi-o taie scurt Brîndușa, începînd să urce scările. Vedem, doamnă, sigur că vedem..., îi spun eu, privind surîzător spre picioarele ei, care i se văd destul de mult din poziția în care stau eu acum. Hm!... pufnește furioasă Brîndușa, făcînd un pas în lateral, depărtîndu-se de balustradă. Ești un necioplit, domnule fizician... Da, îi confirm grav. Sînt necioplit. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Da, vă rog! Da... E aici, spune el, uitîndu-se spre mine. Să se ducă dracului! strig eu peste umărul lui Vlad, care-mi stă în cale. Dinu mai ascultă un timp la telefon, apoi întinde receptorul spre mine, spunîndu-mi calm, surîzător: O doamnă vrea să-ți spună ceva. Te rabdă inima s-o refuzi? Stau și mă uit la Dinu: privirea lui calmă îmi biciuie obrazul ca o pereche de palme. Vlad mă privește și el; are un surîs trist în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
opiniile, ritmurile și gusturile zilei. Monotone, repetitive, scrisorile primite de la el de-a lungul a peste un sfert de veac au, din cînd în cînd, note profunde: dezvăluie un om calm, modest, migălos, atent (inclusiv la data onomastică a destinatarului), surîzător, dispus să compună urări în stil popular, să-și etaleze scepticismul și melancoliile, să se declare „vechi” ori să se amuze improvizînd belferește cronici rimate. în ciuda vetusteții sale, l-am respectat, iar în cîteva privințe l-am luat și de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din mers, s-a așezat pe o bancă și a început să cugete. După care, s-a întors din mers, s-a îndreptat din nou spre casa lui Eliade și a sunat din nou la ușă. Un Eliade proaspăt și surâzător a apărut în ușă, invitându-l în casă pentru a discuta. Către sfârșitul vieții Eliade a explicat și a scris că s-a înșelat în atitudinea față de substanțele care expandează conștiința și mai ales în etichetarea drept degenerate a popoarelor
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
special cel care face jurnalism, al acestei vulgate revelatoare : Caragiale (omul și opera) turnesol al oricărei situații picant- absurde din lumea „de azi”. Tot în vulgata „Caragiale - contempora- nul nostru” intră și dihotomia între un Caragiale maestru al superficiilor, lejer, surâzător, frivol și unul abisal recupe- rat din câteva momente „paradoxale” și din drama Năpasta, situație, de altfel, deconstruită inteligent de istoricii lite- rari. Ceea ce s-a remarcat cu privire la drama Năpasta ține de refuzul tiparelor realiste ale unei societăți țărănești tradiționale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se întâmpla cu colegul de la externe: "Stimați oaspeți, întrucât domnul Gliga este țintuit la pat de o gripă rebelă, ne-a comunicat că..." Nu apucă să spună ce i-a comunicat, că persoana cu "gripă rebelă" și-a făcut apariția surâzător și sănătos, spre plăcuta surpriză a participanților. A urmat turneul teatrului "Constantin Tănase", cu trupa sa de "celebrități" Stela și Arșinel, Bibanu, Puiu Călinescu, Corina Chiriac... A avut succes, textele traducându-se la cască și spectatorii savurând "șarjele" cu adresă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
demonstrat că suntem "mai frumoși și mai deștepți" când dădeam peste câte un articol sau paragraf care trebuia reformulat, propunerile noastre apăreau în câteva secunde, după care partenerii se adunau cap în cap câteva minute și, în final, se întorceau surâzători spunând: "Ja. Einverstanden!" Au urmat alte și alte negocieri, la București sau în deplasare. Menționez doar două mai "picante". La 10 ianuarie 1991, plecam la Madrid pentru a-l însoți pe Adrian Dohotaru, secretar de stat în MAE, ziarist de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dădea palme pe post de bun-venit: vacarmul și confuzia de la aeroport, Andy Warhol și fantomele lui, morfinomanul leșinat În toaletă, ziare și gunoaie zburând pe străzi... „Îmi Închipui că te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi cumpăr un pardesiu. În euforia grăbită a plecării din București, Îmi Închipuisem, ca toți cei ce visează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Barișnikov și, după ce a cântat suspendat În aer cel mai dificil sunet posibil, a aterizat pe podeaua scenei, lucru pe care nici măcar Domingo nu Îndrăznise să-l facă! Ovațiile publicului au inclus elita regală, iar la sfârșit Franco, extenuat, dar surâzător, a venit drept la mine ca să afle dacă l-a Întrecut sau nu pe Domingo. L-am Îmbrățișat, asigurându-l că da. Nu l-am revăzut de atunci. Recent am aflat de moartea lui. Sper că Își cântă nota favorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
moment. Aparent numai, căci În seara premierei, balerinele-Îngeri au fost sechestrate În culise, iar intrările asistenților diavolului au fost reduse la scenele În care soliștii aveau strictă nevoie de ei. În tot timpul acestor comoții, Maestro Levine părea calm și surâzător, cu toate că nu mi-a adresat nici un cuvânt. Ce păcat că nu a existat nici o colaborare Între noi! Până la repetițiile de orchestră lucrasem În studio timp de o lună, cu un ritm al mișcării viu și alert, În corespondență cu timpii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
excesiv de Încântat de moștenire sau pentru a mă simți mâhnit când revoluția bolșevică mi-a confiscat-o peste noapte. Această amintire Îmi dă sentimentul că sunt nerecunoscător față de unchiul Ruka; sentimentul că mi-am Însușit atitudinea generală de o condescendență surâzătoare pe care o adoptau față de el chiar și cei care-l Îndrăgeau. Mă silesc, cuprins de o repulsie Îngrozitoare, să-mi amintesc comentariile sarcastice pe care le făcea Monsieur Noyer, preceptorul meu elvețian (altminteri un om cu suflet bun) asupra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În care am cunoscut-o, nu mi-a scăpat ceva din ea care o definea mult mai bine decât bărbiile, ticurile sau chiar franceza ei - ceva poate Înrudit cu acea ultimă privire pe care i-am aruncat-o, cu minciuna surâzătoare de care se folosise pentru a mă vedea plecând Încântat de mărinimia mea sau de acel lebădoi al cărui chin era mult mai aproape de adevărul artistic decât coborârea lentă a brațelor palide ale unei balerine; pe scurt, ceva ce am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Bătrânul nostru prieten ne invitase În locuința lui din clădirea școlii cu țurțuri atârnați de streșini, la ceea ce el numea o gustare; de fapt a fost o masă În toată regula, plănuită cu dragoste. Parcă văd și acum fața lui surâzătoare și Încântarea splendid simulată cu care tata a Întâmpinat un fel de mâncare (iepure la tavă cu smântână) pe care știam din Întâmplare că nu putea să-l sufere. Odaia era supraîncălzită. Din ghetele mele de schi se topea zăpada
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
transformă pe Ordo În Max, pe Max În Lenski și pe Lenski În Învățătorul satului, și tot acest păienjeniș de transformări neclare se repetă. Și apoi, dintr-odată, tocmai când În sfârșit culorile și contururile se stabilesc reluându-și funcțiile - surâzătoare și frivole Îndeletniciri - cineva apasă pe un buton și un Întreg torent de sunete prinde viață: glasuri ce vorbesc deodată, o nucă spartă, țăcănitul unui spărgător de nuci, dat apoi mai departe cu nonșalanță, treizeci de inimi omenești ce o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
imediat ne-a Învăluit o vară superbă și iat-o pe Tamara mea, fericită, ridicându-se pe vârfuri, Încercând să tragă o creangă de racemosa pentru a-i culege fructele zbârcite, În timp ce toată lumea copacilor se Învârtește pe orbita ochilor ei surâzători și, sub brațul ridicat, se formează pe rochița galbenă din șantung natural o pată Închisă la culoare, din cauza efortului făcut În soare. Ne-am rătăcit În păduri pline de mușchi, ne-am scăldat Într-un lac de basm și ne-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lăptoasă, dar care În realitate era albastru argintiu cu porțiuni superbe de purpuriu-albăstrui În depărtare, produse de curenții calzi În colaborare și coroborați cu (auzi pietrele cum se rostogolesc când se retrage valul?) vechi poeți elocvenți și cu comparațiile lor surâzătoare. Și printre bobițele de sticlă linse de mare, ca niște bomboane - cu lămâie, cu cireșe, cu mentă -, printre pietricelele adunate de valuri și printre micile scoici canelate, lucioase pe dinăuntru, apăreau uneori cioburi de ceramică, Încă frumoase, cu smalțul și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
împreună cu prima lui soție, tanti Sima, mai mare decât el cu 12 ani, văduva unui ofițer țarist refugiat în România. Îi văd pe amândoi, unul lângă altul, ca într-un tablou (idilic: ne aduseseră, mie și lui Jeni, multe jucării), surâzători, unchiul cu o pălărie de vară, moale, pe cap, și, ca să se armonizeze, parcă, cu ea, cu o față cu trăsături de asemenea moi... * În curtea minusculă a casei de pe Pietroasa nu se putea ține un câine. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cineva a început să vorbească tocmai despre meciul de miercuri, lăudându-i - fără nici o reținere în ce-l privește - pe fotbaliștii de la Kiev. Desigur, m-am grăbit să-l reperez pe insolitul comentator sportiv: era un fel de Mitică simpatic, surâzător, un bărbat de vreo 35-40 de ani, probabil de profesie funcționar, purtând o servietă diplomat, îmbrăcat curat, chiar elegant, deși hainele păreau cam șifonate. Venea, era limpede, de la un chef și era cu chef: volubil, euforic. „Ce joc, domnule! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]