1,054 matches
-
și te culcă! Melania Lupu își înfășurase picioarele într-un pled călduros: ― Sânt sigură că ne vom petrece timpul extrem de plăcut. Am locuit ani de zile împreună, fără să ne cunoaștem. ― Eu, unul, m-am simțit foarte bine, replică în surdină Popa. Valerica Scurtu își îndreptă cutele capotului. Rosti cu dinții încleștați: ― Nu mă mișc nici moartă de-aici! ― St! făcu Panaitescu. Umblă cineva la ușă. Matei își privi ceasul. ― 6, 30. Pe unde i-or fi sticlit ochii amicului Vîlcu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se răzgândi. Mă simt cam ostenit. Alege-ți singur... Raftul de jos, sub radio... Vâlcu îl scrută surprins. Ridică din umeri și dispăru în camera bătrânului. Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul. În viața ta n-ai lăsat o muscă să-ți intre în odaie, până și oalele le ții sub cheie și dintr-o dată îl poftești pe ăsta să-ți răscolească pe unde-i place! Și mai vorbești de cretini
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele. Dincolo de tulul subțire, un felinar ridica o lumină gălbuie, ca de vată. Maiorul reglă sonorul aparatului de radio. Vocea crainicei se auzea în surdină: "A fost ora 1! Stimați ascultători, vă invităm la dans". Zîmbi: "Oare câți dansează într-adevăr acum?" Apoi gândul se întoarse la oamenii aceia ciudați: Popa, Melania Lupu, tînărul." De ce?" se întrebă din nou. Un "de ce" care-i strângea pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
el. Halfcentrul, el este acela care primește și trimite mingile. Jocul halfilor, ăsta e fotbalul. Rambert era de aceeași părere, deși jucase întotdeauna centru-înaintaș. Discuția a fost întreruptă numai de un post de radio care, după ce isprăvise de bâzâit în surdină niște melodii sentimentale, a anunțat că în ziua precedentă ciuma făcuse o sută treizeci și șapte de victime. Nimeni din asistență nu a reacționat. Omul cu cap de cal a dat din umeri și s-a ridicat. Raoul și Rambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SCĂRILE MARI ȘI SE ÎNDREPTAU SPRE PORTIC. ȘI-A APRINS O ȚIGARĂ, APOI I-A TRECUT PRIN MINTE CĂ LOCUL UNDE SE AFLA NU PERMITEA POATE ACEST LUCRU. La opt și un sfert, orgile catedralei au început să cânte în surdină. Rambert a intrat sub bolta întunecoasă. După o clipă, a putut să zărească, în naos, umbrele negre care trecuseră prin fața lui. Erau toate adunate într-un colț, în fața unui altar improvizat, pe care fusese așezată o statuetă a Sfântului Roch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o întrebare sau un salut. O afirmație. —Bună, Edward. —Cum e la Ierusalim? Pauză. Apoi: —Ai salvat deja lumea? —Vreau să vorbim. Păi, nu e un moment foarte potrivit acum, Maggie. Auzi zăngănit de tacâmuri și muzică de vioară în surdină pe fundal. Prânzul la La Colline, își închipui. —Acordă-mi două minute. Îl auzi pe Edward scuzându-se că trebuie să se ridice de la masă, trăgându-și scaunul și găsind un colț liniștit. Adevărul e că nu-i displăcea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Într-o parte și-n alta, Întocmai ca o cortină de teatru din catifea Înainte de Începerea unui act. În momentul În care intrai În cybercafé, auzeai un clinchet de clopoței și apoi aceeași melodie, doar că de data asta În surdină, undeva În fundal. După ce a intrat, Armanoush nu a băgat În seamă forumurile pentru Armenisinguri, Grecisinguri, Suntemcutoțiisinguri și a dat clic pe Anoush Tree - un forum pe care se Întâlneau doar clienții obișnuiți și cei cu preocupări intelectuale. Armanoush descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la ce fac cu picioarele“, mi-a spus ea. Nu exista nici un pian În hotelul nostru, dar Kate făcuse cunoștință cu un cuplu de englezi bătrîni care aveau unul. Era un pian În stare proastă, la care trebuia să folosești surdina și să cobori pedala stîngă. I-am spus lui Kate că mama cîntase la pian și restaurase clavecine. A o privi pe Kate interpretînd pentru mine, la Capri, niște preludii de Debussy reprezenta unul din acele momente pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
străzii în nuanțe aurii, totul într-o tăcere adîncă sub pătura pufoasă a zăpezii și ceva din depărtarea și distanțele nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior, ca un fel de durere în surdină ce devenea din ce în ce mai acută. Și m-am gîndit că distanța și timpul nu fac decît să accentueze lipsa cuiva, absența și întrebările rămase fără răspuns se ascut ca lama unui cuțit, cu fiecare an nedumerirea de a nu primi răspuns
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
din ce în ce mai mult cu o construcție tubulară în expansiune continuă, cu o combinație de tuburi proiectată de un ins furios și executată de un nebun, nu-i îmbunătăți dispoziția, cu toate că, din fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor fi curând reluate, și, în sfârșit, făcând un enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
evaluându-le conținutul. Marçal făcu un gest de mulțumire spre socru, apoi se uită la ceas și anunță, Se apropie ora să mă prezint la serviciu. Marta spuse dinăuntru, Nu întârzii, vin acum, astea sunt avantajele micilor apartamente, scoți în surdină un suspin pe care l-ai înăbușit și, pe îndată, cineva de la celălalt capăt al casei denunță, Ai suspinat, să nu negi. Și mai sunt unii care se plâng de gardieni, de camerele video, de detectoare și de celelalte bagatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
braț, cu ochii țintă În infinit, și-i făcuse un semn de admirație. Jacopo intrase În casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-ar fi pus surdină, suflând Încet ca să nu tulbure liniștea acelei sieste. Tatăl său ieșise după el și fără răutate, cu calmul cuiva care cunoaște legile vieții, Îi spusese: „Cam peste o lună, dacă totul merge cum trebuie, ne Întoarcem acasă. Nici să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vă așteptați? Voi ați spart vitrinele la Maxdrip, cel mai mare lanț de cafenele din lume. — Tocmai, rîde unul dintre băieți, cu un bandaj peste un ochi. Maxdrip pune cafea În rețelele de apă. Ecranul plat din hol difuzează În surdină relatări În direct de la locul revoltelor de stradă Împotriva Grupului Mondial de Afaceri. În plus față de așteptatele proteste pașnice Împotriva acordurilor comerciale globale, au sosit și mii de tineri anarhiști din Întreaga lume, luînd prin surprindere orașul nepregătit. CÎnd polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un val de veselie, care Încă nu se stinsese. — Bostan, strigă Mataloni. Rossi se ridică și râse. Proful părea cu totul pierdut. Jocul ghiveciului - care Începea În surdină, cu intervale lungi Între un apel și celălalt, și se termina cu toți În oală! sau mai bine zis toată clasa În picioare În aceeași clipă - era cel mai crud dintre toate jocurile posibile pe care le făceau În timpul orelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plăpândă, Ca pe un vechi catarg Lumina tremurândă De tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina Și-mi freamătă chemare Doar pomul și surdina Tăcere... M-afund în mii de gânduri, M-afund în mii de stări Și-mi scriu tăcerea-n versuri A unei vechi chemări. De ce-aș fi eu de vină? Când tu nimic n-ai zis A bolții luna plină
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dată după dispariția tuturor am putut să închid ochii. Nu dură prea mult, coșmarurile își făcură simțită prezența la scurt timp. Deodată se auzi ceva. Începu ca un bâzâit ușor, apoi continuă și o voce părea că se aude în surdină. Încerc să identific ce este și constat că sunetul vine de la o mașină din apropierea mea. Mă apropii și ascult: o alarmă falsă! Repet, nu este o alarmă falsă! Sunt un supraviețuitor. Oricine a mai supraviețuit să vină în apropierea Empire
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
improvizate fuseseră puse În afara cafenelei, pe locul rezervat de obicei pieței. Lampioanele răspîndeau o lumină blîndă, colorată. Femeile erau Într-un permanent du-te-vino cărînd oale cu scoici fierte În suc propriu și vin, În vreme ce alcoolurile circulau. Un acordeon cînta În surdină. Puteai crede că e o seară de 14 Iulie. Toată lumea venise să sărbătorească Întoarcerea eroului. Lands’en decisese să dea uitării, timp de cîteva ceasuri, dramele care Îl Îndoliau. Iar dacă rîsetele erau cumva cam prea puternice, Îmbrățișările cam apăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
are puțin și-l omoară, chiar acolo, în fața mea. — Îmi cer scuze, Samantha ! Înainte să deschid gura să zic ceva, l-a tras pe Eddie afară din cameră și a trântit ușa, dincolo de care a izbucnit o ceartă furioasă, în surdină. Mă uit în jur, încercând să-mi vin în fire. Oamenii ăștia sunt convinși că eu vreau să le fiu menajeră. Menajeră, auzi ! E absolut ridicol. Trebuie să le bag mințile-n cap. Să le explic că e o neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să mă Îndoiesc. Și dacă Enkim... Dacă Enkim era unul dintre cei ce-mi luaseră urma? Dacă era trimis de ceilalți Vindecători doar ca să mă aibă sub ochi până ce grosul lor mă prindea din urmă? Am gândit toate astea În surdină, cu cuvinte cât mai grele, astfel Încât Enkim să nu bănuiască nimic. Of, of, În ce belea m-ai băgat Moru! De acum, trebuia să-l iscodesc pe Enkim fără Încetare. Of, of, așa să fie prietenia? - Șșșt! - făcu el deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cum l-a mai scos și l-a expediat din scenă, taman de Crăciun. Respectiv, v-ați lămurit cred, ce e viața omului, când ajunge la o adică la judecata revoluției. Numai la noi, la Județeană, a fost mai în surdină. A vrut să-l judece și să-l condamne pe scriitorul nostru, maestrul Burtăncureanu, dar a intervenit, iarăși personal, Prea Sfințitul și s-a ameliort situația. Și generalul Goncea, mai apoi a dres situația și vedeți acum, Burtăncureanu e ăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu, București, 17 noiembrie 2010 HAIKU Pe țărmul mării nicio urmă-n nisipul ud - doar veșnicia Seară de vară - cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri Licăr pe un ram străfulgerând ceața
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de vorba cu el, în gând. Simțea că sufletul lui este undeva, alături de al ei și îi aude toate gândurile și durerea din ele. În camera unde se afla sicriul, într-un colț, pe banda unui magnetofon se auzea în surdină melodia lor preferată, „Romanță fără ecou”, versurile lui Ion Minulescu, cântată de formația Mondial... “Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existența efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... " Își amintea prima lor întâlnire
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsĂtură considerată simbol al Înțelepciunii la inuiți. Încerc să depistez de unde vine zgomotul În surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să fi fost integrat totuși În peisaj. — Cum de ați părĂsit nordul pentru a locui aici ? riscă Jan o Întrebare timidă. BĂtrâna se Întoarce spre el și Îl
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În alta, la fel ca natura Însăși. Priveliștea camerei mele mă fascina mai ales pentru că nu mai văzusem niciodată atâta zăpadă la un loc. Până și clădirile din vale păreau niște puncte negre, pierdute În imensitatea albă. radioul mergea În surdină, răspândind În cameră căldura șan- sonetelor franțuzești cu dulce accent québecos, Întrepătrunse de știri despre vreme, rețete culinare, dedicații muzicale și declarații de dragoste. Îmi era dragă Canada, tocmai pentru acest contrast Între căldură și răceală. Din ciocnirea acestor două
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsătură considerată simbol al înțelepciunii la inuiți. Încerc să depistez de unde vine zgomotul în surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să fi fost integrat totuși în peisaj. — Cum de ați părăsit nordul pentru a locui aici ? riscă Jan o întrebare timidă. Bătrâna se întoarce spre el și îl
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]