754 matches
-
cobor eu pe-al meu. Dar cum stăteam noi la masa din bucătărie, la micul dejun, cu copiii care pălăvrăgeau, nu v-ar fi venit să credeți auzindu-l cum s-a răstit la Emily. —Mami, pot să am o surioară mică? Nu, draga mea. — Dar vreau. Tati, pot să am o surioară mică? — NU, NU POȚI! —De ce? Pentru că mămicile și tăticii trebuie să petreacă timp Împreună Într-o cameră ca să facă o surioară mică. Rich se uită la televizor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bucătărie, la micul dejun, cu copiii care pălăvrăgeau, nu v-ar fi venit să credeți auzindu-l cum s-a răstit la Emily. —Mami, pot să am o surioară mică? Nu, draga mea. — Dar vreau. Tati, pot să am o surioară mică? — NU, NU POȚI! —De ce? Pentru că mămicile și tăticii trebuie să petreacă timp Împreună Într-o cameră ca să facă o surioară mică. Rich se uită la televizor, cu sonorul Încet, cu ochii lipiți de buzele În formă de lună nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la Emily. —Mami, pot să am o surioară mică? Nu, draga mea. — Dar vreau. Tati, pot să am o surioară mică? — NU, NU POȚI! —De ce? Pentru că mămicile și tăticii trebuie să petreacă timp Împreună Într-o cameră ca să facă o surioară mică. Rich se uită la televizor, cu sonorul Încet, cu ochii lipiți de buzele În formă de lună nouă ale lui Chloe-Zoe. Nu, Richard. Iar mămica și tăticul tău nu au niciodată timp, Emily. Mami se pregătește să plece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lună nouă ale lui Chloe-Zoe. Nu, Richard. Iar mămica și tăticul tău nu au niciodată timp, Emily. Mami se pregătește să plece la New York din nou, așa că În aceste condiții va fi cu atât mai greu să-ți facem o surioară mică. Sau poate mami ar vrea să chem pe cineva s-o facă. Nu asta Îi spune mami lui tati de fiecare dată când se strică mașina de spălat vase? Cheamă pe cineva. Am spus, nu. De ce nu, Kate? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu asta Îi spune mami lui tati de fiecare dată când se strică mașina de spălat vase? Cheamă pe cineva. Am spus, nu. De ce nu, Kate? Să n-o minți niciodată, nu așa ai spus tu? —Maaami, Daisy are o surioară mică. Iar tu ai un frățior mic, Em. —Dar e BĂIAT. 20.52: O dată-n viață, o duc și eu pe Emily la școală. (Am sunat la serviciu și le-am zis că trebuie să merg la medic: pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
haină, fular și mănuși despre care Victor Îi spunea deseori, În timp ce o mare tulburare i se Întipărea pe fața-i bărbătească: Ține minte bine hainele acestea! Sunt Împletite de Viorița, mămica ta bună! Multe apăruseră Între timp, chiar și o „surioară” care Îl oripila cu scâncetele ei de răsfățată, recunoscută cu noblețe de Victor Olaru la Sfatul Popular și botezată cu numele frumos dat moldovencelor de ieri și de azi, Mălina-Mălinița, Întru pomenirea unei prime iubiri de soldat. Va, nu realizase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a cicumciziei care se desfășura la câțiva pași de ea, departe de glasurile și clinchetele cupelor care-i ajungeau la urechi ciudat de înăbușite, ca prin vis. Se pomeni repetând: „Blestemata aia de Paradă!“ Și oftă, pe jumătate ațipită. * * * — Silma, surioară, tot mai visezi cu ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și ochii roșii. Apoi, cu chipul tot ascuns, rosti, ca un cadiu care poruncește: — Spune-mi tot! Vorbele lui Khâli n-au fost prea multe. — Orașul ăsta e ocrotit de propriii săi hoți, cârmuit de propriii săi dușmani. În curând, surioară, va trebui s-o pornim în surghiun dincolo de mări. Glasul i se frânse și, pentru a nu-și trăda emoția, se smulse de lângă Salma și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă să-l rețină. Nici măcar nu băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând că n-am auzit bine. Hiba îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru a se referi la propria lor intimitate. Dar cum mă puteam aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre pod. În serile ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
clătina din cap, zicând către noi: - Mare și greu păcat este să-ți bați joc de părinți, mai bine să nu se fi născut cel ce face aceste păcate. Sărbătoarea cea mare Dimineața, când Alexandra se trezi era ziuă demult. Surioarele ei mai mici dormeau dulce lângă ea. Mama ei nu mai era în casă, se trezise mai devreme ca de obicei, avea multe de făcut în acea zi. Alexandra își aminti că-i promisese mamei să o ajute și se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Tu, de ce, mă rog, te-ai sculat așa devreme? Du-te și mai dormi, că ești mititică! Las’ c-ai să ai când te scula devreme încă. Alexandra demult nu se mai considera mică, avea nouă ani, era mare. Iată, surioarele ei, care aveau șapte, cinci și trei ani, acestea erau mici, ea, însă, nu. Era mamei de mult ajutor; mătura prin casă, spăla vesela, avea grijă să le dea mâncare surioarelor mai mici, când mama nu era acasă, să le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai considera mică, avea nouă ani, era mare. Iată, surioarele ei, care aveau șapte, cinci și trei ani, acestea erau mici, ea, însă, nu. Era mamei de mult ajutor; mătura prin casă, spăla vesela, avea grijă să le dea mâncare surioarelor mai mici, când mama nu era acasă, să le spele, să le schimbe. Avea grijă de păsări ...multe făcea la vârsta ei. Mama ei era foarte mulțumită de ea și deseori o lăuda și la alții. Fugi repede la bucătărie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cât mai dorm copilele, tu spală covata de aluat, o vom lăsa să se usuce și o vom duce la locul ei, îi zise maică-sa, pe urmă mai vedem ce facem. Erau opt copii în familie; Alexandra, cele trei surioare mai mici și patru frați care erau mai mari decât ea. Frații erau mai mult de ajutor tatălui. Ea era unicul ajutor pentru maică-sa. În acea sâmbătă, o ajută toată ziua cu ce putu. Se gândea la ziua de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nevopsit, niște bănuți, cu care se spălau pe față toți copiii, gustau din cele sfințite zicându-și „Hristos a Înviat!” și apoi se așezau la masa de sărbătoare. Momentele plăcute și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca toți copiii satului, îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare, se porniră cu „Hristos a Înviat!” pe la vecini și rude. După amiază, urmau jocurile copiilor ce se adunau în uliță, schimbul de cozonac (fiecare considera că al lor era cel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
putere. El aștepta ca ea să-i răspundă la întrebare, dar ea nu spunea nimic, își propusese să suporte pedeapsa în tăcere. Ea, care se socotea că este mare și destul de puternică pentru a o ajuta pe mama și pe surioarele ei, care atât de mult așteptase sărbătoarea Învierii Domnului, care numai ieri era atât de fericită, iat-o acum, micuță și firavă, stătea în fața chinuitorului, așa cum stătuse și Iisus tăcut în fața chinuitorilor Săi, fără a-și deschide gura, fără a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
treburi. În acea zi, pregătisem lutul ca să-l întind pe pereți. Soțul nu era acasa, era la muncă. Nu aveam pe nimeni să mă ajute. Victoraș nu-mi era de ajutor la treabă, dar îl lăsam să aibă grijă de surioara mai mică, care avea un an. Eu numai o schimbam și o hrăneam și iar la treabă, ca să reușesc să întind tot lutul înainte de a se întări.Venise copilul vecinei să-l invite la joacă. Copila cea mică dormea. Eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o preocupe cărțile din biblioteca lui Scarlat? ― După o astfel de noapte, nimic nu ți se mai pare nefiresc. Și-apoi omiteți observația făcută adineauri. Fetița e plecată cu sorcova rău de tot. Ce să vă spun? Pe undeva e surioara mai în vârstă a cârnului. Râse stînjenit: Ciudat! Încerc sentimentul că aveți ceva cu ea și o așteptați la cotitură... În sfârșit, bat cîmpii! Maiorul îl privi iute apoi coborî pleoapele. " Eram convins că a fost ideea ei. A găsit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-n cap că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-au căzut pe capul meu. Frate - său o auzea Și din gur - așa-i zicea: Surioară, surioară, Scârba mea te împresoară? Au că tu te-ai supărat De atâta alergat, Mutîndu-mi perinuța Care mă culc pe dânsa, Ni la cap, ni la picioare, Ni la umbră, ni la soare, De nouă ai și jumătate Într-această
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cap că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-au căzut pe capul meu. Frate - său o auzea Și din gur - așa-i zicea: Surioară, surioară, Scârba mea te împresoară? Au că tu te-ai supărat De atâta alergat, Mutîndu-mi perinuța Care mă culc pe dânsa, Ni la cap, ni la picioare, Ni la umbră, ni la soare, De nouă ai și jumătate Într-această răutate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
soare, De nouă ai și jumătate Într-această răutate Și nouă zile de vară, Și nouă de primăvară? Soră - sa atunci plângea Și toate-i istorisea, De ce are întristare Și plânge așa cu jale. Frate - său că-i răspundea: - Soro, surioara mea, Tu, dacă mi-i asculta, Nici în seamă nu-i băga. Tu singură ia cheirul Și-mi deschide ceirul Și-mi gătește pe negrul Care-și va scoate capul, Îl cesală și-l înșală Și mi-l scoate ici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Popescu care îl cunoștea pe sărmanul copil. Gândindu-se la durerea mamei lui, Agata alunecă pe drumul cel rău, pe care nu-și îngăduia aproape niciodată s-o ia. Nici Iulia și nici Jacques nu știau că mai existase o surioară, înaintea lor, rămasă acum în urma lor, fiindcă murise răpusă de meningită cu câteva zile înainte de a împlini 3 ani. Era de o drăgălășenie nespusă, cuminte și veselă, până când a căzut la pat. Niciodată nu se luptase Agata mai mult, în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
creștea exponențial. În stânga: canalul cu apă adâncă, ce ducea spre moara amintită a domnului Filderman, iar în față, apa învolburată și stăvilarul. Puntea din bușteni de brad, legată cu scoabe, dispăruse ca prin minune. In canal nu puteau sări, pentru că surioara lui se temea de apă și nici nu știa să înoate. Stăvilarul din față! El era singura lor salvare! Numai peste stăvilar puteau traversa apa învolburată și puteau să ajungă pe celălalt mal fără a fi sfâșiați. Trebuiau să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ei, vor fi din nou pe urmele lor. În fața lor, o punte suspendată ca la Nistorești (Prahova) ce scurtează drumul spre Breaza, cu scânduri rupte și putrede. Multe scânduri lipseau. Nu aveau unde pune piciorul. Dacă pășeau, cădeau în gol. Surioara își pierduse sandalele și călca desculță pe cuiele ruginite de care nu se putea feri. Nu aveau de ce să se sprijine. Puntea se balansa, gata-gata a se nărui și a-i arunca în hău. Pericolul era iminent. Nu mai era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Aveam o băutură preferată și-un meniu preferat, un program TV preferat. Toate lucrurile astea, doar lucruri de om normal, înțelegi? Un tată care mă țâra după el la concertele unor formații de rock îmbătrânite și un rimel și o surioară zglobie care mă enerva până peste cap. Toate s-au dus. Căzu pe gânduri o clipă. — Numai că nu s-au dus toate, așa-i? Eu sunt cea care s-a dus. Restul, totul merge mai departe fără mine. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]