747 matches
-
s-a îndurat s-o știe atât de departe și au dat-o la călugărițe, la Dej, unde - ca premiantă - maicile o puneau pe ea să recite la serbări poezia patriotică Talpra magyar. Pe mine, m-a născut cu cezariană (surioara, care peste un an mi-a urmat, a venit pe lume cu prea mare zor ca să și rămână; de fapt, acest zor s-a datorat unui accident: în vizită la Bistrița, la sora ei Virginia, acolo măritată, mama - gravidă în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dezlipire de sine, care eliberează, după momentele de penitență și convertire, fratele este mai aproape de Dumnezeu și de toți frații și surorile lumii. Sfântul Francisc care a trăit această experiență eliberatoare, putea să se adreseze, firesc, Fratelui Soare, Mamei Pământ, Surioarei Lună și chiar Surioarei Moarte: „Dumnezeul meu și toate lucrurile!” Minoritatea: înseamnă simplitate și modestie, smerenie, umilință și sărăcie: „Fă-mă Doamne un mic ajutor,/ Al păcii Tale mijlocitor:/ Unde-i ura să așez iubirea;/ Unde-i jignirea să aduc
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
eliberează, după momentele de penitență și convertire, fratele este mai aproape de Dumnezeu și de toți frații și surorile lumii. Sfântul Francisc care a trăit această experiență eliberatoare, putea să se adreseze, firesc, Fratelui Soare, Mamei Pământ, Surioarei Lună și chiar Surioarei Moarte: „Dumnezeul meu și toate lucrurile!” Minoritatea: înseamnă simplitate și modestie, smerenie, umilință și sărăcie: „Fă-mă Doamne un mic ajutor,/ Al păcii Tale mijlocitor:/ Unde-i ura să așez iubirea;/ Unde-i jignirea să aduc iertarea.” Conventualitatea: reprezintă totalitatea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
18, 19). De aceea Francisc a și pornit în misiuni, împreună cu frații, „doi câte doi”, să cutreiere lumea și să predice Vestea cea Bună, în ascultare, sărăcie și în armonie cu Biserica. La sfârșitul vieții, înainte de a se întâlni cu Surioara Moarte, el le-a dictat fraților testamentul, în care a recunoscut cele trei mari valori care i-au călăuzit viața: „iubire mutuală, stimă înaltă pentru Domnița Sărăcie și fidelitate pentru Biserică”. Citim în testament: „... Eu scriu cu simplitate Regula pe
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
neliniștitoare pentru ruși. Ziarelor se comunică următorul cântec pe care au început să-l cânte țăranii acolo: Frunză verde baraboi, Ne-a făcut maica pe doi, Unul miercuri, altul joi Ș-a umplut lumea cu noi. Ș am avut o surioară, Ce-a umplut lumea de pară! Maica s-a luat prin țară Să ne strângă grămăjioară Să ne deie-n Bălți la școală (Mai bine-am muri de boală!). Muscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm! Muscălește-oi învăța
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu Nicolae Sava, cu Daniel Corbu, cu instanța maternă dumitrașciană și Cristian Livescu, pe la mijlocul lui octombrie 1996, mă văzui dornic a sporovăi în jurul absentului drag, al Tudoriței, măritată, zice-se, cu un tractorist, ori al Ilenei B., cu a cărei surioară mă plimbam fudul, dav-nîm-davno, prin fața Universității bahluviene, la vremi de admitere. Peste ultima, peste Ileana, dădurăm, Adrian & eu, cu crucea puțin înainte de a merge să tragem o ochire solarei cruci aduse tocmai din Maramureș pentru a marca și înstruța locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ca un pionier) dincolo, în '84, dacă-mi scot cartea și dacă T. redevine ceea ce nu mi-am închipuit niciodată că n-ar fi. Ultimele zile au fost pline de promisiuni, poate și în urma unei vizite la ea; fusese ziua surioarei ei, o minune dulce și aia! Ți-am mai trimis o scrisoare cu o adeverință pe care te rugam prin Iolanda s-o duci la secretariatul facultății. A ajuns?! Mulțumesc mult dacă s-a rezolvat! Știu că aveți destule probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dragul meu bun?! "Mona-Monada" trebuia premiată de Uniune în '81 [...] Am primit programa, deci să nu mai insiste Iolanda! Ți-a citit și T. cartea, cu bucurie, onorată desigur, și-ți mulțumește pentru cuvinte! Acum e la Brașov, la o surioară de-a ei. O aștept! Voi veni la Iași după 5 ianuarie, în drum spre București! Nu știu exact cînd, dată fiind starea mea în marginea duodenului! Nu mă doare nimic, dar regimul acela mă înfometează mereu! Poate-mi voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de compasiune pentru noi, "oile" Tale? Oare chiar așa să fie? Cu lacrimi fierbinți m-am rugat Ție. O noapte întreagă am stat în genunchi în fața icoanei Tale, făcând mătănii și implorându-Te să nu o iei la Tine pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Tea impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil al demersul meu disperat. Zici: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea. (Matei 12:30) Dar atunci eram cu Tine, Te preamăream, Te proslăveam, Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu neprevăzutul. "Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâine. Tu bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine poate luna te va căta-n zadar." (Omar Khayyam) Stăteam cu surioara mea, Silvia, pe bancă și urmăream comportamentul diferitelor grupuri de ființe umane în timp ce astrul solar încerca să străpungă frunzișul des al coronamentului, trimițând, ici-colo, câte un laser auriu. Cei de vârsta a treia erau imobili și gravi, păstrând o tăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o parte ar fi în consonanță cu întreaga mea viață, deoarece nici una din aspirațiile mele n-a prins substanță. Vise. Atât. Mulți chemați, puțini aleși. (Matei 22:14) Singura persoană care m-a consolat după "eșecul" meu lamentabil a fost surioara mea, Silvia. Cum aș putea uita? Cum, Titi, vrei să te faci doctor? Păi, e grozav! Mă bucur tare mult. Numai că trebuie să mai crești, să mergi la școală și să înveți mult, mult. Voi fi lângă tine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Elevă într-a VII-a. Prima din clasă: inteligentă, comunicativă, voluntară. O dicție clară cu o voce plină de modulații calde, cuceritoare. Rozincuța, fiica noastră, seamănă atât de mult cu sora mea, încât uneori cred că o am în față. Surioara mea și-a spus rugăciunea de seară "Înger, îngerașul meu" și a adormit. Spre miezul nopții a început să facă temperatură. Febră din ce în ce mai mare. Aiura, striga, bolborosea frânturi de propoziții, cuvinte fără sens, gemea și se zvârcolea în așternut. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mei și trei copii: Mircea, Lică și Titi. Două ființe dragi ne părăsiseră pentru totdeauna. Stăteam în pridvorul casei singur-singurel, trist, abătut și neconsolat, strângând cu putere la piept pernuța mică și frumoasă de catifea, care nu mai ajunsese la surioara mea pentru a-și demonstra puterile miraculoase... "Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi din sat... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat." (Ion Pillat) 19. SPRE ALTE ORIZONTURI Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de vicleana letargie ce mă pândea. Am plecat din Brăila cu mașina încărcată - computerul și combina muzicală considerându-le indispensabile - cu haine, cu CD-uri, dar și cu fiica mea alături și, în ultimul moment, și cu Diana, draga noastră surioară sahaj, pe care am convins-o să profite de acest drum pentru a ne însoți până la București - avea și ea de luat o viză de la Ambasada Indiei. În acest moment al povestirii trebuie să mărturisesc faptul că propunerea făcută fetei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
acesta trebuie să-i privim pe toți cei cu care luăm contact: ca pe niște semeni frumoși! Ultima notă o păstrez pentru minunatele gazde de la Slatina! Mă simt atât de bine alături de aceste Spirite nobile! Îmi este dor de aceste surioare, de dragostea lor curată dar și de... bucatele servite în acea atmosferă atât de intimă! NAVARATRI PUJA Ploiești, 2003 A trecut ceva timp de la Navaratri Puja, desfășurată anul acesta la Ploiești. Cu siguranță, nu este pentru nimeni o noutate. Toți
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
altceva decât... imagini. S-au împărțit daruri și am primit și eu un minunat CD, pe care acum îl ascult neîncetat. Nu-mi dispărea însă, sentimentul acela de puști părăsit. Sau poate... răzgâiat? M-a scos din nedorita melancolie o surioară ce mi-a oferit o poză de-a Mamei ce arbora un zâmbet larg, plin de dragoste și duioșie; mie îmi era adresat - nicio altă poză nu ar fi fost mai potrivită, niciun alt dar nu ar fi fost mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a înjurat, că nu l-a lovit, că a încercat chiar să-i ușureze viața cu o vorbă bună. Emoționantă mărturie. Emoționantă, însă falsă. Dacă nu erai bătăuș, nu aveai ce căuta acolo. Pur și simplu, Securitatea sau Direcția Penitenciarelor, surioara ei bună, nu te angaja. Un om întreg la minte nu se face paznic de închi, cu atît mai puțin într-o închisoare cu deținuți politici. Cînd sînt atîtea profesiuni pe lumea asta, nu te faci călău. Măturător de stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vor avea niște bănuți, ceva care să le permită să se mute cât mai repede (locuința familiei riscând să fie distrusă fără întârziere) și să-și procure hrana necesară. Într-o zi, un băiat din cartierul meu și-a surprins surioara pe stradă cerșind. A doua zi, el s-a aruncat în aer lăsând un bilețel tatălui: "Fii mulțumit, vei avea o gură mai puțin de hrănit"." Moartea, singura asigurare de viață a damnaților. Națiunea și statul odată dispărute (idei moderne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra satului Valea-Seacă; ne întâlnim cu un ciobănel cu fața rumenă, cu ochi vioi care unește în cârd vreo 20-30 de oi, cu o surioară a lui, micuță. "A cui îs oile acestea, măi Ciobane? Apoi a lui Vasile-a-Moșneagului. Cum te cheamă? Ion. Carte ai învățat? Da, am învățat; da numai vre-o patru clase... Brava! Și ce ești tu la oile astea? Cioban ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ciubotaru, un „rudiment al cultului lunar”, astrului oferindu-i-se „brâul fetei descântate, baticul sau pletele ei pentru imaginarul bidiviu selenar: «Lunî, lunî, doamnî Bunî,/ Na bgiciuțu di la mini,/ Mânî murgu di sub tini» (Botuș - Suceava); «- Lună, lunișoară,/ Dragă surioară,/ Tu ai cal bun,/ Dar n-ai la dânsu frâu,/ Îți dau brâul meu,/ Pune-l [frâu] la calul tău/ Și du-ti după ursâtorul meu»” (Lungani - Iași) sau „Sorî, sorî, lunî sorî,/ Na-ț păru neu/ Ca sî faci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stat cu chirie la stat). Ba chiar, după ce fratele meu a vândut jumătate din grădina intravilană a casei părintești din Adjud (6.000 de euro mi-au revenit mie banii s-au împărțit la patru, la doi frați și două surioare) și prozatoarea Doina Popa a făcut împrumut de la bancă (de 3.000 de euro în franci elvețieni, plătiți dublu), am reușit să cumpăr și o mașină Dacia Sandero, acum șase ani. Am avut locuri de muncă, am vechime neîntreruptă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dar, mai mare-i fapta Ta! Te rog nu mă refuza Vezi și tu la chipul meu E la fel ca și al tău Un tată ne-a zidit Și surori ne-a Închipuit Te rog nu mă refuza, Dragă surioara mea! Mulțumesc, iubirea ta A lucrat frumos, Ca pentru Domnul Iisus Hristos! Sfânta Maică 21.11.2001 Sfântă Maică Tu o știi Că În lume ai copii Și Te rogi Tu pentru ei Ca să fie cuminței Să nu rătăcească Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se auziră niște râsete vesele. Privind atent în jur, brăduțul zări doi copii împreună cu tatăl lor. Uite ce brăduț frumos! Zice băiatul, apropiindu-se. Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potrivește cu camera noastră, e numai bun de pom de iarnă. Haide să-l luăm acasă, să-l împodobim! Și brăduțul ajunse acasă la cei doi copii. Era obosit de drum și puțin speriat, dar și bucuros că
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
De prins nu-i putea prinde, fluturii zburau mai repede decât credea Prichindel, dar, de fapt, nu că voia să-i prindă, dar așa era mai distractiv. Deodată se opri din alergare și strigă uimit spre sora lui: Vino repede surioara, să vezi minunea minunilor! Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduța nici nu se obosi să ridice privirea de pe coronița care creștea văzând cu ochii. Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel de nepăsarea surioarei. E ceva uriaș
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
lui: Vino repede surioara, să vezi minunea minunilor! Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduța nici nu se obosi să ridice privirea de pe coronița care creștea văzând cu ochii. Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel de nepăsarea surioarei. E ceva uriaș printre flori! Prichinduța așeza atentă coronița pe patul moale de iarbă și se ridică vrând-nevrând pentru a-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-acum crezi că-i
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]