2,825 matches
-
putut întâlni cu Râul abia la restaurant, dar nu rezistase ispitei de a-si petrece o zi întreagă la brațul lui. - Ești foarte elegantă, îi zâmbise el, depunându-i pe obraz un sărut. Frumoasă poate ar fi fost mai nimerit, suspina în gând Andrada, atingând cu vârful degetelor frumoasă gropita de dreapta. Și nu s-ar fi supărat dacă ar fi primit chiar un sărut adevărat, nu unul prietenesc. - Și tu! Lipită de brațul lui, caută să își păstreze cât putea
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
pădurea amorțită este, Fără cântec naiul orb e și pustiu, Nu-i Copilărie fără de poveste, Nu e nici devreme dacă nu-i târziu... Rod fără de floare nu e în Grădină, Ce-i grădina oare fără grădinar? Fără tine pruncul nenăscut suspină, Nu are hodină gândul meu hoinar! Nunta nu e nuntă fără de mireasă, Nici fără de mire cununie nu-i! Fără tine, Doamne, aerul m-apasă- Nu-mi lăsa pe suflet greutatea lui... Am adormit azi-noapte în Poem... Duminică, 4 Aprilie 2011, în
POEME DE SUFLET de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350451_a_351780]
-
Radu - „cel mai tare” student român din lume!” - singurul român acceptat la 12 universități de top din Statele Unite ale Americii, optând în final pentru Științe Politice-Economie, la Harvard. Un interesant volum de versuri cu un titlu aproape șocant: „Și Dumnezeu suspină” - al Magdalenei Dorina Suciu, apărut la Criterion, o antologie bilingvă - versiunea engleză aparținând Olimpiei Iacob, este prezentat de Mariana Cristescu în aceste cuvinte: „În mod indiscutabil, în această lume, din ce în ce mai goală de sens și mai ticăloșită, în acest timp în
PAŞI DE ISTORIE INSTANT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348972_a_350301]
-
adormită, Spre inima-mi de vreme geruită, Tot numărând secunde și minute. Doar eu, din răsărit, adun puterea În buchețele albe, prețioase, Și tot din el , eu, zilnic, îmi voi coase O mască mare să- mi ascund durerea. Doar eu suspin când vise-adevărate Ca niște mere coapte stau sub soare, Mustind dorințe vii, amăgitoare. Sunt fructe interzise... Mi-s furate! Doar eu mă trec puțin câte puțin când Pustiul se adună în ecouri, Când viața se formează din zerouri Și sufletele
DOAR EU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348529_a_349858]
-
Mara purta un hanorac verde, care se asorta minunat cu ochii de culoarea dolarilor. M-am pierdut efectiv în ei și nu am procesat pe moment informația pe care mi-o aruncă în vârful buzelor: -- La Duruitoarea, bineînțeles. -- Bineînțeles, am suspinat. Din doi pași făcuți în urma lor, au început să curgă pe mine toate nădușelile. Pantofii de sport originali și minunați pe care îi purtam, s-au acoperit de noroiul cleios din pădure și am început să alunec, mai ceva ca
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
tăcerea așezată stoic în vitrine împarte cuvinte ca niște sandale neofite ia autobuzul nopții câine ud ce se retrage în cușca savan(t)ă noi două revărsăm vise idolatre pe străzi una la est sapiențial alta la vest opulent vitralii suspină lasciv nopți insipide se dezbracă între noi este o sinceritate opacă Referință Bibliografică: Mimesis / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MIMESIS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349283_a_350612]
-
cu sfială De perversă balerină Profanată și sacrală, Supurând adrenalină Caldă, laxă, umorală... Estromană și calină, Fără jenă și morală, Penetrând-o mă fascină Când exultă și exală... Între coapse mă înclină Devenind și mai vocală, Ea mă mușcă, ea suspină Când mai iute, când domoală Până-i vine să îi vină, Explozivă și totală, Adorația deplină În extaz și în sfârșeală...1 Feminin de feminină, Și amngelic de versală, Cât de dulce-i, de salină, Tot pe-atât de ireală
CEA MAI PLINĂ LUNĂ PLINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349293_a_350622]
-
Acasa > Stihuri > Semne > MONA LISA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1387 din 18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mona Lisa de ce surâzi Mona? aștepți cumva pe Cupidon sau visezi cum patima suspină de dragul unui pui de dor?... zâmbetul tău miroase a trădare, misterul tău care cuprinde tot cerul și pământul la un loc e-un joc al dragostei perfide care-a trecut prin iad și foc. sâmbătă, 18 octombrie 2014. Referință Bibliografică
MONA LISA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349394_a_350723]
-
sunt acel ins barosan, interesant, cu organe bolnave de-același păcat, transpirând prin pori doar vise absurde, aș merita poate chiar și un psalm! Eu nu voi putrezi în târzii ca un sfânt apostat! Asta-i o vreme pe jumătate-obosită, suspină, nici n-o știu, are fața pocită!? E-o risipă de materie ca să mori împăcat... Referință Bibliografică: Curriculum Vitae / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1326, Anul IV, 18 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristian Pop
CURRICULUM VITAE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349414_a_350743]
-
zise: — Te miri? Ai și de ce! Recunosc. Nu ți se ivește prilejul să vezi în fiecare zi o broscuță care umblă în două picioare... Tăcu și o cercetă pe Octavia cu ochii ei bulbucați și melancolici. — Ei, fetițo! continuă ea, suspinând. Te minunezi, desigur. Dar te vei minuna și mai tare când vei afla ce soartă mi-a fost dat să am. Acum, că ne-am întâlnit, cred că e mai bine să-ți destăinuiesc totul. Mai ales că, în felul
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
de nimic, o vietate oarecare în lumea asta nesfârșită. Ce nume poate avea o broscuță? Octavia rămase iar fără grai, cu ochișorii larg deschiși. — Nu pricep, murmură ea. Te cheamă sau nu te cheamă Lina? Cum vine asta? — Of, prostuțo! suspină din nou broscuța. Ce știi tu! Tare ești micuță... Stătu o clipă pe gânduri, apoi se înălță cât putu de sus pe piciorușele ei zvelte și, cu una din lăbuțele din față, o prinse pe Octavia de mână. — Hai, o
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Dumnezeu era mereu alături de cei buni și curați la suflet. Poate că greșise. Adică, da, greșise, dar îi părea rău și era sigur că dacă îl ruga pe Tatăl ceresc din suflet, avea să fie iertat. - Îmi vreau aripile înapoi, suspină stins, refuzând să plece cu bătrâna. Așa cum dispăruse omul negru, dispăru și femeia, înghițită parcă de pământ, iar îngerașul continuă să se miște pe drum, din ce în ce mai încet, prin furtuna ce îl arunca sălbatică dintr-o parte în alta, lovindu-l
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
totuși infinită Și stă Brâncuși alăturea de ea, La masa tăcerilor asculta Vorbele ce’s spuse, în nopți fără de stea. Și’n stihuri au pulsat emoții, De la leagăn, până la mormânt, La țărm de mare însuși Eminescu, Ascultă marea’n șoapte suspinând. E’atâta dor aici, iubire, dar și jale, Pământul sfânt să îl păstrăm ! Credință sfeșnic de nădejde să ne fie Români, uniți în jurul gliei să ne adunăm ! La mulți ani România ! Camelia Cristea Referință Bibliografica: Aici e ... România / Camelia Cristea
AICI E ... ROMANIA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344447_a_345776]
-
Acasa > Impact > Scrieri > POVESTEA ÎNĂLȚIMILOR Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului La început pământul era plat, arăta ca o farfurie și suspina de plictiseală si din suspin ușor-ușor, bob cu bob s-au făcut lacurile. Și un tremur mai adânc a răscolit adâncurile și a încolțit o movilă. Apa i-a sărutat picioarele și atunci movilița fudulă s-a umflat și umflat
POVESTEA ÎNĂLŢIMILOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344537_a_345866]
-
beneficiat el și ea. Aflăm despre ceea ce simte pentru ea, sau pentru el dacă rolurile se schimbă, din descrierile, din prezentările de fapt ale legăturilor care se supun între ei. În literatura română, de după anul 1990, autoarele de romane au suspinat după efectul superrealist însă nu l-au imaginat în creațiile lor, dând dovadă de mult pudism. Arta descrierii scenelor de maximă intimitate a revenit, într-o oarecare măsură, genului dur, el a contaminat exploziile de imagini reale ale vieții intime
FRACTALUL FIINDULUI AMICAL ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348066_a_349395]
-
pătrunde prin căldura temătoare o rază de soare dezgolită și străluciutoare dansează în apus de roșu pe fereastra mea un fuior dintr-un nor, clipește speriat o aripă zboară albind cerul liniștea picură ca ceara fără sunet podeaua amintirilor mele suspină noaptea luna trimite câte-o rază și mă înțeapă cu gheță-n inimă firul gândului din deșertul sufletului meu s-a răcit cu brumă soarele încă stropește cu raze cerul pământul plânge cu munții prin înalte cețuri prin văi și-n
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
zilele frunze încet mă întristez picură lacrimi de rouă prin firul iebii uscate cotul tău pe pervazul ferestrei învechite tresare tăria lemnului te doare înfipt în piele de toamnă privesc ceața în depărtări cum se zbate găndul meu tresare și suspină prin umbre întunecate de colțuri spre iarnă simt cum ziua dispare prin vara trecută simt dor și durere-n September Viorel Muha http://www.youtube.com/watch?v=bRD8EGFW8vQ Referință Bibliografică: September / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
pădurea amorțită este, Fără cântec naiul orb e și pustiu, Nu-i Copilărie fără de poveste, Nu e nici devreme dacă nu-i târziu... Rod fără de floare nu e în Grădină Ce-i grădina oare fără grădinar? Fără tine pruncul nenăscut suspină, Nu are hodină gândul meu hoinar! Nunta nu e nuntă fără de mireasă, Nici fără de mire cununie nu-i! Fără tine, Doamne, aerul m-apasă- Nu-mi lăsa pe suflet greutatea lui... Uitarea... Duminică, 3 Aprilie 2011. Uitarea-ntotdeauna doare, Uitarea sinelui
DESĂVÂRŞIT E UNUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348173_a_349502]
-
Îngerul barză se ridicară toți pe vârfuri și începură să dea din aripioare. Atunci, dădu drumul lacrimilor care se transformară pe loc în apă, din care puii începură să ciugulească. Văzându-i, îi acoperi pe toți cu aripile sale și suspinând, gândi: „Dragii mei, unul dintre voi nu mai este, dar mie îmi sunteți dragi toți. Și cel care nu mai este acum cu voi, îmi este drag și îi voi simți lipsa de acum în colo. Voi avea grijă de
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
că ne-a dat fata și nu am avut grijă de ea? - Lasă, că-i trece, dar ea e de vină! De ce fugi? De ce fugiși, tată, că nu-ți făcea nimic! mă lua pe mine în primire. Eu, printre lăcrimioare, suspinam: - Dar veni spre mine să mă muște... - Hai, gata! La masă! tună tatamare și își reluă aerul autoritar. Masa era sfântă, se servea cu exactitate de ceasornic, disciplinat, ca la armată. Dimineața, nu știu la ce oră mâncau ei, pe
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
întrupează Cuvântul lui Dumnezeu, se oglindește frumusețea Fecioarei Maria, se cuminecă Sfinții Neamului, se înfașă toate graiurile nerostite, se rostesc toate legănările din vis, gânguresc toate gândurile serafic-înmugurite, chicotesc toate cuvintele slăvit-înflorite, dănțuiesc toate visele îmbobocite, tresaltă toate alinările ce suspină, se cuprind toate legănările, se îmbrățișează toate năzuințele, se înfiripă toate căutările, se țes toate așteptările, se logodesc toate împlinirile. Și totuși, fiecare Femeie se zămislește, trăiește, iubește și se împlinește doar prin dragostea Bărbatului ales. Alta este Nașterea decât
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
de durere și-ți mor pe rând coloșii, Te simți ca valul mării izbindu-se de stânci. Eu încă am speranța că tinerii să vină Să vindece un cancer ce s-a întins treptat, Mă simt debusolat când țara mea suspina Și mă gândesc la mâine când azi este ratat. Pentru un colț de pâine ei ne-au vândut cu totul, Din interes meschin am fost amanetați Și ne-au târât în mlaștini și ne-au mințit cu votul, Dușmani de
TREZEŞTE-TE BĂRBATE, FEMEIE ŞI COPILE! de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347703_a_349032]
-
Autorului Mi-e sufletul trudit de-atâta jale Și fluturi albi la tâmple-mi dau de știre, Tristețea azi în mine se prăvale Îndură-te, dă-mi mâna, fericire! E cerul înnorat și-amarnic plânge, De chinul meu și stelele suspină Iar trupul printre umbre mi se frânge, Necruțătoarei dureri se închină. Ascunde-mă în brațele iubirii, În șoapta-ți dulce, sfântă fericire, Strecoară-n mine razele luminii Coboară-mi în privire strălucire. Revarsă purpuriu din răsărituri Peste moi așternuturi de
TU, FERICIRE, CU BRAŢE FRUMOASE! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347712_a_349041]
-
văi M-alintă și-acum ochii tăi Și ce dacă anii-au trecut Mai spune-mi...mi-e dor să te-ascult... De ce ți-e inma pustie? De ce ți-e inima pustie Și ochii tăi sunt triști și goi? De ce suspini cu resemnare Și inima o simți cum doare Când te oprești privind 'napoi? Ce taină oare te frământă Și-ți poartă gândul călător Spre timpuri ce-au trecut demult Pierdute-n veșnicul tumult De dragoste, suspin și dor? E oare
POEMELE IUBIRII 15 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350037_a_351366]
-
într-un trup nu poate să doară un picior, iar capul să se destindă senin, nu pot lăcrima ochii și surâde gura, nu poate fi inima rănită și obrazul vesel, nu poate cădea speranța iar optimismul să debordeze, nu poate suspina sufletul iar gândul să zboare...! Actorii sunt de partea inimii trupului acestuia omenesc, prin natura funcției lor relaționare. De fapt, actorii sunt chiar inima, într-un sens, iar în altul sunt dublajul fiecărui om, repetarea în formă spirituală a oricărui
NAE ALEXANDRU. REGULA OMULUI DE OMENIE ŞI ARTISTULUI DE VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350091_a_351420]