697 matches
-
dintr-acolo bate un vânt rece și umed. Nu-mi plăcea deloc vântul acela. Se auzea și susurul necontenit al unui râu. „Aici curge un râu“, zise ea. Cuvintele rostite păreau mai reale acum, lăsând impresia că sunt înăbușite de susurul apei. Am înțeles imediat ce-a spus. Ciudat, ciudat de tot! „În amonte este o cascadă mare și vă rog să treceți prin ea. Laboratorul bunicului este dincolo de cascadă. O să vă dați seama de îndată ce ajungeți acolo.“ — Și acolo mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din aluminiu, îndreptată în jos. Mi-am pus lanterna pe piept, fixând cureaua în diagonală. Am început să cobor câte-un pas, câte-un pas, pe scara cea alunecoasă. Cu cât coboram mai mult, cu atât se auzea mai tare susurul apei. Era chiar zgomotos. Nu mai auzisem în viața mea de o instituție care să aibă o încăpere cu un dulap în perete, din care să se ajungă la o prăpastie în care să curgă un râu. Și încă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în fața mea, la o distanță de vreo șapte-opt metri. Am stins lanterna din reflex și am băgat mâna prin fenta pelerinei de ploaie ca să ajung la briceagul din buzunarul de la spate al pantalonilor. L-am desfăcut pe pipăite. Întunericul și susurul zgomotos al apei mi-au acoperit mișcările. În clipa în care am stins lanterna, luminița cea gălbuie s-a oprit. Apoi a înscris două cercuri mari în aer. Poate era un semnal care îmi spunea: „E totul în ordine. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a întâmplat cu zgomotul? am întrebat. — A, zgomotul? A fost prea tare, nu? L-am dat mai încet. Acum e bine, spuse bărbatul, dând din cap de mai multe ori. Îmi pare sincer rău. Râul se auzea acum ca susurul unui pârâiaș. — Gata, mergem? întrebă el, întorcându-mi spatele și pornind în amonte cu pași siguri. L-am urmat, ținând lanterna aprinsă ca să văd pe unde calc. — Ați dat sunetul mai încet? Deci este artificial? — Nici vorbă! Este absolut natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a așternut peste mine ca niște firicele de praf. Cel puțin asta am simțit atunci. — Vin mâine seară la șase. La revedere! zise ea. Am plecat de la bibliotecă, am traversat podul vechi, m-am aplecat peste parapet și am ascultat susurul râului. Priveam orașul din care plecaseră animalele. Turnul cu ceas, zidul care împrejmuiește orașul, clădirile aliniate de-a lungul apei și crestele munților din zare, zimțate ca dinții unui fierăstrău, primiseră deja binecuvântarea amurgului. Erau toate gri-albăstrui. Cu excepția susurului apei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ascultat susurul râului. Priveam orașul din care plecaseră animalele. Turnul cu ceas, zidul care împrejmuiește orașul, clădirile aliniate de-a lungul apei și crestele munților din zare, zimțate ca dinții unui fierăstrău, primiseră deja binecuvântarea amurgului. Erau toate gri-albăstrui. Cu excepția susurului apei, nu se auzea nici măcar un zgomot. Până și păsările se retrăseseră undeva. „Dacă ai pornit în căutare de liniște...“ N-am cum să fiu sigur de asta. Întunericul s-a așternut în jurul meu. Când s-au aprins luminile de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
complet sonorul pentru că sunetele nu-și mai au rostul în evoluția omenirii. Ba dimpotrivă, nu fac decât să dăuneze, așa că, mai devreme sau mai târziu, tot ne dispensăm de ele. — A, deci nu vom mai auzi nici ciripitul păsărelelor, nici susurul apei. Nici măcar muzică... — Bineînțeles. — O să fie cumplit de trist. — Evoluția își urmează cursul firesc. A fost întotdeauna dură și a lăsat în urma ei tristețe. Eu n-am mai auzit de evoluție care să aducă numai bucurii, spuse bătrânul ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întâmplau. Pesemne că o forță necunoscută m-a pus în mișcare. O forță absurdă. Trebuia să ajung aici. De aceea mi-am pierdut memoria și umbra. Probabil că o să-mi pierd și sufletul. Râul susura la picioarele mele. Era un susur plăcut. În mijlocul lui se înălța un banc de nisip pe care creșteau sălcii. Se unduiau frumos în bătaia vântului. Apa era limpede precum cristalul și se vedeau peștișori printre pietre. Mi-a prins bine că am stat o vreme acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
te las singur. Pădurea e absolut îngrozitoare. Tot n-ai înțeles atâta lucru? Era puțin înnorat. Am luat-o spre est de-a lungul râului. Era o dimineață plăcută, încât aveai impresia că a venit primăvara. Când nu bătea vântul, susurul râului te încânta pur și simplu. După zece sau cincisprezece minute de mers, mi-am scos mănușile și fularul. — Parcă-i primăvară, am zis. — Da, e adevărat, dar nu ține mai mult de o zi și vine iarna din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lac erau înghițiți de acesta fără nici un sunet. O tăcere de rău augur. În vasta întindere de nea, lacul se deschidea ca o gaură rotundă, uriașă. Priveam peisajul paralizați de frică. Nu puteam scoate o vorbă. Nici eu, nici Umbra. Susurul înspăimântător al apei, pe care-l auzisem data trecută când am fost aici, era acum înăbușit de zăpadă. Mi se părea că se aude de undeva de departe. Am privit norii denși. Zidul de sud arăta și mai negru din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dar în noi e un soare ascuns, amintirea celor în care odată am fost, dar am căzut și ne-am întrupat. Impuritatea ne face să uităm. și luna nu e decât o umbră a acestui soare, și lucrurile doar un susur îndepărtat și inconsistent, pâlpâiri trecătoare, și noi, doar o singurătate a ideilor. Undeva există monade și albii adânci prin care se simte cum memoria de pretutindeni și din totdeauna clocește gândul. Gândul se afundă în fractali infiniți, în Dumnezeu, se
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
din spatele barajului de pe Valea Minișului, Poiana Gosnei. Pentru străinii care calcă pentru prima dată aceste locuri, impactul este formidabil, rămânând profund impresionați. Drumul de la Steierlak la Bozovici, stânci se înalță până la cer, de o frumusețe fără pereche, cu izvoare de susur de cascade, această lucrare de artă trece prin păduri înfrunzite. Uimitor și grandios prin frumusețile tectonice, această regiune poate concura cu cele mai romantice regiuni din Elveția și Tirol. Aceste locuri, cu o frumusețe de parcă însuși creatorul suprem le-ar
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
acest loc de-a lungul timpului au avut loc întreceri sportive ale înotătorilor locali. Deasemeni a fost amenajată o popicărie și o scenă, locul prezentării unor spectacole artistice. Insula a atras viligiaturiștii nu numai prin prezența cazinoului, pădurii seculare și susurului cristalin al apelor bătrânului Alutus. Insula a fost și este locul Schitului Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab. De remarcat este faptul că în anii 1975-1980, datorită lucrărilor de amenajare hidrotehnică a Oltului insula a fost supraînălțată, de asemeni și
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
se găsește cantonată la adâncimi doar de peste 5 m, pe când pe firele de văi, stratul acvifer este situat doar la adâncimi între 0,5-1,5 metri. Pe versanți se semnalează prezența izvoarelor de coastă, numite de localnici „cioroaie”, aluzie la susurul pe care-l face curgerea apei. Prezența apei la aceste adâncimi a făcut ca majoritatea locuințelor să aibă apa curentă folosită atât la baie sau menaj, cât și pentru sectorul zootehnic, din fiecare gospodărie. Suprafața totală a localității este de
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
mentalului conservator pentru a circula liber în Europa și în lume, nu umiliți și servili, ci ca cetățeni egali și demni ai Terrei. Vara toridă, carpatină, cu valori sahariene, greu de suportat, m-a determinat să caut răcoarea dimineților și susurul apelor la mii de kilometri spre apus, în misterioasa Scoție, într-un itinerar lung și plin de peripeții. Majoritatea statelor incluse în program îmi erau oarecum cunoscute din vizitele anterioare, pe parcursul a două decenii. Acum aveam prilejul să realizez un
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Wolf Dietriche pentru frumoasa Salome Alt (secolul al XV-lea), distrus (1818) și refăcut, mai păstrează doar scara exterioară. Grădinile Mirabbel, opera lui Fischer van Erlach (1690), ne încântă și relaxează prin simetria rondurilor cu flori și a arborilor prin susurul apei din grațioasele fântâni arteziene și grandoarea statuilor. Mai hoinărim câteva ceasuri prin parcurile și piațetele frumosul Salzburg, facem fotografii, înregistrări video, cumpărăm ilustrate și câteva partituri. Ultimele zile sunt un adevărat maraton turistic pe autostrada europeană Slazburg- Viena- Budapesta-Arad-București
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Ivan Franko, Aleksandr Pușkin, Mihail Lermontov și George Byron. Într-o carte poștală din 2 martie 1943, Hariton Borodai își exprimă sentimentul de singurătate și dorul față de soția sa: "„Iubita mea Miroslava. E noapte. Stau singur în camera mea, ascult susurul râului ce s-a eliberat de gheață și gândul mă duce la tine, la fiu. Uneori simt atât de dureros singurătatea mea, încât îmi vine să-mi pun ștreangul de gât. Numai speranța mă mai susține că tu vei veni
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
Ivan Franko, Aleksandr Pușkin, Mihail Lermontov și George Byron. Într-o carte poștală din 2 martie 1943, Hariton Borodai își exprimă sentimentul de singurătate și dorul față de soția sa: "„Iubita mea Miroslava. E noapte. Stau singur în camera mea, ascult susurul râului ce s-a eliberat de gheață și gândul mă duce la tine, la fiu. Uneori simt atât de dureros singurătatea mea, încât îmi vine să-mi pun ștreangul de gât. Numai speranța mă mai susține că tu vei veni
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
într-o condiție mitică. Vorbirea lui își pierde specificul omenesc: "„sunetele pe care le scotea își pierduseră intensitatea și precizia lor omenească, începând să semene cu exploziile infrasonice, cu șuierul, șoaptele și gemetele familiare în lumea naturală; acum părea un susur îndepărtat de pârâu, acum căderea unei cascade, acum vântul deasupra unui lan de grâu sau, vijelios, încovoind ramurile într-o altă pădure. Dacă era agitat, Cucoaneș vorbea aproape incomprehensibil. Teribile siflante, neverosimile palatale, asemenea unor pocnituri de monstruoase dopuri în
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
un admirabil simț al spațiului a transpus elementele naturii în armonizări animate de vibrații lirice ori în cadențe ritmice orientate spre vigoarea monumetalitatii. Adesea, în intimitatea cadrului natural, mereu proaspăt și vital, strecoară făpturi umane asupra cărora se revarsă reconfortant susurul apei, adierile vântului, reflexele vegetalului, chemările imensitatii cosmice. Nimic fastuos, nimic criptic și totuși atât de profund, de apropiat sufletului nostru. Cu un robust sentiment panteist cultivă încrederea în rosturile pozitive ale vieții, definitorie pentru un creator iubitor de frumusețe
Galeria de Artă „Nagy Imre” () [Corola-website/Science/331358_a_332687]
-
târziu: „Pârâiaș în fundul grădinii - pe acesta îl văd și acum. Un subțire firicel de apă care susura încetișor în fundul grădinii și câteodată se lărgea, devenind o mică băltoacă strălucitoare.” . Mișcarea egală a figurației harpei pe tot parcursul acestei părți sugerează susurul continuu al apei. De la imaginea aceasta Enescu a trecut fără pauză la ultima mișcare, unde întreaga orchestră evocă cu însuflețire o petrecere țărănească dintr-o zi de sărbătoare. Încheierea Suitei în acorduri masive și luminoase este ca „o glorificare a
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Slujba de Paște la Ierusalim Dar nu numai festivalul povestește despre frumusețea primăverii în Salzburg. Melomanii se pot întâlni la Casa Hagenauer, unde a locuit Amadeus Mozart, la seri muzicale care parcă își vor împleti sunetele cu sinuoasele coline și susurul râului. În grădinile Palatului Mirabelle, te poți bucura de jocurile de apă, dar și de coloritul miilor de flori. O seară la „Mozart Dinner Concert" în care artiștii salzburghezi în costume de epocă încântă publicul cu instrumentele lor vrăjite rămâne
Celebrarea Săptămânii Sfinte în lume. Paștele este eternitate by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105628_a_106920]