981 matches
-
și cel polon a marcat sfârșitul epocii de independență a lui Mircea, care a fost trădat de aliatul polon. Acordul maghiaro-polon prevedea, printre altele, delimitarea sferelor de influență. Țara Românească a rămas în sfera de influență a lui Sigismund. Recunoașterea suzeranității de către Mircea este dovedită de primirea cetății Bran la scurt timp după înțelegerile polono-maghiare și de confirmarea privilegiilor comerciale ale brașovenilor. În cazul Moldovei, acordul dintre cei doi regi a fost mult mai drastic. Practic s-a instaurat un condominium
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
unor păstori români veniți, după Ioan Skylitzes, din valea Moravei din Sârbia). În momentul constituirii Voievodatelor medievale cu majoritate românească, numite în limbajul popular "țările române" (anume Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea), lupta anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit politica de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
1456, Petru Aron acceptase să plătească otomanilor un tribut anual de 2000 de ducați de aur pentru a-și asigura frontiera sudică, el fiind asfel primul domnitor moldovean care a acceptat cererile turcilor. Succesorul său, Ștefan cel Mare, a respins suzeranitatea otomană, și ca urmare a izbucnit un șir de războaie. Ștefan a încercat să aducă și Țara Românească în sfera sa de inflență și a susținut un favorit al său pentru tronul muntenesc. A urmat o luptă de durată între
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
instalează la Mecca o dinastie de guvernatori hașemiți, descendenți în linie directă ai lui Hasan bin Ali, fiul cel mare al califului Ali, ginerele profetului Muhammad care va rămâne la conducerea orașului până la începutul secolului XX. Ei vor funcționa sub suzeranitatea fatimizilor, a selgiucizilor, a ayyubizi, a mamelucilor și, în sfârșit, din 1517, a otomanilor. Ei primesc titlul de "șarif" (ar.: "šarĭf" "nobil", "protector"). "Șarifatul" (demnitatea de "șarif") se termină la puțin timp după domnia lui Husayn bin Ali, care se
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
inițiat totuși o perioadă de reforme, care au pus baza occidentalizării societății locale. Regulamentul a confirmat parțial guvernarea tradițională (inclusiv conducerea de către hospodari). Regulamentul a oferit celor 2 principate primul lor sistem comun de guvernare. Cele două state, aflate sub suzeranitate otomană din secolul al XV-lea, au fost subiectul mai multor intervenții ruse începând cu războiul ruso-turc (1710 - 1711), când o armată rusească a pătruns în Moldova. Armata condusă de împăratul Petru cel Mare a făcut legătura cu militarii din
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
scandal care a dus ulterior la o înghețare a negocierilor pentru următorii patru ani. Un grup naționalist din corpul legislativ începe în aceasta perioadă de stagnare să lucreze la un proiect propriu de constituție, proclamând sfârșitul protectoratului rus și al suzeranității otomane, cu garanții ale autodeterminării din partea puterilor europene ale vremii. Conducătorul radical al acestei mișcări, Ioan Câmpineanu, întreținea legături puternice cu gruparea poloneză Związek Jedności Narodowej (Asociația Uniunii Naționale) condusă de aristocratul Adam Jerzy Czartoryski și cu alte grupări naționaliste
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Principatelor, iar cei doi monarhi au început să accepte ideile grupării unioniste "Partida Națională" (create în 1848 de către revoluționarii întorși din exil). Războiul s-a încheiat prin Tratatul de la Paris (30 martie, 1856), care a plasat statele în continuare sub suzeranitate otomană, dar sub protectoratul tuturor puterilor europene (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Al doilea Imperiu Francez, Regatul Sardiniei, Prusia, Austria și Rusia). Statele protectoare trebuiau să hotărească o formulă de compromis pentru uniunea proiectată. Otomanii au cerut, însă, și
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Republica Estonia independentă, nu au recunoscut niciodată existența de jure a RSS Estone, și nu au recunoscut Estonia ca o parte constituentă a Uniunii Sovietice. Conducerea "RSS Estone" au redenumit statul "Republica Estonia" la 8 mai, 1990. Toate legăturile de suzeranitate cu Uniunea Sovietică au fost retezate la 20 august 1991, când Estonia și-a declarat oficial independența, și a fost recunoscută pe plan internațional în următoarele săptămâni. În afară de pierderile materiale și umane suferite de pe urma războiului, mii de civili au fost
Republica Sovietică Socialistă Estonă () [Corola-website/Science/303492_a_304821]
-
Polonei, pentru care regii puternici puteau cere domnitorilor slabi un omagiu. Această practică era obișnuită în Europa medievală și nu însemna decât că o parte din taxe reveneau regelui, iar armata ridicată din regiune trebuia să-l urmeze pe rege. Suzeranitatea regelui Poloniei nu se transmitea și asupra Moldovei, fiind vorba de o suzeranitate personală între Casimir și Ștefan, nu între țări independente. Totuși, ea putea servi ca pretext de înlăturare a unui vasal infidel drept încercare de a modifica statutul
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
era obișnuită în Europa medievală și nu însemna decât că o parte din taxe reveneau regelui, iar armata ridicată din regiune trebuia să-l urmeze pe rege. Suzeranitatea regelui Poloniei nu se transmitea și asupra Moldovei, fiind vorba de o suzeranitate personală între Casimir și Ștefan, nu între țări independente. Totuși, ea putea servi ca pretext de înlăturare a unui vasal infidel drept încercare de a modifica statutul Moldovei prin înscăunarea unui alt nobil. Casimir s-a stins în curând din
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
oraș. Acesta avea în 1872 peste 7000 de locuitori: turci, bulgari, tătari, greci, evrei, găgăuzi. După Războiul Ruso-Turc din 1878, Balcicul (eliberat la 19 ianuarie 1878 de trupele generalului-locotenent Zimmerman) intră în componența "Principatului Autonom Bulgaria", aflat de jure sub suzeranitate otomană, și care în 1906 își câștigă independența. În a doua jumătate a secolului XIX se construiesc multe dintre clădirile impozante ale centrului comercial, care se mai pot observa și astăzi în orașul vechi. Ele s-au adăugat celor existente
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă., Pentru colonizarea cavalerilor teutoni, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis în același an diploma de donație: Bula papală de aprobare a acestui transfer de suzeranitate a reprodus acest act, dar a adăugat câteva rânduri din care rezultă că terenul era deja populat la data donației de o altă populație decât cea a cavalerilor . Și arheologia confirmă preexistența unei populații locale Motivele de așezare a cavalerilor
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
înființat zece episcopii pe teritoriul regatului său, și a susținut răspândirea creștinismului. În plan administrativ a împărțit țara în comitate (în ), după model carolingian. Istoria politică a Ungariei a evoluat alături de cea a Poloniei și Boemiei. Regatul Ungar a deținut suzeranitatea asupra Moldovei și Țării Românești (Ungrovlahia), pe care nu și-a putut-o menține efectiv. Între 1241-1242 Ungaria a fost asaltată și înfrântă de hoardele tătare și mongole conduse de Batu Han în bătălia de la Muhi. Treptat, în timpul "dinastiei Árpád
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
Zapolya pentru coroana maghiară. Această stare de lucruri din Ungaria și implicit, Transilvania, este cea care îl va determina pe Ștefan Mailat să înceapă să pună în aplicare planul său privind ruperea Transilvaniei de Ungaria și formarea unui principat sub suzeranitate otomană și sub conducerea sa. Pentru a putea realiza acest lucru Mailat avea nevoie de un centru de putere, de un loc unde să se simtă în siguranță și unde să înceapă punerea planului său în aplicare. Acest loc era
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
imperiului său (el fiind ultimul mare reprezentant al Noului Regat Asirian). Domnia lui Assurbanipal a reprezentat ultima perioadă de înflorire a culturii și artei asiriene, cu principalul centru în cetatea Ninive. După moartea sa, Regatul Babilon s-a emancipat de sub suzeranitatea Asiriei. "Sardanapal" al asirienilor a rămas în vecii vecilor neîntrecut în ceeace privește comorile ce-a adunat, luxsul ce desfășura și desfrâul, în care-și petrecea viața. În poezia sa "Memento mori", Mihai Eminescu ilustra aceste trăsături: Hector Berlioz a
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]
-
în mod tradițional Chinei. La început, guvernul japonez a dorit să despartă Coreea de China, să transforme peninsula într-o țară independentă. Aceastâ schimbare nu era posibilă, de vreme ce China nu dădea niciun semn că ar fi dispusă să renunțe la suzeranitatea asupra Coreii. Între China și Japonia au izbucnit mai multe conflicte, care s-au transformat în cele din urmă în războiul chino-japonez. Victoria Japoniei în acest război a dus la semnarea tratatului de la Shimonoseki (17 aprilie 1895), prin care China
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
Între China și Japonia au izbucnit mai multe conflicte, care s-au transformat în cele din urmă în războiul chino-japonez. Victoria Japoniei în acest război a dus la semnarea tratatului de la Shimonoseki (17 aprilie 1895), prin care China renunța la suzeranitatea asupra Coreii și ceda Taiwanul și Lüshunkou (cunoscut și ca Port Arthur) Japoniei. Totuși, alte trei mari puteri (Imperiul Rus, Imperiul German și A treia Republică Franceză, prin tripla intervenție din 23 aprilie 1895, au făcut presiuni asupra Japoniei să
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
l-a determinat pe Mihai Viteazul să reflecteze asupra alianței cu Báthory și să decidă încheierea la rândul său a unui tratat mai favorabil cu împăratul Germaniei, la 9 iunie 1598 la Mănăstirea Dealu. Preambulul tratatului prevedea că Mihai recunoștea suzeranitatea Habsburgilor asupra Țării Românești, împăratul obligându-se să țină pe socoteala sa 5000 de mercenari pe lângă Mihai, voievodul rămânând domn pe viață și cu drept ereditar în familia lui. Obiceiurile și autonomia țării urmau să rămână intacte, neschimbate, nu se
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
Kazanul și Astrahanul. Ivan, tarul Rusiei a cucerit pe ultimele două. Ecaterina a Rusiei ia în stăpânire și Crimeea în 1783. După 1241, anul mării invazii tataro-mongole se încheie perioadă invaziilor asiatice. Regatele mongole din Europa vor mai rezistă sub suzeranitate turcă. După dispariția a două dintre ele Marele Hanat Mongol al Crimeei va fi inclus în Turcia otomană păstrându-și totuși suveranitatea statală. i sprijină activ eforturile ONU în Golful Persic, Cambodgia, Angola, fostă Iugoslavie și Haiti. Rusia este membru
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
-lea Plantagenet, ducele Normandiei este stapânitorul Angliei, Normandiei, al Aquitaniei și al Anjoului. Henric II încercat să se elibereze de sub tutela Bisericii Catolice și a dispus asasinarea lui Thomas Becket, episcop de Canterbury, dar a fost înfrânt și a acceptat suzeranitatea papală. La moartea sa, a lăsat regatul moștenire lui Richard I Inimă de Leu, iar celuilalt fiu, Ioan fără de Țară Plantagenet, i-a lăsat moștenire bogațiile coroanei. Richard I a participat la cruciade și a murit în 1199, pe tronul
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
ariană, care trăiau în Podișul Iranului, cât și Podișului însuși. Triburile perșilor, stabilite în sud-vestul Iranului (Persia), sunt unificate, potrivit tradiției, către 700 î.Hr., de Ahaimene, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispe extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaște suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600-559 î.Hr.) pe al Mediei.). Cyrus II cel Mare (559-529 î.Hr.), una din cele mai strălucite personalități ale antichității, transformă în numai trei decenii Persia, dintr-o putere locală în cel mai vast și puternic imperiu
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
răspuns sprijinindu-l pe contele Hugo Magnus Capet (Hugues le Grand) în campania militară împotriva regelui francez. În 941, Otto și Henric s-au împăcat, iar în 942 Otto și-a retras oastea din Franța, după ce Ludovic i-a recunoscut suzeranitatea asupra Lorenei. Pentru a preveni alte revolte, Otto a aranjat ca demnitățile importante în regat să fie deținute de membri apropiați ai familiei. A păstrat ducatul de Franconia ca domeniu personal până în 944. L-a căsătorit pe fiul său Liudolf
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
Mihail să accepte să devină vasalul împăratului Sigismund dacă vrea să domnească pe tronul Țării Românești. Mircea cel Bătrân cere sprijin de la curțile regilor Europei pentru a se lupta cu turcii. Solii german și polonez îi condiținează ajutorul de recunoașterea suzeranității Germaniei și respectiv a Poloniei asupra Țării Românești. Solul turc Izzedin Bey îi comunică domnitorului că sultanul își va retrage oștirea dacă domnitorul va accepta să plătească tribut turcilor, îl va ajuta cu oaste de fiecare dată când sultanul va
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
coroana regală împăratului Ferdinand I. Acesta a fost considerat moștenitorul Regatului Ungariei, dar avea în posesie efectivă doar partea nordică a acestuia, aproximativ actuala Slovacie, cu capitala la Pojon. Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat cvasi-independent, suzeranitatea turcească fiind acceptată de dietele de la Târgu Mureș (26 ianuarie 1542), Turda (29 martie 1542 și la 1 august 1544), plătind totuși Porții Otomane un dar anual de complezență („"munus honorarium"”) în valoare de 10.000 de ducați. În această
Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/312104_a_313433]
-
Sremski Karlovci, în Serbia), Imperiul Otoman cedează Austriei: Ungaria, Transilvania, Croația și Slavonia. Banatul Timișoarei rămânea în componența Imperiului Otoman. Banatul a fost anexat de Austria în 1718 prin Tratatul de la Passarowitz (azi Požarevac, în Serbia). După eliberarea Transilvaniei de sub suzeranitatea turcească, Curtea de la Viena a decis repopularea unor ținuturi a căror populație se rărise mult în cei aproximativ 150 de ani trecuți după 1526. În regiunile Satu Mare și Banat au fost aduși coloniști șvabi și au fost admiși în Ardeal
Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/312104_a_313433]