1,062 matches
-
am văzut postul de observație și, în fața lui, capul de copil înfipt în lance, atunci ni s-a făcut și mai sete, și Puiu a spus că lui nu-i mai pasă, el se-ntoarce după plosca lui, pentru că de la tâmpenia asta de vopsea are o amăreală în gură, dar nu s-a clintit totuși din loc, și am văzut cum îi tremură colțul gurii, eram și eu foarte speriat, atât de mult că n-am vrut să-mi scot încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aerisire de sub ecran sau dacă tovarășul director s-ar fi împiedicat de picioarele noastre întinse, și am mai tras o dată de cheia franceză, dar șurubul tot n-a cedat, și atunci i-am șoptit lui Feri c-a fost o tâmpenie să ne târâm până la perete, mai bine ne-am întoarce la locurile noastre, că oricum această gură de aerisire nu duce nicăieri și nu există nici o cameră secretă de proiecții și s-o lăsăm naibii baltă, dar Feri mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de tot, or să mă umfle și pe mine, m-am uitat în spate, înspre crâșmă, gândindu-mă că dac-aș lua-o înapoi la goană, acolo n-ar mai intra, poate, după mine, dar știam că asta-i o tâmpenie, precis ar intra, trebuie să mă adun, să nu stau locului, să merg, să nu cedez, am și pornit-o iar, dar ușa dubei s-a deschis treptat și cineva m-a strigat pe nume, spunându-mi să rămân pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de ani Între ei! - Cucoana Chantal, cînd pune ochii pe un bărbat... Puștiul Kermeur a profitat din plin! De data asta, Loïc auzise. Scăpă o plasă și o apucă violent pe mahalagioaică de braț. - Ce te-a apucat să spui tîmpenii de astea despre fiul meu, gură-spartă? - Toată lumea știe! Dă-mi drumul! Gwen veni În fugă să Îi despartă pe cei doi, pentru ca Loïc să n-o mai scuture pe biata femeie care protesta că nu spune decît adevărul gol-goluț. - Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie aveau să-l interogheze, dar, cîteva ceasuri mai tîrziu, pleoștit pe scaun, cu umerii căzuți, cu privirea posacă și veșmintele boțite, cu un vocabular tot mai puțin Îngrijit, părea pur și simplu un amărît. - Puțin Îmi pasă mie de tîmpeniile pe care le-a putut face strămoșul meu! Și nu m-am jucat niciodată cu copiii din sat, tata Îmi trăgea cîteva bastoane zdravene pentru mai puțin de atît... - Au murit toți, PM, În afară de dumneata... - Credeți cumva că lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea probleme financiare, pentru prima oară afacerile Începeau să-i meargă prost. Mai târziu, mi-a povestit totul. Ratase complet piața incipientă a sânilor siliconați. Pentru el, era o modă trecătoare, care nu avea să treacă dincolo de piața americană. O tâmpenie, evident. Nu există exemplu de modă venită din Statele Unite care În câțiva ani să nu invadeze Europa occidentală; nici măcar unul. Un asociat de-al lui mai tânăr a prins ocazia, și-a lansat propria afacere și i-a suflat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o Întrebă el. — Nu, răspunse ea. Nu prea mă dau În vânt după dansurile africane... sunt prea... Prea cum? Îi Înțelegea tulburarea. Prea primitive? Evident, nu. Prea ritmate? Era deja la limita rasismului. Hotărât lucru, nu puteai spune nimic despre tâmpeniile astea de dansuri africane. Biata Sophie, Încerca să nu supere pe nimeni. Era drăguță cu părul ei negru, cu ochii albaștri, cu pielea foarte albă. Avea probabil sâni mici, dar foarte sensibili. Era probabil bretonă. — Ești bretonă? o Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
observat? Se plânge mult aici, mai ales după atelierele de zen. De fapt, n-au de ales, pentru că au și probleme cu banii. Mai toate au trecut pe la psihanalist, asta le-a sărăcit de tot. Mantrele și tarotul sunt niște tâmpenii, dar cel puțin nu costă cât o analiză. — Da, și mai e dentistul..., făcu Bruno, distrat. Își lăsă capul Între coapsele ei desfăcute, simți că adoarme așa. La căderea nopții, s-au Întors la jacuzzi; el Îi spuse că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Încă seama de nimic. Aș fi putut să mă Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu există, ori se regulează cu parașutiști. Textul acela era o tâmpenie și l-am aruncat la primul coș de gunoi. Trebuia să-mi păstrez poziția „stânga umanistă”, era singura mea șansă de a regula, nu aveam nici o Îndoială. M-am așezat la o masă pe terasa de la Escurial. Penisul Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
petrecuți la Goa, pe coasta apuseană a peninsulei indiene. — Mă rog, a hotărât să vină aici, nu să crape aici, Îl corectă Bruno. Se pare că hoașca s-a convertit la Islam - a apucat-o pasiunea pentru mistica sufită, o tâmpenie de genul ăsta. S-a mutat aici cu un cârd de „baba” care trăiesc Într-o casă părăsită din afara satului. Pentru că ziarele nu mai vorbesc de „baba” și de hipioți, lumea Își imaginează c-au dispărut. Din contră, sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Sub forma noastră umană Poate că soarele, și ploaia pe morminte, Poate vântul și gerul Vor vindeca orice rană. 4 Annabelle muri a treia zi, pentru familie poate era mai bine. La moartea cuiva, avem mereu pornirea să spunem o tâmpenie de genul ăsta; nu-i mai puțin adevărat că mama și fratele ar fi suportat cu greu o stare de incertitudine prelungită. În clădirea din beton alb și oțel, aceeași În care murise bunica, Djerzinski simți, pentru a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
născut la Cambridge și se pare că am rămas foarte englez. Se spune adesea că englezii au sânge rece, că sunt discreți și că privesc Întâmplările vieții - inclusiv pe cele mai tragice - cu umor. E destul de adevărat; și este o tâmpenie din partea lor. Umorul nu te salvează; În fond, umorul nu servește aproape la nimic. Poți privi cu umor Întâmplările vieții ani de zile, uneori foarte mulți ani, În unele cazuri poți adopta o atitudine umoristică practic până la capăt; dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urmărit această conversație cu insatisfacție crescândă. — Văd că nu sunteți prea afectuoși unul cu celălalt ! zice. Trebuie să-ți spun că, din experiența mea... — Pentru numele lui Dumnezeu, lasă-i în pace ! intervine Eddie, pornind motorul. Hai să terminăm odată cu tâmpenia asta. — Eddie Geiger ! se rățoiește Trish, răsucindu-se în scaun. Vorbești despre petrecerea surorii mele ! Îți dai seama... Eddie ambalează motorul, acoperindu-i vocea și Porsche-ul dispare în zare, ridicând pietrișul în urma lui și lăsându-mă singură în soarele tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-a ascuns de proiectilele lui GRUBI.): Or să vă fluiere! Or să vă dea afară! O să putreziți de vii! BRUNO: Ia chemați-l pe domnul Vișniec! Unde-i autorul? Ce se-ntâmplă aici? Ce, suntem la circ? Ce-s tâmpeniile astea? AL DOILEA BĂRBAT: Autorul, autorul! Să vină autorul! O otreapă! O scârnăvie! Un fricos! N-are decât să vină! PRIMUL BĂRBAT: Eu nu mă tem de autor! GRUBI (Alergându-i pe cei doi prin sală, cu diverse obiecte amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
putem sta? Lumea cum stă? Ce, suntem mai proști? BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Amenințând-o pe FETIȘCANĂ cu degetul.): Lili... Lili... VIZITATORUL: Sunteți niște bădărani, niște... GRUBI: Taci! BRUNO: Huo! Taci ș-ascultă! VIZITATORUL: Ce s-ascult? Ce s-ascult, mă? Tâmpenia asta, aiureala asta? BRUNO: Taci ș-ascultă! Actu-ntâi este esențial pentru fiecare dintre noi. Și ce dacă n-are sare și piper? N-ai decât să-i pui tu, dacă te crezi așa deștept. GRUBI: Sigur! MAJORDOMUL: Așa! VIZITATORUL (Acceptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Doar nu vrea să se spânzure... MAJORDOMUL: ’tu-i dumnezeii mamii lui de dobitoc! FETIȘCANA: Taci, mă! MAJORDOMUL: Ce să tac? Tu nu vezi? Au să plătească alții pentru el. (Către mașiniști.) Da’ voi de ce nu faceți ceva? Dați jos tâmpenia aia! (Arată spre frânghie.) UN MAȘINIST: Nu se poate, domnule Klaus. N-are legătură cu noi. MAJORDOMUL: Cum să n-aibă legătură? N-ați coborât-o voi? UN MAȘINIST: Nu, domnule. Dracu’ știe de unde a coborât... (Intră POMPIERUL cu POLIȚISTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
auzi? (Îl apucă brutal și-l trage, răsturnându-l pe scară și rostogolindu-l, în așa fel încât jumătate din conținutul găleții să poată fi salvat.) Vino, mă, aici... (Îl prinde de urechi și-l privește în față.) Umbli cu tâmpenii? PARASCHIV: Jur! MAOABEUS: Pe mine? PARASCHIV: Du-te și te uită. Au făcut foc. MACABEUS: Pe mine vrei să mă prostești? (Îl lasă brusc, PARASCHIV cade.) Pe mine! (Pentru sine.) Pe mine! Se apleacă și bea apă din găleată.) Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot ele îl pot înăbuși? Dar în clipa aceea se aude țârâitul telefonului și Iulia Barbu pune jos Magazinul, lăsând articolul necitit până la capăt. N-o să-l termine nicicând, a citit și așa în dorul lelii, să treacă timpul. Ce tâmpenie! își zice. Al doilea țârâit al telefonului îi șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1, ia un viraj abrupt pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din țâțâni și iese pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
când îți spunem că nu putem nu fiindcă n-am vrea, ci fiindcă pur și simplu nu putem, a oftat tipa care se numea Z. - Nu puteți, adică n-aveți voie, nu știți, sau ce...? Toată chestia asta e o tâmpenie! - Știm, dar nu putem, a spus Y. Nu știu dacă ne înțelegi. - Nu, nu înțeleg. - Nu ești obligată să dai explicații, i-a spus Z. - Și ce vrei să fac? Ne-a găsit, ne-a găsit. Trebuie să-i spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu se poate, am spus încet. Nu pot să mă culc cu tine. Nu se face așa... - Ești cumva intimidat? a întrebat Z. - Nu... adică da... e stupid. Sexul presupune intimitate, e vorba de... Orice aș fi spus era o tâmpenie. Nu puteam să le fac să înțeleagă. Y nu era nici măcar interesată, se uita la televizor, comedia cu Bobby Dish parcă nu se mai termina. Mă uitam la figura lui X și la cea a surorii ei. Erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dar nici un secret nu poate rezista amenințării privirii tale de vasilisc 1, MM. Sunt sigur că mă vor înțelege cu toții. MM își miji ochii. Obrajii îi erau încă roșii. — Ce Dumnezeu, parcă nu avem și așa destule pe cap, fără tâmpeniile astea! Bun. Tabitha, du-te și cere-i scuze lui Violet pentru că ai supărat-o și fii convingătoare. Și tu, Paul, trebuie să lucrezi cu ea. Marie, știu că ai trecut prin momentele grele ieri, dar să fim serioși... Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pus drugul la ușă. Mă așteptam ca Hugo să sune sau să vină și nu voiam să fiu turtă dacă și când se întâmpla asta. Așa că, în cele din urmă, am adormit pe canapea, cu rochia pe mine, în zgomotul tâmpeniilor bizare, pline de energie ale emisiunilor TV din toiul nopții pâlpâind prin cameră și împletindu-se incomod în țesătura viselor mele. Pesemne că se transmitea vreun film de groază, pentru că Hugo mă urmărea pe un coridor, cu un cuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pot să te ajut și eu cu ceva, vreodată, nu știu... să-ți curăț streșinile sau ceva de genul ăsta, să-ți golesc colectorul de apă de la mașină... a, scuze, sigur, tu nu ai mașină, ha-ha, o, Doamne, uite ce tâmpenii vorbesc, oricum, eu sunt aici. Ai și numărul de mobil acolo. Când a demarat, Hugo s-a uitat, în oglinda retrovizoare, la silueta subțire a lui Alice care se îndepărta. Cu toate că se simțea foarte bine pentru că putea s-o sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Sunt frumoase, e adevărat, dar nu cele mai frumoase. Unde sunt cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mână, chiar atunci. Încă mai simțea atingerea foilor, iar foșnetul inconfundabil trăia bine-mersi în urechile sale. Ploaia se întețea, iar umbrela sprijinită de zid părea cuprinsă - în condiții normale, o astfel de idee ar fi fost pur și simplu o tâmpenie - de o tristețe iremediabilă. Firesc, își spuse, cum să nu fii deprimată dacă lumea nu va mai avea niciodată nevoie de tine? O ploaie inversă va duce la falimentul tuturor celor care confecționează umbrele. Iar eu sunt singurul care știe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]