807 matches
-
cuminte în stand-by, așteptând evaluarea. După un răgaz, Vladimir clătină din cap a negare: Ne, ne, ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Încă nu se vede Ierusalimul!... Cum, măi, Vla-di-mire, da-i în-a-poi? Nu vrei să rupem mâ-ța? se tângui dezamăgit Calaican. Vladimir numai nu turbă, ascultându-i nedreapta imputare. Abținându-se, totuși, socoti că e mai bine să-l ia cu vorba dulce: Păi să n-o luăm mecanic, totuși, Năică! Măi, Năică, măi, mai trebuie să alternăm apostoleasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
surâse încântată spre zare. Vânătorul O'Piatră exclamă: Ehei, semeție bărbătească! Mereu ești în toiul tău, dacă adulmeci și te învăluie vraja ochilor de șarpe... I se adresă apoi Profesorului: Oricum, Albert, s-a făcut foarte târziu... Aproape că se tângui, glăsuind cu tulburare și încercând să se explice: Soarele coboară către culcușul său de aur. E prea târziu ca să mai rămâi în pădurea aceasta... Cât despre florile noastre, să nu gândești să iei vreuna cu tine! Nu ar putea trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
felul ei de a raționa (c'est un roseau pensant! medită el), căuta să-i stea mereu prin preajmă. O invită la dans și, pe netede hexagoane de piatră pestriță, își exhibă nenumărata colecție de figuri coregrafice. Pe când ghitarele se tânguiau languros, o înghesui ofensiv în extremitățile obscure ale sălii de marmură, pipăindu-i talia filiformă. Considerând delicatele împotriviri ale tinerei furnici drept avansuri acceptate, greierele-viorist încercă să o ademenească spre o canapea cu husă vegetală, care era dispusă în penumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Doină zic,doină suspin a Tot cu doina mă mai țin b Doină cânt, doină șoptesc, b Tot cu doina viețuiesc". ( Doina) - încrucișată în care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu al patrulea vers. a Se tânguiesc b Tălăngi pe căi a Și neguri cresc b Din negre văi". (Șt. O. Iosif) - îmbrățișată în care primul vers rimează cu al patrulea și cel de-al doilea rimează cu al treilea. a Șchiopătând la ușa mare b C-
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
satelor sânt evident tătărești, dar populația e creștină, deci română, îndată ce vedem doi episcopi creștini purtând proces pentru ele. Dar înaintea cui se judecă procesul? Poate înaintea sultanului sau a... hanului tătărăsc? Ioanichie, mitropolitul Brăilei, vine la Iași și se tânguiește domnului Moldovei Mavrocordat în această chestie. Mavrocordat dă cazul în tratarea unei fețe bisericești, a patriarhului Samuil. Patriarhul, în prezența sfatului țării și a părților litigante, găsește cu cale că Dubăsarii, nefiind din hotarul Moldovei, să rămână sub jurisdicția mitropolitului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o asculte. Ripley alunecă și se lovi cu genunchiul de metal. Durerea o sili să mai zăbovească. Pe când își mai trăgea sufletul, zgomotul motorului o făcu să se uite în jos. Liftul de marfă își începuse ascensiunea și cablurile se tânguiau. Ea o luă din loc imediat. Cutia cu grilaj urca și nu era decât o explicație! Ajunse la o ușă care dădea pe platforma de aterizare a nivelului superior. Cu Newt încă agățată în spinare, Ripley împinse panoul și fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
foc subțire, lungă, linse și pachetul, flacăra se agăță și fugi în sus pe marginile hârtiei și deodată tot pachetul se aprinse în șemineu și o vâlvătaie vie se avântă în sus. Un „ah!“ izbucni din toate piepturile. — Măiculiță! se tângui Lebedev, repezindu-se iarăși, dar Rogojin îl trase înapoi și îl îmbrânci. Toată făptura lui Rogojin se concentrase în privirea lui imobilă. Nu-și mai putea lua ochii de la Nastasia Filippovna, era fascinat, se simțea în al nouălea cer. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
permanent ascultare și nimeni nu îndrăznea să intre la mine decât pentru ca, la o anumită oră, să mi se facă ordine în cameră și să mi se aducă prânzul. Mama tremura în fața poruncilor mele și nici măcar nu îndrăznea să se tânguie atunci când mă hotăram uneori s-o las să intre. Din pricina mea, îi burdușea mereu pe copii, ca să nu facă gălăgie și să nu mă deranjeze; totuși mă plângeam des de țipetele lor; asta-i, sunt sigur că ei mă iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să șadă cu dânsul la masă dimpreună cu frații Orlof și Boreatinski. El primi cu plăcere și însuși ceru, să bea vin de Bourgogne. Dar d-abia înghițise un păhar și simți că l-au otrăvit. Atunci începu să se tânguiască amar. El ceru lapte, ce i se și dete, și îndată provocă multă vărsare. Ucigașii se depărtară pentru câteva minute spre a se consulta; apoi intrară iarăși împreună și Alexandru Orlof deodată apucă pe Petru de gât. Dar acesta sări
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
păcătoșilor nepo‑ căiți ori a oamenilor secularizați, adică a celor ce Își petrec viața după bunul plac, fără nici o normă morală, ca și cum Dumnezeu nu ar exista, ci ar trebui mai degrabă a deplânge 40 Suferința și creșterea spirituală și a tângui starea acestora din urmă, și nicidecum a o ferici, căci aceștia călătoresc pe căile pierzării veșnice. Dacă sub‑ scriem cu toții că viața aceasta este doar o călătorie către viața veșnică și fericită, către limanul cel sigur și neînvolă burat al
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
iubirea de Dumnezeu Își află Încununarea În tocmai disponibilitatea de a suferi. De aceea Părinții au luat asupra lor de bunăvoie toate Încercă‑ rile, văzute ca adevărate semne ale bunătății divine. Ca o concluzie, frate al meu, care suferi, te tânguiești și plângi, poate că În sufletul tău nu ți‑ai agonisit nici un fel de faptă bună, poate că tu n‑ai făcut nimic sau aproape nimic pentru mântuirea sufletului tău, pentru pregătirea lui spre viața veșnică. Iată Domnul Îți trimite
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
legendare, hagiografice, apocrife, folclorice, provenind frecvent din Biblie sau din fondul popular balcanic. Teme universale - moartea ca „trecere”, călătoria în „lumea de dincolo” - sunt preluate de omiliile la înmormântarea, învierea, înălțarea și coborârea lui Iisus în iad. Iadul personificat se tânguie într-un discurs ce cuprinde repetiții anaforice, proprii retoricii bizantine. Rituri funerare și elemente de bocet popular stau alături în „plânsul Maicii Domnului”; durerea Mariei capătă proporții cosmice și rezonanțe mioritice. Filoane populare conțin și predicile la Învierea lui Lazăr
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
și unde să-și cheltuiască banii, a nu avea acasă sau În ghiozdan produsul momentului le poate provoca acestor consumatori impresionabili și imaturi o criză a sinelui. Așa se explică, spune Karl Albrecht „cum de copiii din cartierele nevoiașe se tânguiesc și imploră până ce unul dintre părinții lor prost plătiți scoate 130 de dolari pentru o pereche de bascheți (care le rămân mici În scurt timp). Explică, probabil, și de ce Ronald McDonald și Mickey Mouse le sunt mai cunoscuți copiilor americani
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
bufniță buhăi. Am tresărit speriată continuându-mi drumul. Am tras adânc aer în piept, aerul mirosea a ploaie, a ploaie și a pământ cu o slaba miasma de putreziciune. Am înaintat urmărindu-mi cu atenție scopul. Vântul șoptea și se tânguia deasupra capului meu, iar picioarele mele făceau zgomot la fiecare pas sunând ca bătăile unei inimi. Ajunsesem aproximativ la locul propus, miam ridicat privirea, sperând să zăresc luminița, dar n-am văzut decât petice de cer cenușiu printre copacii deși
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
și văzu că este în fața porții lui, se gândi ce-l așteaptă și își întocmi acte pentru moarte, în plânsetele și jalea soției, copiilor și cunoscuților. Dimineața se prezentă la palat în haine negre, însoțit de familia sa, care se tânguia de moarte. Împăratul chemă pe fratele său înaintea sa și văzând cum se tânguiește îi zise: O, neînțeleptule și nesocotitule; dacă te speriași atât de mult de trimisul fratelui tău, împăratul, care îți este frate după trup și căruia nimic
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
întocmi acte pentru moarte, în plânsetele și jalea soției, copiilor și cunoscuților. Dimineața se prezentă la palat în haine negre, însoțit de familia sa, care se tânguia de moarte. Împăratul chemă pe fratele său înaintea sa și văzând cum se tânguiește îi zise: O, neînțeleptule și nesocotitule; dacă te speriași atât de mult de trimisul fratelui tău, împăratul, care îți este frate după trup și căruia nimic nu i-ai greșit, cum ai îndrăznit ca ieri să mă cerți pe mine
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
-ncoa' la tata, pleacă trenul, vezi că o iei la fălci imediat, pleacă trenul, ia uite! semințe de dovleac, trompeta lui, bă, da urît mai fac! răsună zidurile blocurilor, multiplu de fiecare metru, și-a greșit muzica, revine la Orfeu tînguit pe goarnă, trenul prinde și el glas, fîșîie să sară de pe macazuri, întrecem duba jandarmeriei, patrulează prin Canta, bucuria cetei sărace începe umanitatea și ea îmbată, Narcis! veselie în disperarea muzicii, bolboroseala înec de cîmpuri de noapte, bulbuci de lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nevasta și a lăsat mașina jos, la iaz, urmînd să parcurgă 6 km, pînă la bordei, pe o cărare abia vizibilă. Mohor uscat, păiuș și alte buruieni șfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că-i plac picioarele tale. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit și privea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la biserică și apoi le amesteca cu restul semințelor ce urmau să fie puse în pământ pentru recolta anului viitor. CAPITOLUL IV Ciocârliile satului Motto: ...Și să cânți un cântec, Laie, Cum se cântă-n sat la noi, Când se tânguie ciobanul După turma lui de oi. Și să povestească struna, Înălțimilor albastre Vremea lungă, câtă jale, Scris-a-n sufletele noastre. Ni s-ar stinge-atunci necazul Ce de mult se petrecea ; Între stelele de pază Am avea și noi o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-e pieptul plin de amintiri din lunca de pe Vale De când furiș mă strecuram să-i ies drăguții-n cale. De-atâta plâns mi-s ochii seci, și-aud cum parcă sună Cântând din frunză Laie baci și doina
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ea gândește-ndată/ Și la trupu-i potrivit// Când privea acea roșață/ Trandafirii ce o au/ I se pare că văpseala/ De pe buzele-i o iau.// De-auzia un stol de pasări/ Ciripind voios pin crâng/ I se pare că pe dânsul/ Tânguind duios îl plâng 172. Pătrunzând miezul problemei, în Trăire și poezie Wihelm Dilthey spune că la temelia creației poetice stă [...] trăirea personală [...]. Punctul de pornire al creației poetice este întotdeauna experiența de viață, ca trăire personală sau ca înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
avea șansa redescoperirii unei teme predilecte pe la 1800: poezia ruinelor. "O, ziduri întristate! O, monument slăvit!/ In ce mărime-naltă și voi ați strălucit / pe când un soare dulce și mult mai fericit / Își revărsa lumina pe-acest pământ robit" se tânguia Cârlova. Călinescu observa că "fiece poet din preajma lui 1800 își are ruina sa" în care vede "de cuvinte și idei izvor." Ca procedeu general, îngroșându-se tezist-romantic contrastul între micimea contemporaneității și magnificența vremurilor trecute, evocată prin mărturia depusă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
i s-a dus în Nirvana lui Schopenhauer, eară trupul i s-a mai târâit câțiva ani, până când, în floarea vieții, s-a dus și el tot acolo..." Poetul n-ar fi altceva decât un... cârciumar ce otrăvește nația: "ne tânguim atât împotriva crâșmarilor care ruinează poporul nostru de rând. Nu zicem, totuși, un cuvânt în contra crâșmarilor acelora literari din sânul nostru, care vând mai cu seamă tinerimii noastre alcoholul literar, mai rău și mai periculos ca alcoholul." Aceeași tinerime greșește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
altor femei care au jucat un rol în viața amfitrionilor și a lui Mihai Eminescu"), despre Sadoveanu, Mihai Codreanu, Sandu Teleajen, Andrei Oțetea, G.M. Zamfirescu, Otilia Cazimir, George Lesnea ("singurul rămas din vechea gardă" ieșeană) ș.m.a. Scrie fiindcă, așa cum se tânguia într-o poezie, "Cu fiecare dintre cei / De care moartea ne desparte / Murim și noi, lăsând o parte / În fiecare dintre ei." Îl vedem pe Ibrăileanu, copleșit de imaginea Bucureștiului interbelic: "Casele astea înalte mă amenință cu înălțimea lor. Mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Nu cumpăram nimic de-a gata / Știam să mânuiesc și sapa / Și-l citeam și pe Shakespeare / Cum de-aveam timp? Acum mă mir. / Pe vremea când umblam pe jos / Totul mi se părea frumos / Și n-aveam timp de tânguit..." ș.a.m.d. E-un text polemico-nostalgic care circulă pe internet (Cartenet 08) și denunță tarele urbanizării grăbite, dacă nu chiar forțate. Antiteza fiind, la rândul ei, forțată. Noua identitate, urbană, conferită unor indivizi peste noapte, i-a scos din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]