5,786 matches
-
sexual cu el. Introducerea penisului meu în rectul său în timp ce stăteam amândoi întinși pe bancheta din spate a mașinii lui ar fi fost o întâmplare la fel de stilizată și de abstractă ca acelea imortalizate în fotografiile sale. Regizorul de televiziune se târî obosit la ușă, cu o țigară udă desfăcându-i-se între degete. - V., poți repara asta? Seagrave a făcut-o de toată groaza. Apoi, trăgând în gol dintr-o crăpătură a țigării, îmi spuse, clătinând din cap: - Centrul nervos, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a-și expune micul triunghi pubian, cu labiile deschise și proeminente. Prin fumul care se ridica din scrumieră, Vaughan studie corpul fetei cu o privire veselă. Lângă el, fața mică, serioasă, a fetei era luminată de farurile mașinile care se târau înainte în coloanele de trafic. Fumul jilav, inhalat, al rășinii arse umplea interiorul mașinii. Aveam impresia că-mi plutește capul în acel smog. Undeva în față, dincolo de șirurile uriașe de vehicule aproape oprite, se afla platoul iluminat al aeroportului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul de lângă mine, cu pantalonii desfăcuți în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian care se întindea de la testiculele flasce și până la cicatricele de pe diafragmă. Altele îi acopereau fața, zburând în jurul gurii și nărilor, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de ciment ale pasajului superior forma un cub de lumină intensă, aproape ca și când suprafața pietroasă ar fi devenit incandescentă. Eram sigur că rampa albă era o porțiune din corpul lui Vaughan, și că eu eram una dintre muștele care se târau pe el. Temându-mă că la o singură mișcare m-aș putea arde de suprafața aceea luminoasă, mi-am pus mâinile în creștetul capului pentru a ține la locul lui țesutul moale al creierului. Cât ai clipi, lumina se stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asemenea,; ne-o arată istoria. Cu deosebire că greșelile regimurilor despotice au fost mai mari, mult mai mari, decât acelea ale regimurilor liberale. [...] «Autoritatea unui dictator, fiind, prin definiție, sustrasă oricărui control, erorile lui pot, cum o dovedește istoria, să târască popoarele către ireparabile dezastre». [...] A doua, în sfârșit, din primejdiile de căpetenie ale dictaturilor stă în faptul că ele duc totdeauna la o slăbire - mai mult încă, la o înjosire - a caracterului celor ce le suferă acțiunea dăunătoare din punct
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sunt eu, de ce mă respectă lumea... - Venim, venim cu plăcere, mă asigură mustăciosul. - Bine, las biletele la poartă. 30 ajung? - Da, da... - Dar dacă nu veniți, vorbesc cu generalul, vă degradează pe toți... - Venim, sigur venim... Am ieșit din secție târând-o pe Dora, care dormise puțin pe un birou, după mine. - Nu te-nțeleg, zise urcându-se în mașină. De ce l-ai lăsat pe mitocanul ăla să scape nepedepsit? Tu ești un geniu, pe când el... el e un nimeni! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cuvânt. Shuoke pentru că era un șofer prost și trebuia să se concentreze, iar Suki pentru că nu prea avea ce să zică și nu voia să strice atmosfera. Magia. Shuoke parcă în garajul subteran de sub blocul în care stătea și o târî pe Suki în lift, unde o sărută și îi băgă, ca mai înainte, mâna între picioare. Ascensorul ajunse înaintea lui Shuoke la destinație, adică la etajul trei, și Shuoke se năpusti, trăgând-o pe Suki după el, către ușa apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nimic și nu voi face nimic, zise. Vreau doar să-ți dovedesc că... - Dar n-o să-mi dovedești nimic! O să te culci cu mine, ca toate cele dinaintea ta! Nu sunt nebun! Nu vrei acum, în trei minute o să te târăști la picioarele mele ca să... Știi, și chiar așa, situația este destul de stranie... vrei neapărat să vezi pula prietenului soțului tău? - Crede-mă, zise, mă cunosc destul de bine. Voi ști să mă stăpânesc. - Bine, am spus. Mă oprea cineva să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și țara - în patru labe, dar nu ajunsese departe. În culise îl așteptam eu. Sunasem de pe mobil, nu aveam nici un fax, nici o chitanță, era o cacealma. Cum spuneam, Ciocan nu ajunse departe. L-am apucat de guler și l-am târât într-o debara. Am încuiat ușa și am scos la iveală o bâtă de baseball. - Nenorocitule, i-am zis. Te omor. - Stai, domne, ce faci, io sunt prim-ministru, răspunse Ciocan cu glas nedemn. Te arestez! - Ce vorbești? Esti un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cenușiu, comun, nedeterminat și oarecare este începutul acestui roman, cu atât mai mult tu și autorul simțiți o umbră de pericol crescând deasupra acelei fracțiuni de „eu“, investită cu nepăsare în „eul“ unui personaj, despre care nu știți ce poveste târăște cu el, la fel cu valiza de care ar vrea așa de mult să se dezbare. Să mă descotorosesc de valiză trebuia să fie prima condiție pentru a restabili situația dinainte: dinainte de a se fi petrecut tot ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă în praf. Un val de surescitare cuprindea, în schimb, femeile, care cântau fiecare în legea ei, cu paltoanele neîncheiate peste decolteul rochiilor de seară, târând fustele lungi prin băltoace, cu pași incerți de dans, un proces propriu stării de beție care declanșează o nouă euforie, înainte de a se lăsa doborâte și epuizate de euforia precedentă. Părea că toți mai sperau că petrecerea nu se sfârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fine, președintele Butamatari, dictator cu pretenții de umanist, a permis aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că nu e nimeni acasă... Dar atunci de ce continuă să sune? Ce speră? Poate acolo locuiește un surd și cine sună speră ca, insistând, să fie auzit? Poate locuiește un paralitic, și trebuie să i se lase timp să se târască până la aparat... Poate locuiește un sinucigaș, și câtă vreme continuă să-l cheme mai rămâne o speranță că poate fi oprit de la gestul definitiv...“ Poate ar trebui să-ncerc să mă fac util, să dau o mână de ajutor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea somnului; mai întâi tu, și apoi tu veți stinge lumina; venind din universuri separate, vă veți regăsi superficial în întuneric, unde toate îndepărtările se șterg, înainte ca vise divergente să vă târască iarăși de o parte și de alta. Dar nu ironizați această perspectivă de armonie conjugală: ce imagine de pereche mai fericită i-ați putea opune? Îi vorbești Ludmilei despre romanul pe care-l citeai așteptând-o. — E o carte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca o ofrandă explicită; așa încât, apariția lui Makiko în fața mea și atingerea doamnei Miyagi pe piele m-au făcut să fiu aproape copleșit de voluptate. Doamna Miyagi trebuie că-și dăduse seama, căci agățându-se de umerii mei m-a târât cu ea pe rogojină și, cu tresăriri iuți ale întregii ei ființe, și-a strecurat sexul ei umed și primitor sub al meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cititorule, ai regăsit cartea pe care o căutai; acum vei putea relua firul întrerupt; surâsul revine pe buzele tale. Dar ți se pare că povestea asta poate continua așa? Nu, nu cea cu romanul: povestea ta! Până când te vei lăsa târât în mod pasiv de evenimente? Te-ai aruncat în acțiune plin de elan: și apoi? Funcția ta s-a redus curând la înregistrarea situațiilor decise de alții, supunându-te autorității altora, aflându-te implicat în evenimente ce scapă controlului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
datora, după ce mă făcuse să-mi trăiesc întreaga copilărie și adolescență fără să știu cum arată și nici ce nume purta femeia care mă născuse, nici de ce mă smulsese de la sânul ei, pe când încă îi mai sugeam laptele, ca să mă târască după el, în viața lui de vagabond și fugar. Cine e mama mea? Spune-mi numele ei! - Despre mama îmi istorisise multe povești, pe vremea când eu încă nu obosisem cerându-i-le, dar erau povești, invenții, care se contraziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu-mi dau seama dacă îmi rezistă sau mă târăște; încerc să-i ridic fusta; ea se apără, rupându-mi catarame și nasturi. — Oh, și tu ai o aluniță acolo! În același loc ca mine! Privește! În acea clipă, o ploaie de pumni se abate peste capul și spinarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să lași la o parte ceva ce considerai esențial, îți dai seama că poți să te lipsești și de altceva, apoi de multe alte lucruri. Iată-mă, deci, parcurgând această suprafață goală care este lumea. Un vânt la nivelul solului târăște în rafale de lapoviță ultimele resturi ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu știu cine e tatăl lor. Par destul de fericiți, dar în mod sigur e un gol mare în viețile lor. Poate că dacă nu ești conștient de golul acesta, nu-ți faci probleme. Dacă ai fi un miriapod, un tshongololo, care se târăște pe pământ, oare te-ai uita la păsări și ți-ai face probleme că nu ai aripi? Probabil că nu. Mma Ramotswe era înclinată spre speculații filosofice, dar numai până la un punct. Astfel de gânduri erau neîndoielnic provocatoare, dar aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lănțișoare de aur, zăbale de-argint”. A venit aia să-mi spună: „Nebunu’, zice la mine... verdeața este patul nostru... și-a vrut să mă... să mă ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta toată noaptea și ceilalți nebuni repetau, târându-se pe podea, mușcând din gratii, „dinții tăi ca o turmă de oi tunse”. L-am dopat... Dar dup-aia mi-a părut rău. Devenise o legumă, se blegise de tot, ce era mai atractiv se pierduse. L-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spus că nu mai merge cu ologeala, cu cârpe, cu boceala... - Chiar nu mai ține? - Nu, lumea nu-ți dă... Îs pline străzile de din ăia vopsiți care stau ca statuia, de copchilițe frumușele care cântă... ologeala, cu bastoane, cu târâtu’ pe jos... A, știi cum a câștigat într-o zi bani ăla mic a’ lui Sorin, ăla care-a ieșit cu ochii verzi, Domino îi zicem noi? - ??? - Era sictirit că nu mai vine mă-sa să-l ia și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi amuzat să numere fiecare lovitură, pentru ca biciul să nu-i lase nici un centimetru de piele nejupuită; observă cum cîțiva raci Începuseră deja să alerge pe spatele lui, desfătîndu-se cu bucățele de piele și carne sfîșiată. Îi alungă, apoi se tîrÎ cum putu, foarte Încet, mușcîndu-și buzele ca să nu urle de durere, și intră În mare, pentru ca apa să-i răcorească puțin nenumăratele răni, iar sarea să ajute la cicatrizarea lor. Trei zile și trei nopți stătu În golful care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
al ferocelor orci, de care știau să scape În apă grație vitezei lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să se ivească, pesemne ca o pedeapsă pentru că-l părăsiseră puterile sau curajul. Aceasta era moartea naturală și logică, demnă de un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială că se Îndepărtaseră definitiv, se tîrÎ pe nisip spre șalupă, Încercînd să facă În așa fel Încît aceasta să Îl ascundă, interpunîndu-se mereu Între el și cei care l-ar fi putut zări de pe vapor. CÎnd ajunse În dreptul ei, se strecură cu grijă Înăuntru și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]