1,173 matches
-
vrut să-l sărut, să-i demonstrez că Înfățișarea lui nu-mi repugna, Însă nu m-a lăsat. În curînd, nu avea să mă mai lase aproape nici să-l ating. Își recupera puterile de la o zi la alta. Dădea tîrcoale prin casă În timp ce eu ieșeam să caut de-ale gurii. Economiile lăsate de Miquel ne mențineau pe linia de plutire, Însă În curînd a trebuit să Încep să vînd bijuterii și vechituri. CÎnd n-am mai avut Încotro, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nevoie de ele... Descurcă-te cum poți...”. O perioadă Oliver s-a descurcat cum a putut. Apoi a apărut ispita. Mai Întâi femeia-șarpe, apoi femeia-girafă, atrase de eflorescența lui sălbatică și de zumzetul de albine, au Început să-i dea târcoale. Oliver n-a zis nimic când a venit femeia-șarpe și i s-a Încolăcit, urcându-se, pe trup. Alunecând, solzii ei, destul de aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În așa măsură, Încât masterandul Își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cafeaua o bău turnând câteva picături de Alexandrion În ea, cu gândul să se dreagă. Cât despre plăcintă, simpla ei vedere Îi făcu rău, astfel că Noimann o aruncă unui câine jigărit ce-i da, nu se știe de ce, mereu târcoale. Ieșind din birt, stomatologul Paul, strângându-și geanta de voiaj la șold, trecu În sala de așteptare, plină de tot felul de boccele, de fum gros de țigară și de fețe obosite ce-și Întredeschiseră pleoapele, cercetându-l În treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai târziu. Oare de ce Mathilda nu ținea cont de sfaturile lui? Unde putea fi acum?! De ce voia cu tot dinadinsul să-l aducă pe Noimann Într-o stare de anxietate vecină cu nebunia? Vertijul Începuse. Abstracțiunile Îi dădeau din nou târcoale. Gândul Îl ducea mereu la Oliver. Oare de ce-l obseda masterandul și toată această lume a lui pe care, la drept vorbind, n-o cunoscuse decât din povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă o dată sticluța din buzunar, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în serile următoare... s-a prefăcut că bea vinul, dar cu grijă, să nu bage de seamă hangița, îl înlocuia cu altul. Cu gânduri negre, ședea treaz nopți la rând. Dar... toate erau la locul lor. Nimeni nu a dat târcoale hanului, iar Irinuța „dormea ca un prunc!”... Asta fiindcă zvârluga a băgat de seamă că hangiul nu mai doarme nopțile aproape deloc... „Din câte bag eu de seamă, el nu mai bea vinul pus de mine, ci îl înlocuiește cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mâncare, lui îi venea pe loc poftă de cine știe ce... Și nu o trimetea pe ea să-i îndeplinească moftul, ci se ducea chiar el... Așa că nopți la rând Irinuța a fost nevoită să „doarmă dusă!” Lotrul, însă, făcea zâmbri dând târcoale hanului la ceas târziu din noapte... Mai intra în han în câte-o seară, dar hangița nu-i putea șopti măcar o vorbă, fiindcă ea pregătea doar de mâncare, iar pe lotru îl servea chiar hangiul... În cele din urmă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din loc?” - se întreba în timp ce și-a scuturat capul, ca și cum ar fi vrut să scape de cine știe ce povară. A înșfăcat lada de campanie și a pornit la drum. După primii pași, a început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
căcare pe bancheta din spate. Puse receptorul în furcă, apoi își luă pacificatorul LAPD de pe clanță și plecă spre Cahuenga Pass. *** Drumul până în Valley îi luă o oră. Alte douăzeci de minute se scurseră cât căută Vista View Court, dând târcoale complexelor de clădiri de închiriat, niște cuburi tencuite și dispuse în semicercuri săpate în dealurile din Hollywood. Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
peste Sol Gelfman, cu numerele lui de acasă și de la MGM încercuite. La M și P îi descoperi pe Donny Maslow și Chick Pardell, tipi pe care-i săltase pe vremea când lucra la Narcotice, dealeri de iarbă care dădeau târcoale cafenelelor de la studiourile de filmare, dar nu șantajiști. Apoi ajunse la S și găsi mijlocul prin care să-l strângă cu ușa pe grecotei și, poate, să-l mulgă de niște chestii în plus: Johnny Stompanato, Crestview, telefon 6103, bodyguardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alibiuri, dacă nu știi cumva. Danny se gândi: Odihnește-te în pace, Martin Mitchell Goines. — Știu asta, așa că hai s-o luăm metodic. Știți cumva dacă Marty avea vreun dușman? Probleme cu femei? Vechi amici de prizat care-i dădeau târcoale? Saxofonistul spuse: — Marty era o enigmă dată dracului! Tot ce știu e că încălcase regulile eliberării condiționate și că era atât de dornic s-o taie, că a trebuit să se interneze la Lex sub o altă identitate. Coaie mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui. Tăria îl trânti pe canapea - și deveni macabru. Mutilările lui Goines în culori vii, cinematografice. Mațe și penisuri uriașe, învinețite, văzute într-un prim-plan atât de apropiat, încât la început nu-și dădu seama ce erau. Câinii dădeau târcoale grozăviei, iar el se afla în mijlocul lor: Omul Cameră, filmând, până când se prinse și el în horă și începu să muște. Două nopți la rând. Cu o zi de rahat între ele. Consideră prima noapte un rezultat horror al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de oglindă. Danny mirosi teamă la Gordean. — Îți amintești cum ți l-am descris pe suspect seara trecută? Înalt, cărunt, în jur de patruzeci și cinci de ani? — Da. Și? — Și n-ai văzut cumva, accidental, pe cineva asemănător dând târcoale biroului tău? Gordean îi răspunse cu un chip imobil. Christopher își întoarse privirea de la oglindă, cu gura căscată. O scurtă strângere de mână din partea peștelui lui Băiatul Drăguț. Fața încremenită a puștiului. Danny zâmbi. — Asta e. Îmi cer scuze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își simți degetele ude de sânge. Luna lumină fața aceea: nici o lacrimă, ochii larg deschiși, supuși. Danny îl lăsă pe băiat să îngenuncheze pe ciment și îl privi cum se ghemuiește în chimono. — L-ai văzut pe bărbatul acela dând târcoale biroului lui Gordean. De ce n-ai spus nimic? Christopher își șterse sângele de pe nas. Spuse: — Felix n-a vrut să mă lase să vorbesc despre el. Nu se văicări, nu îl înfruntă, nu lăsă să-i scape nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
începe să filmeze, el va fi gata să-l neutralizeze pe cameraman și să-i distrugă echipamentul. Demonstranții Teamsters aveau la fiecare pancartă câte două sau trei cozi, numai bune pentru a fi transformate în măciuci. Patru băieți solizi dădeau târcoale tonetei cu masa de prânz a Roșiilor - exact numărul de brațe necesar pentru a o răsturna și a-l opări cu cafea pe tipul dinăuntru. Cu un minut în urmă Buzz îl văzuse pe unul din pistolarii lui Cohen făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu bastonul. Lux continuă să urle, dându-și ochii peste cap. Buzz îi îndesă o mână de bancnote în gură. — E vorba de-o datorie. Iar ăștia-s pentru Coleman. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI NOUĂ Mal dădu din nou târcoale casei lui De Haven, întrebându-se dacă cei dinăuntru vor pleca vreodată, ca el să poată căuta dosarele, și dacă aflaseră deja de Gordean. În caz că Chaz Minear i-ar fi sunat, ar fi dat fuga numaidecât la el. Crima apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu mai știu cum se numea, ca să fim repartizați cu toții în camerele noastre, chiar sub ochii lui. Dar iată că după ce se făcuse repartizarea elevilor în camere, Negulescu Petre, un coleg ceva mai mare ca vârstă, începu să-i dea târcoale cameristei, o mărunțică nostimă; iar noi, de-ai dracului, ca să-i creștem acțiunile în fața ei, îi spuneam "domnule pedagog" în sus, "domnule pedagog" în jos! El se umfla în pene, își da aere, și, la un moment dat, poate chiar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
le dă har." 6. Smeriți-vă dar sub mîna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. 7. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi. Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. 8. Fiți treji, și vegheați! 9. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi. 10. Dumnezeul oricărui har
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Asia, adică trăgea o linie clară de demarcație. Gloanțele lui aveau scopul să le amintească prevederile legii. Repetați după mine. După zece minute sau cam așa ceva, generalul dădu ordin de retragere. Când se întoarse la masă, vulturii și ulii dădeau târcoale. Morții erau așezați în stive de-a lungul pereților de la Jallianwala Bagh. Fântâna, aflată într-un colț, era plină de ele. Când s-a lăsat întunericul, rudele care veniseră să-și caute morții au fost atacate de șacali și câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
firească va fi răscumpărată prin curajul de a renunța la zilele pe care le-ași mai avea de trăit." Și n-a vrut să mai scrie, să arate că îi place omul care riscă, omul care, deși zărește moartea dîndu-i târcoale, nu renunță la ceea ce socotește al că trebuie să înfăptuiască. Să arate că bucuria care urmează după ce omul a riscat și a învins e dintre cele mai mari și să descrie această bucurie, în stilul său, cu luciri metalice, în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pictorul, omul de cultură și toate câte va mai fi fost umbla numai beat, Întru potolirea, dar și Întărâtarea demonilor săi lăuntrici. I se Întâmpla să vină beat și la școală. Odată, un elev sfios și tuns la chelie dădea târcoale cabinetului Directorului. Ăla era plin de draci: trebuia să calculeze tabelele de plată ale personalului - nu avea Încredere În secretar, care era o hahaleră - și, peste toate, i se mai anunțase și inspectorul de la județ pe linie de Pionieri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copilăria!! Unicul bun este Viața, mi-e dor de fericire, mi-e dor de viață, dar pendulez între dorința de Viață și moarte (pag. 45). Îmi șterg ochii de lacrimi să nu mă vadă mama și tata, pesimismul îmi dă târcoale și puterea de lăcrimare îmi crește... Am făcut tot ce mi s-a spus să fac:rugăciuni, acatiste, pomeni, spovedanii, împărtășanii. De ce mă caută Tristețea și nu Emil, care-mi spunea că mă iubește? Mi-a apărut icoana mamei. Întotdeauna
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vîndut...o casă cu tot locul...ce iaste pe Podul Hagioaei”. Nu știu cum se întâmplă, dar când rămân singur cu gândurile mele, îmi vin în minte fapte mai puțin limpezi pentru mine, scrise în zapise. Și de această dată îmi dă târcoale un zapis care arată cum se poate „cumpăra” un loc în „pomelnicul” unei biserici. Pentru că nu-mi este deloc limpede dacă-i drept sau nu acest fapt, îl întreb pe bătrân: Părinte, fii bun și tălmăcește-mi și mie cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu le chemam în joaca mea,nici nu le vorbeam, ci doar le priveam cu coada ochiului ca pe niște dușmance care vor veni într-o seară pe furiș să îmi ia ochii și copilăria. Le visam cum îmi dau târcoale, cum se iau de mână și dansează epuizant ca niște iele stârnite de o muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]