KorAP: Find »[drukola/base=tăbliță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...76 >

1,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

începu el. — Masa a-nur, răspunseră cei șase oameni prezenți. — Am avut norocul să aflăm vești care vor atârna greu în lupta noastră pentru țară. Un arheolog și activist sionist pretinde că a cumpărat, de la un arab din Ierusalim, o tăbliță ce conține ultimul testament al lui Ibrahim. Făcu o pauză retorică. —Ibrahim Khalil’ullah. Avraam, prietenul lui Allah. Pe chipurile bărbaților se iviră zâmbete sceptice și se auziră mai multe pufnituri batjocoritoare. Asta a fost și reacția mea, fraților. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
spun să nu părăsească această cameră - că documentul s-ar putea să fie autentic. Fără îndoială, acest bărbat va susține că textul justifică pretențiile sioniștilor asupra Ierusalimului. Știm cu toții că liderii Hamasului nu vor fi de acord. Vor spune că tăblița a fost furată din Irak... Afară se auzi un zgomot de focuri de armă. După miezul nopții, acest lucru nu era atât de neobișnuit în Rafah. Dar toți șase, inclusiv Salim, își verificară din instinct telefoanele mobile, să vadă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
fi făcut public, va slăbi legitimitatea pretențiilor palestiniene asupra Ierusalimului. Astfel de oameni vor omorî și se vor lăsa omorâți pentru a împiedica textul antic să devină cunoscut tuturor. Probabil au început deja. Mai există și altă perspectivă. Dacă această tăbliță iese la iveală și le dă sioniștilor tot ce vor, atunci cu siguranță nu vor fi de acord cu aranjamentele care s-au discutat la sediul guvernului. De ce să împartă Ierusalimul când Avraam a spus că le aparține lor, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Geneva? E posibil ca familia ta să fi plecat... —Familia mea nu avea bani. Nimic. A fost săracă și înainte, și după naziști. —Bine, atunci nu bani. Dar o cutie de valori la Geneva? Poate că tatăl tău a ascuns tăblița într-o bancă elvețiană. Nu văd cum; nu era lumea lui. Un seif în Geneva? Asta ar costa foarte mult. În plus, când ar fi avut timp s-o ascundă acolo? În mesajul de pe DVD spunea că tocmai a găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
într-o bancă elvețiană. Nu văd cum; nu era lumea lui. Un seif în Geneva? Asta ar costa foarte mult. În plus, când ar fi avut timp s-o ascundă acolo? În mesajul de pe DVD spunea că tocmai a găsit tăblița. Maggie dădu aprobator din cap; Uri avea dreptate. Geneva trebuia să însemne altceva. —Și toate lucrurile alea de la sfârșit? „Și dacă dispar din viața asta, atunci ne putem întâlni în cealaltă viață; și aia tot viață se numește.“ Aveam impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Ierusalim, vineri, o oră mai devreme Prima oară auzi un dublu clic, semn că vorbeau pe o linie sigură. Ca întotdeauna, șeful trecu direct la subiect. Mi-e teamă că lucrurile ne-au scăpat de sub control. —Înțeleg. — Evident, ne trebuie tăblița aceea. — Da. — Vreau să spun că avem nevoie de ea acum. Lucrurile o iau razna. Medicamentul începe să arate mai rău ca boala. Știu cum arată. Auzi un oftat adânc la celălalt capăt al firului. Cât timp crezi că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
în mijlocul nopții, mărind riscul înregistrării de victime. Nu-i putem lăsa să ne dicteze. —Dar Costello? A găsit ceva? — O urmărim îndeaproape. Cred că progresează. Și ce știe ea știm și noi. Încă un oftat. —Trebuie să punem mâna pe tăblița asta. Să știm ce conține înainte să afle ei. Ca să putem acționa primii. Să putem controla evenimentele. Știi că e totuși posibil să nu o găsească nimeni. Nici noi, nici ei. Ce vrei să spui? — Vreau să spun că ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Să putem controla evenimentele. Știi că e totuși posibil să nu o găsească nimeni. Nici noi, nici ei. Ce vrei să spui? — Vreau să spun că ne-ar putea conduce Costello la ea. Dar ar putea și să dea greș. Tăblița ar putea dispărea cu tot cu Shimon Guttman. Ar fi ca și cum toată problema nici nu s-ar fi ivit. Cel de la capătul liniei securizate nu avea nevoie să audă mai multe. Putea să pună lucrurile cap la cap. Nu e rău. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Nu zisese el că bătrânului îi plăcea să joace jocuri pe calculator? Ceea ce făcuse îi stătea perfect în fire. Aflat sub presiune, conștient că ținea o bombă geopolitică în palmele care cu siguranță îi transpirau din ce în ce mai mult, hotărâse să ascundă tăblița lui Avraam acolo unde nu s-ar fi gândit nimeni să se uite. În nici un loc din lumea reală. Ci în lumea virtuală. „Un loc mai bun, mai nou, unde poți fi oricine vrei să fii.“ A ascuns comoara sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
tatăl tău e ascuns pe aici pe undeva. —Dar hoinărești pur și simplu pe străzi. Ce cauți de fapt? — În momentul ăsta, nu știu. Ar putea fi o hartă, poate niște indicatoare. Ceva care ne va spune unde a lăsat tăblița. Va trebui să ne dăm seama. Căută în buzunar, uitându-se din nou la notița de pe bilețel. Am pus-o la păstrare într-un loc unde ai putea-o găsi doar tu și fratele meu. Dacă ar reuși măcar să înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
virtuale. Nimic. Se hotărî să zboare, ca să vadă dacă îi săreau în ochi anumite clădiri mai mari. Poate că exista un muzeu mare cu un departament minoic. Poate că Shimon Guttman lăsase acel indiciu vital despre locul unde se afla tăblița acolo. — Lucrul ciudat, zise Uri, mai mult pentru el decât pentru Maggie, e că singura amintire cu adevărat clară pe care o am despre călătoria aia e cea a zborului; a fost prima dată când m-am urcat în avion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
știe un lucru: toate au o spălătorie de rufe undeva. Trebuie doar s-o găsești și să intri prin efracție. Dar de ce? —Nu-ți dai seama? Oamenii ăștia ne-au pus microfoane și ne-au urmărit ca să-i conducem la tăbliță. Și acum au ce și-au dorit. Știu că răspunsul e pe insula aceea și îl vor obține. Nu mai au nevoie de noi, Maggie. Le stăm în cale. Inima începu dintr-odată să-i bată cu putere, se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
nevoie de avatarul lui Liz odată ce îi condusese la insulă, atunci cu siguranță se puteau lipsi și de aceasta după ce îi aflaseră secretele. Ce modalitate mai bună ar fi existat pentru a se asigura că nu mai descoperă nimeni ascunzătoarea tăbliței lui Avraam decât distrugerea singurului indiciu al locului în care se găsea? Așa că fu nevoită să zboare la altitudine joasă, planând peste apa albastră, avionul fiind zguduit de ondulațiile peisajului generat de calculator, care, din cauza conexiunii mai slabe de aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
duși pe o singură saltea și coborî și mai mult vocea. Nu avea idee în casa cui se găsea sau cine îi deschisese ușa șefului lor în seara aceea. —Salim. Au spus că au ceva. Au văzut ceva la Ierusalim. —Tăblița? —Fiul sionistului. Și americanca. Nazzal trase la loc piedica armei. Avea nevoie de timp de gândire. —Echipa de la fața locului vrea să știe dacă trebuie să atace. — Nu asta e treaba lor! — Dar ordinele tale: cum că recuperarea tăbliței e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Ierusalim. —Tăblița? —Fiul sionistului. Și americanca. Nazzal trase la loc piedica armei. Avea nevoie de timp de gândire. —Echipa de la fața locului vrea să știe dacă trebuie să atace. — Nu asta e treaba lor! — Dar ordinele tale: cum că recuperarea tăbliței e cea mai mare prioritate? Unul dintre băieți tresări. Salim așteptă până când fu sigur că adormise la loc. —Spune-le, zise în cele din urmă, că sunt liberi să acționeze... —OK... Fugi imediat. —Marwan! Întoarce-te. Spune-le că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
până când fu sigur că adormise la loc. —Spune-le, zise în cele din urmă, că sunt liberi să acționeze... —OK... Fugi imediat. —Marwan! Întoarce-te. Spune-le că sunt liberi să acționeze doar dacă prin acțiunea lor pun mâna pe tăbliță sau descoperă, în mod sigur, locul în care se află. Nu are sens să-i omorâm pe cei doi, pe Guttman și pe americancă, dacă nu găsim tăblița. Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
sunt liberi să acționeze doar dacă prin acțiunea lor pun mâna pe tăbliță sau descoperă, în mod sigur, locul în care se află. Nu are sens să-i omorâm pe cei doi, pe Guttman și pe americancă, dacă nu găsim tăblița. Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
evident. —Ți-ai dat seama deja? Despre ce e toată povestea asta? Nu poate fi decât într-un singur loc. — Vrei să spui că e pe Muntele Templului. Maggie zâmbi în fața ingeniozității acestei idei. Bineînțeles că acolo trebuia să îngroape tăblița. Unde se păstrau actele unei case, dacă nu chiar în ea? —Asta e Mishkan: Templul, palatul. Se referă la toată zona aia. Doar că ceea ce a lăsat el nu se află pe Muntele Templului. Evreii se duc foarte rar acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
lumineze această priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și nerăbdători. Un amănunt din acea priveliște îi întări hotărârea. Va găsi tăblița aia nenorocită, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-ar face. O va găsi de dragul lui Uri și, de asemenea, de dragul mamei și al tatălui său. Oricine i-ar fi făcut asta lui și părinților lui nu trebuia lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
sentimentul de groază aproape că o striviră. Încă o greșeală; încă o trădare. Furioasă, se forță să-și canalizeze sentimentele într-o hotărâre neclintită: îi va găsi pe oamenii care l-au împușcat pe Uri și va face asta găsind tăblița. Simțea că se apropia. Ultimul testament al lui Avraam nu putea fi foarte departe. Capitolul 52 Ierusalim, vineri, 7.50 a.m. Mașina intră prin Poarta Jaffa, oprindu-se aproape imediat într-o mică piață, un spațiu pavat, mărginit de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
cu Uri Guttman. Rămase pe loc, înghețată. Dacă Uri era în viață, avea nevoie de ajutorul lui. Dar nu avea pe nimeni la care să apeleze, care să înțeleagă sau să creadă ce știau amândoi acum. Singura ei speranță era tăblița. Dacă va intra în posesia ei, va avea răspunsurile: va afla cine se află în spatele acestor crime și cine l-a răpit pe Uri. Dacă ar reuși măcar să găsească tăblița, ar avea și ea cu ce să negocieze. Atunci nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
să creadă ce știau amândoi acum. Singura ei speranță era tăblița. Dacă va intra în posesia ei, va avea răspunsurile: va afla cine se află în spatele acestor crime și cine l-a răpit pe Uri. Dacă ar reuși măcar să găsească tăblița, ar avea și ea cu ce să negocieze. Atunci nu i-ar mai rămâne decât să decidă cum putea s-o folosească mai bine. Se uită în jur, încercând să se orienteze. Acest loc i se păruse aproape sufocant de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și femeile cu pulovere legate în jurul taliei scoteau exclamații uimite, Maggie încerca să-și miște privirea ca pe o rază de lanternă. Era oare mica tăbliță a lui Avraam ascunsă pe undeva pe aici? Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de trapă, o scară poate, care să ducă într-o pivniță. Dar unde? —OK. O să urmărim lumina aia mică de acolo - și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Maggie se uită la tavan și la pereți. Cu siguranță Guttman n-ar fi lăsat nimic aici. Unde ar fi reușit să o ascundă? În spatele uneia dintre cărămizi? Începu să se îngrijoreze. Dacă scosese una din pietrele antice și ascunsese tăblița în spatele ei, cum Dumnezeu avea s-o găsească? De unde avea să înceapă? Ghidul răspundea la o întrebare. —De asta mi se pare atât de frumos să mă aflu aici, pentru că pot atinge pietrele pe care le-au atins și pot respira

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
puțin timp la fiecare oprire din cadrul turului. Își aminti cum îl blestema Uri pe tatăl său și planurile lui complicate. Faptul de a-i fi condus până aici era remarcabil, însă nu și dacă nu aveau nici o șansă să găsească tăblița. Se dezmetici dintr-odată. Ridică privirea și văzu un bărbat uitându-se la ea, apoi în altă parte. Oare murmurase? Era atât de obosită, încât nu ar fi surprins-o dacă, în disperarea ei, ar fi gândit cu voce tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]