6,881 matches
-
mai departe și să se acționeze pentru rezolvarea problemei sărăciei și a dificultăților instituționale ale societății românești s-a activat extrem de mult. Din analiză a reieșit că dezbaterea s-a desfășurat nu doar în presă, ci și la nivelul majorității tăcute, după cum indică și datele studiului. Figura 16. Optimismul românilor cu privire la îmbunătățirea nivelului de trai, 1991-2000tc " Figura 16. Optimismul românilor cu privire la îmbunătățirea nivelului de trai, 1991‑2000" Notă: Cifrele indică procentul persoanelor care au răspuns „mai bun” și „mult mai bun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără veste, dimineața îi găsește cu picioarele în râu. Apa limpede le deformează degetele, amestecate printre pietrele râului. Sunt uimiți și tăcuți. S-a întâmplat ceea ce era suprimat în sufletul ei cu atâta brutalitate. "O să treacă, ai să vezi că o să treacă", auzea în trupul ei ca în corpul unei viori vocea aceluia care îi arsese nopțile mai mult de un an
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alungase gândul ca pe ceva imposibil, se sufoca, se sufoca, a deschis ușa de la intrare și cu privirile înfipte în pardoseală i-a spus: "dă-mi voie să te conduc", au coborât scările, s-au pierdut printre blocurile din jur, tăcuți și singuri, tăcerea grea dintre ei îi scormonea în coșului pieptului, gândurile i se învălmășeau în creier, cuvintele nu mai aveau nicio substanță, niciun cuvânt nu mai avea niciun sens, după multă vreme i-a spus cu o voce obosită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut, uitându-mă aiurea. Privirea Îmi cade pe cana din mână. E frumoasă. Nici nu mai știu de unde o am. Albă, cu un desen simplu: o copilă slăbuță, cu codițe, lângă un cățel pufos, pe care Îl invită să bea lapte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu cumva erau amanți? Sau poate Lola era prostituata lui, iar el - peștele cel ocrotitor (Doamne, ce-mi mai venea să-i pocesc mutra!). I-am zâmbit afabil și m-am Îndreptat spre masa noastră. Era liberă. M-am așezat tăcut și imediat mi s-a adus paharul de gin tămăduitor. Țineam capul În piept privind lichidul incolor, ale cărui Înghițituri Îmi făceau un mare bine. Îmi dezlega așa de frumos limba (ah, limbuța Lolei!) și mă Înlocuia Întotdeauna cu un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
relații. Cum Alex îi spusese că vrea să discute cu ea ceva deosebit, se gândea că venise, în fine, momentul hotărâtor pentru statornicirea vieții lor. Se prea putea să o ceară de soție. Oooo! cât aștepta ea această clipă! Mergeau tăcuți, unul lângă celălalt, fără putința de a dialoga. După un timp, amândoi își dădură seama că vremea ce părea a se îmbuna fusese iluzorie. Norii furtunatici deveniră din ce în ce mai amenințători. Se treziră deodată mitraliați de o rafală de ploaie cu picături
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ceva ciudat mișcându-se în bezna din spatele său. Dar cu siguranță că nu se va întoarce spre făptura ce l va fixa, doar îi va spune că venise, că se ținuse de cuvânt, dar că nu găsise pe nimeni. Vietatea tăcută din spatele său îi va stârni mila, sau poate că privirii i se va face milă de el și îi va deschide. Călătorul o să pășească apoi în întunericul de dincolo de ușă, însă de data aceasta va ști că cineva îl ascultă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trebuie să fi avut. — Și câtă lașitate. — Acum ce facem? Nu știu, că n-am mai trecut prin asta. Tu? — Nici eu. Cred că ar fi bine să așteptăm să vină și ceilalți. Cum spui tu. Cei doi îl priveau tăcuți, fără să schițeze nici o tresărire, fără să înțeleagă nimic din ceea ce se întâmplase, și nici nu erau siguri că ar fi vrut să înțeleagă ceva, la urma urmei era vorba de viața lui, care acum li se părea că nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
timpul mi-l dedicam desenatului și consumului de alcool și opiu. Alesesem munca asta ridicolă, decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să mă amăgesc și să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt absolut pustii; de jur-împrejur, ruine. Numai dincolo de râpă se văd case de lut turtite, îndesate; de acolo începe orașul. Mă întreb care nebun, ce persoană excentrică a construit cocioaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
asemănătoare cu ale mele. Umbra mea pe perete era exact umbra unei bufnițe, ea se apleca pentru a citi ceea ce scriam. Cu siguranță, înțelegea bine, numai ea putea să înțeleagă. Când o priveam pe furiș, mă înfricoșa. Noapte profundă și tăcută, ca aceea care se abătuse asupra vieții mele. Noapte plină de fantome oribile care, de peste tot, din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi se părea că stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Se întoarce spre el cu mâinile-n șolduri: Nu vezi că toate merge de-a-ndoaselea dă cân' am venit? Ceva nu e-n regulă, clar!". Bărbatul se uită lung la ea, ducând în mod evident lipsă de argumente. Dă din umeri tăcut, parcă răspunzând unei grave și de nepătruns interogații interioare, una pe care nu o poate rezolva decât prin resemnare. Se uită-n jur și întreabă cam oțărât: "Bun. Si acu' se fasem?" " Ne apucăm cu mâinile de amândouă bucile și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
începu să explice Vasile. Apoi, luând seama la ce vorbește, se opri și o întoarse, simulând o iritare: "Acum mă mai zăpăcești și mata dă cap!". Camaradul dădu din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
URSS. Erau zile moi, cu o topire înceată a zăpezii căzută încă înainte de Crăciun. Picura streașina iar eu încercam să ies din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era Karin - tante cea pe care o lăsase în urmă cu ani: tăcută, rezervată, corectă, cea care făcea ce făcea și, când vorbeai, te sorbea din priviri, fără să-și lepede nemaipomenitul surâs bonom. Acuma vorbea mult și repede, de parcă ar fi simțit că timpul se comprimă tot mai al dracului. Relata diverse
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
picături de rouă, În dorul vieții am aflat Că am o viață nouă. Ce bine-i și frumos să știi Că Tu, ești într-u tine {i nu mai trebuie să minți, Trăind doar pentru lume. Eu ... am umplut vidul tăcut Rupând bucăți din lună, Iar corpul meu este hrănit Numai cu gânduri bune. Ați vrea să știți cum am făcut ... ? De am schimbat destinul În timpul ăsta veșnic surd Să nu mai simt declinul ... ? Am alergat printre idei Răstâlmăcind mesajul Dar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu mă mai las doborâtă de frică sau incertitudine. Îmi mai dau târcoale vechile mele credințe, care încearcă să mă doboare, dar eu nu le mai alimentez cu energie și atunci ele se sting ușor-ușor și se pierd în vidul tăcut. Poate mie mi se întâmplă așa, poate ție ți se întâmplă altfel, dar ideea de bază care este valabilă pentru amândoi, este aceea că, GÂNDIREA POZITIV| {I CON{TIENTIZAREA ENERGIEI EMO}IONALE CE }INE DE INIM|, NE POATE AJUTA INDISCUTABIL
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
vorba. Da’ ca ajutor la cine v-ați gândit? Că și aista trebuie să fie vrednic și de nădejde. Ai să te miri, jupâne, dar noi ne-am hotărât să-l punem pe Mitruță Ogaș - a răspuns Pâcu, cu încuviințarea tăcută a lui moș Dumitru. Da’ nu-i prea tânăr pentru așa o trebușoară? Tânăr, tânăr, dar vrednic și săritor la nevoie - a răspuns moș Dumitru. Dacă dumneavoastră, care îi știți și i-ați prubuluit cum se cuvine atâta vreme, ați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop de rachiu într-un țoi - vorba ceea, să facă dâră-n barbă - și s-a dus la masa lui Vasile Căpitanu. Avea chef de cislă. Vasile Căpitanu însă ședea tăcut, ca de obicei... La un timp l-a întrebat pe crâșmar: „Da’ nu ți s-o lipit de mână o cinzacă acolo și pentru mine? Bine că ți ai pus tu udătură, iar eu să stau uscat ca în luna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
numai a mea, ci și a lui Pâcu. Asta mă face să fiu și mai cu luare-aminte - a răspuns Hliboceanu, aruncând o privire întrebătoare către Pâcu. „I-ai spus lui moș Dumitru ce am discutan noi aseară, moș Pâcule?” Răspunsul tăcut al lui Pâcu suna cam așa: „Nici pomeneală. Fii fără grijă, Hlibocene!” Moș Dumitru a lăsat o pauză. Apoi, dregându-și glasul, a rostit tărăgănat: Acum, când trebuie să ne despărțim, vreau să te rog să fii cu mare băgare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se găsește un cârlig... În acest cârlig și-a agățat pieptul calul în alergarea lui nebună... După această lămurire, Pâcu a gustat pe îndelete din vinul din ulcică, ca și cum ar fi vrut să-și adune gândurile. A rămas câteva clipe tăcut și apoi a reluat firul povestirii: După ce l-a cusut, cum spuneam, mama mergea des în grajd, să vadă ce face calul... Și el... el o primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe Hliboceanu - cu mers de om sfârșit - a ieșit... N-a trecut prea multă vreme și Măriuța a intrat purtând pe brațe un talger plin cu bunătăți. Fără să se uite la Hliboceanu, le-a așezat pe măsuța de lângă pat. Tăcută, s-a întors, gata să iasă, dar... s-a răzgândit. S-a întors cu fața spre Hliboceanu fără să-l privască și a îngăimat cu glas pierdut: Poftă bună!... Mulțămesc, Măriuță! Mulțămesc pentru bunătăți, iar tu nu mai fi supărată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ușorul tremolo al perilor din nări. Deocamdată Însă, micile detectoare de viață stăteau Îngrămădite ca niște tufe, În spatele unei alunițe parcă anume plasate ca semn de recunoaștere a peșterii În care vreun pirat Își dosise bogățiile inimaginabile. Vizavi de Jimbo, tăcută și grațioasă ca o lebădă și inertă ca un cuvânt de rămas-bun, era Anette. Părea că doar poposise acolo, strecurându-se În pat pentru a trage un pui de somn ori așezându-se câteva clipe În fața unei oglinzi, deși toată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca pe niște poeți antici de un inegalabil rafinament. Când ești bolnav, poți fi tot ce vrei și unde vrei. Călare pe pastila ta ca baronul Münchausen pe ghiulea, parcurgi teritorii de o nesfârșită Întindere, călătoria se desfășoară În adâncimile tăcute ale propriei ființe, sub straturile Înmuiate de pomezi, unde se avântă sonda subțire a seringii și bântuie cateterul. În cosmosul interior, fiecare organ este o galaxie, iar substanța activă se poartă ca duhul lui Dumnezeu pe deasupra apelor. Populații tăcute de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de biți lunecând prin eternitate, În așteptarea defecțiunii finale. Dar a venit o zi când ceva s-a schimbat, iar acel ceva, indiferent ce-o fi fost, ne-a trezit doar pe mine și pe Olaf. Ușa s-a Întredeschis, tăcută ca un căscat. Ceilalți dormeau. De afară, dinspre baia centrală, veneau zgomote vesele: chicoteli cristaline, mici plesnituri de prosoape, șfichiuieli ale dușurilor pe pielea udă. Am coborât din paturi și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost ales pentru "Oedipe" de George Enescu. Simplu? La vârsta aceea, cu o experiență scenică de numai opt ani și un repertoriu bun, dar tradițional. Constantin Silvestri care a corporalizat în coloane sonore acel text, închis în enigma unei partituri tăcute, a lucrat cu un glas viguros, rezistent, adecvat evoluției timbrale a eroului tânăr care atinge o senectute iluminată. Ohanesian avea o rezistență redutabilă în fața dificultăților până atunci neîntâlnite, era capabil de reconsiderarea valorilor știute, o voință aprigă de "a fi
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]