1,716 matches
-
poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31. pentru că a rînduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rînduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți. 32. Cînd au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: "Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată." 33. Astfel, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Diana Efesenilor!" 35. Totuși, logofătul a potolit norodul, și a zis: "Bărbați Efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane și a chipului ei căzut din cer? 36. Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți, și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită. 37. Căci ați adus aici pe oamenii aceștia care nu sunt vinovați nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre. 38. Deci, dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
însă, despre “hiclenie”, “au trimis niște bulubași cu simeni de i-au luat de pre la gazdele lor și i-au închisu-i. Și a doa dzi i-au scos la Divan,... și ei nemic n-au mai putut să tăgăduiască faptele lor, și au spus drept că ei sântu vinovați. Deci Duca-vodă mult i-au mustrat și au orânduit pe Toader Flondor vel-armaș de le-au tăiat capetili a tustrii dziua amiadzăzi la fântâna denaintea porții domnești”. Și acum, dacă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
toți, am schiris cu mena me și am pus pecete nostru, mai mari marturiia, se știi...” --Cum ți se pare, părinte? --De ce mă pui să păcătuiesc acum la bătrânețe, fiule? --Adevărul spus nu este un păcat, prea cucernice părinte. Tăgăduind un adevăr, ne adăugăm păcate noi la șirul celor vechi... --Bag samă că nu ești departe de gândul unui călugăr, dragule... --Fac și eu ce pot, sfințite. --Uite că Ianachi blănarul ne iese în cale din nou, la 22 martie
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cumpărătură cum i-au vândut și i-au dăruit și au fostu arătat acel zapis”. Apostol însă - îndreptățit să cumpere - „De iznoavă au ieșit la Divan și au arătat jalobă mare pre Măricuța...pentru acel zapis mincinos...iar ea a tăgăduit și au arătat altu zapis numai de danie. Deci domniia mea o am aflat că au fost îmblîndu cu...cuvinte mincinoase...Și deacă am vădzut...acel zapis o am scos de la Divan cu mare rușine”. De bine ce ai isprăvit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
te gândești. Nu cumva o fi biserica la care, cu prilejul unei restaurări, s-a găsit o piatră pe care erau înscrise date privitoare la ctitor și anul săvârșirii bisericii? O inscripție greu descifrată de episcopul Melchisedec? N-am să tăgăduiesc că ai dreptate, părinte. Ca drept dovadă, am să amintesc ce scria pe acea piatră: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului duh. Binevoi robul lui Dumnezeu panul Iurie Danco și zidi acest templu, spre ruga Arhistratigului Mihail și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
toată lumea din dormitor. Ușa nu se încuia cu cheia, dar aveam de gând să pun un scaun sub clanță. Și nu era ciudat că doar cu o zi înainte mă epilasem pe picioare? Scânteia dintre mine și Luke era de netăgăduit. Nu era prima dată când regretam că nu era mai modern. Dar poate că dacă se tundea și-și cumpăra alte haine... Luke, poți să mă săruți când vrei. Oricând vrei tu. Dar Luke nu m-a sărutat. Așteptam nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe punctul de a leșina afară. Or să-l violeze înainte de a-i tăia gâtul. Guvernatorul se lăsă să cadă într-unul din fotoliile garniturii de piele neagră ce ocupa un colț al încăperii, slobozi o dâră de fum și tăgădui printr-un gest: — Poate că nu, spuse într-o doară. Poate o să se dezmeticească, o să lupte pentru viața lui și să priceapă că nu poți veni în regiunea asta citind Beau geste și imitându-l pe Duperey. Făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a întâmplat cu Abdul-el-Kebir? — L-a răsturnat actualul președinte... L-a dat jos de la putere, dar, fiindcă îl respectă, n-a îndrăznit să-l omoare. Au luptat împreună și au stat mulți ani împreună în închisorile franceze - dădu din cap, tăgăduind. Nu. Nu putea să-l omoare... Nici conștiința lui, nici poporul nu i-ar fi iertat o asemenea faptă. Dar l-a închis, nu-i așa? — L-a deportat. în deșert. — Unde? — în deșert. Ți-am spus. — Deșertul e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
promisiunile întotdeauna, știu... Dar chiar și-așa, mi-e greu să admit că există o minte care consideră că e permis să tai gâtul unor necunoscuți care dorm, dar nu e permis să nu-ți ții promisiunea făcută unui dușman. Tăgădui din cap și se duse să se așeze la biroul masiv, pe fotoliul ce-i aparținuse interlocutorului său. — Uneori mă întreb cum e posibil să trăim în aceeași țară când avem atât de puține lucruri în comun - continuă ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nisip, scrutând cerul. — Avioane, spuse targuí-ul fără să se întoarcă. Se târî lângă el și reuși să distingă o mică avionetă de recunoaștere, ce trasa cercuri la vreo cinci kilometri distanță și se apropia fără grabă. — Ne pot vedea? Gacel tăgădui, totuși se apropie de cămile și le legă picioarele, pe cele din spate cu cele din spate, ca să le împiedice să facă orice încercare de a se ridica. — Le sperie zgomotul, zise. Și dacă o rup la fugă, ne dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
e posibil să fi iarăși trădat și închis? — Aparțin unei categorii de oameni care poate trăi doar pe culme sau în prăpastie. — Cât timp ai fost pe culme? — La putere? Trei ani și jumătate. Nu merită, replică targuí-ul cu convingere, tăgăduind din cap de mai multe ori. Oricât de bună ar fi puterea, nu merită douăzeci și doi de ani de închisoare pentru trei ani și jumătate de putere. Nu. Nici dacă ar fi invers. Pentru noi, tuaregii, libertatea este întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de benzină ce trezea amintiri. Când se îndepărtară, ieșiră să le privească se roteau ca niște vulturi în căutarea prăzii. — Bănuiesc unde mergem. N-ar fi mai bine să ne întoarcem și să încercăm să scăpăm prin celălalt loc? Targuí-ul tăgădui încet. — Faptul că bănuiesc nu înseamnă că ne vor și găsi. Și chiar dacă ne-ar găsi, ar trebui să vină după noi. Și asta n-o s-o facă nimeni. Deșertul este acum singurul nostru dușman, dar este și aliatul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jos. — E targuí-ul, fără nici o îndoială. — E mort? — Cu atâtea veșminte pe el, nu pot să-mi dau seama dacă respiră sau nu. Dar cămila e sigur moartă. A început să se umfle... — Să trag în porcul ăsta? Mohamed Kader tăgădui. Caporalul îi era superior în grad, dar se vedea clar că, dintre ei doi, el era mai inteligent, în afară de faptul că sângele rece, calmul și nepăsarea sa erau renumite în tot regimentul: Ar fi mai bine să-l prindem viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tău... îi aruncă o privire prietenoasă. — Urează-i noroc din partea mea. Celălalt înțelese că hotărârea lui era fermă și că nimic n-ar fi putut să-l facă să și-o schimbe. Ai nevoie de ceva? întrebă. Bani sau provizii? Tăgădui și-i arătă întinderea: — Acum sunt un om bogat și în acest ținut am văzut mult vânat. N-am nevoie de nimic. Rămase neclintit, în timp ce vehiculele treceau pe lângă el și se îndepărtau spre sud, și abia când praful care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu bucluc! exclamă, apoi arătă cu mâna o străduță laterală spre care se îndreptă, traversând strada principală. Vino! spuse. Pe-aici. Dar Gacel tăgădui, și arătă spre capătul bulevardului: — Nu, spuse. Mă duc la minister. — La minister? se miră celălalt. La ora asta? De ce? — Trebuie să-l văd pe ministru. — Dar ministrul nu locuiește acolo. Acolo lucrează. Ziua. — O să-l aștept. — Fără să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din cine știe ce cauză. Nu te Înțeleg, dar, dintr-odată, sunt nețărmurit de tristă. Omar Încearcă s-o tragă spre el, ea se Îndepărtată cu grăbire. Nu așa mă liniștești! Trupurile ne pot continua cuvintele, dar nu le pot Înlocui, nici tăgădui. Ce se Întâmplă, spune-mi? — Djahane! Dacă am hotărî să nu vorbim despre nimic până mâine? Mâine n-am să mai fiu aici, hanul părăsește Samarkandul În zori. — Unde se duce? — Kish, Buhara, Termez, nu știu. Întreaga curte Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar Khayyam și-a plâns ucenicul, așa cum Își plânsese alți prieteni, cu aceeași demnitate, cu aceeași resemnare, cu aceeași durere cuviincioasă. „Băuserăm același vin, numai că ei s-au Îmbătat cu două-trei rânduri Înainte de mine.” Cu toate acestea, de ce să tăgăduiască, pierderea manuscrisului l-a mâhnit cel mai profund. Ar fi putut, desigur, să-l refacă; și-ar fi amintit cea mai măruntă inflexiune. Se pare că, n-a dorit-o; În orice caz, dintr-o asemenea retranscriere nu dăinuie nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
seara zilei de 19 se găsea la Paris - războiul fusese declarat la amiază. Retragere, derută, invazie, foamete, Comună, masacre, tatăl meu n-avea să trăiască niciodată un an mai intens, acesta va rămâne amintirea lui cea mai frumoasă. De ce să tăgăduim? E o bucurie perversă aceea de a te afla Într-un oraș asediat, unde barierele se prăbușesc În vreme ce se Înalță baricadele, iar bărbați și femei regăsesc desfătările comunității primitive. De câte ori, la Annapolis, În jurul inevitabilului curcan de sărbători, tata și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceea ce ar fi putut compune Khayyam. În privința catrenelor Înseși, unii autori citau aproape o mie, Nicolas tradusese mai bine de patru sute din ele, specialiștii riguroși nu recunoșteau decât circa o sută ca „probabil autentice”. Unii orientaliști eminenți mergeau până la a tăgădui că ar exista printre ele măcar unul care să poată fi atribuit cu certitudine lui Omar. Se presupunea că ar fi putut exista o carte originară, care ar fi Îngăduit să se deosebească, o dată pentru totdeauna, adevărul de fals, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
celor zece pagini scrise de mână care alcătuiau interogatoriul lui Mirza Reza. M-aș fi plictisit, neîndoios, de ele dacă aș fi avut alte distracții, dar acest contact silit cu un condamnat la moarte exercita asupra mea o fascinație de netăgăduit, ținând seama de faptul că puteam să mi-l imaginez cu ușurință, cu mădularele lui descărnate, cu ochii de posedat, cu veșmântul de cuvios Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut Împinge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asemenea misiune unui nebun pe care mii de oameni l-au putut Întâlni aici, chiar În casa mea? Am vrut să mă arăt sincer. Nu sunteți vinovat de crima care vi se atribuie, dar răspunderea dumneavoastră morală nu poate fi tăgăduită. Franchețea mea Îl mișcă. — Asta o recunosc. Așa cum recunosc că mi-am dorit, În fiecare zi, moartea șahului. Dar la ce bun să mă apăr, sunt deja condamnat. S-a Îndreptat spre un cufăraș și a scos din el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cazul e Îndoielnic, iar aici nu e nici un fel de Îndoială. „Atunci de ce să li se dea un apărător, decât poate pentru a-i apăra de greșelile pe care le-au mărturisit, dat fiind că evidența faptelor face delictul de netăgăduit?” Însă fiindcă există riscul ca procesul să-i scape regelui și să treacă În mâinile papei, regele și Nogaret pun pe tapet un caz de răsunet care-l implică pe episcopul de Troyes, acuzat de vrăjitorie, pe baza delațiunii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rândul să stea de vorbă cu mine! Până să se întoarcă jandarmul din fundul curții, Boiangiu se adresă mai domol celorlalți: ― Mă, spuneți care ați furat! Spune, mă, cu binele, că vă băt până storc și sufletul din voi! Țăranii tăgăduiau cu desperare. Atunci șeful, mai întărîtat, strigă lui Mogoș: ― Aide tu, ăl mai țanțoșul... Poftim înlăuntru! ― D-apoi că pe mine să mă și omori, don' plutonier, căci mâna dumitale mi-e viața, dar dacă n-am furat, cum să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
voiam să fac lumină și... Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv și, după câteva secunde, șopti: ― Așteptai pe cineva? Când tânărul vru să răspundă, altă întrebare îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie, înfășurată în haina de iarnă, cu blana de vulpe în jurul gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată pe cap, fata parcă răspândea o lumină vaporoasă în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]