1,110 matches
-
regulile jocului au la bază o cu totul altă logică decât a textului. Discursul regizoral e barochist, potopit de vizual, de mijloace auxiliare ce doar par a veni în ajutorul actorului, căci în realitate sunt ca un cuțit cu două tăișuri, cum l-ai întoarce, dacă nu te integrezi mecanismului hausvaterian, riști să te "tai". În fine, într-un spectacol văzut recent, alt regizor serios, Bocsardi Laszlo, citește Don Juan de Moliere într-un registru (n-am încotro și-i zic
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
formă de rezistență în fața morții, dar în același timp și un testament, pentru că femeia este pe deplin conștientă că, oricât ar scrie, scrisul nu-i poate prelungi viața. Astfel se naște Epoca de fier, un roman scurt, dar dureros ca tăișul unui pumnal împlântat fără milă în inima cititorului. Un roman-radiografie, care ne înfățișează în toată monstruozitatea lui, un alt tip de cancer, care ia amploare și devine metastază, cancerul urii rasiale în Africa de Sud. Epoca de fier este epoca durității, a
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
elefanți/ sau pitici sacerdoți ori ochioși hierofanți/ dar mai bine să ne întoarcem măcar o clipă la suprafața mării/ și să o zgândărim puțin cât să nu uităm/ că suntem vii și morți la un loc/ că suntem năuciți de tăișul lumii/cu caschetă și ochelari de aviator." 5 Procedeele le cam știm de la Dimov, iar inventivi-ta-tea săltăreață de la avangardiști, vor spune scepticii plimbați prin istoria literaturii. Îi contrazic, dar nu cu vorbele mele: "we all live in a yellow submarine
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
lui nu e neapărat benignă. Cum o astfel de constatare nu intră în tiparul de gîndire medievală, Damianus iese din norma logicii și intră sub jurisdicția credinței, urmarea fiind că în locul intelectului, pe care îl definește sugestiv ca acies mentis („tăișul minții“, adică facultatea conceptelor menite a tăia distincții), călugărul benedictin pune ratio fidei („rațiunea credinței“, adică flerul mistic menit a ghida noțiunile abstracte). Din acest moment, pledoaria lui Damianus capătă un accent obsesiv: intelectul, ca să înțeleagă tainele divine, trebuie să
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
a tăia distincții), călugărul benedictin pune ratio fidei („rațiunea credinței“, adică flerul mistic menit a ghida noțiunile abstracte). Din acest moment, pledoaria lui Damianus capătă un accent obsesiv: intelectul, ca să înțeleagă tainele divine, trebuie să se smerească, și pentru asta tăișul minții trebuie să abdice în fața rațiunii credinței, iar la acest liman se ajunge lesne dacă filosofia acceptă să treacă în condiție servilă. Cu alte cuvinte, ceea ce este imposibil după criteriile intelectului e foarte posibil după puterile lui Dumnezeu, caz în
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
pagină. Comentând o perlă a lui Nicolae Ceaușescu, rostită cu prilejul deschiderii anului școlar 1976 ("Am declarat că sunt gata în orice moment ca, pentru o descoperire genială, să acord titlul de Erou al Muncii Sociliste"), Vlad Georgescu își încearcă tăișul ironiei: Nu știm ce se înțelege prin descoperire genială și nici dacă pentru alte descoperiri, importante, dar mai puțin geniale, par-ti-dul avea la îndemână o listă echivalentă de decorații; în-treaga presă ne asigură însă că, electrizată la ideea unei atât
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
de oglindă al martorului / tăcut și dintotdeauna presimțit / în fiecare din noi? (mărturisire). Dar autoscopia ce ne-o aplicăm n-are cumva la rîndul său o latură dezamăgitoare? Nu conține o cursă? „Conștiința, socotește poetul, este o lamă cu două tăișuri", unul fiind chiar rostirea omenească în care se transpune. Alternativă a indicibilului, limbajul însuși e un compromis cu contingentul, un pact cu „macularea" sau măcar cu „inutilitatea". Un factor ce ne adîncește despărțirea de Întregul divin. Arborii ne oferă o
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
-mă bine în brațe - îi spuneam mereu mamei Când abia învățasem să merg - Țineți-mă bine în brațe, duhuri Ale nemuritorilor intrați în oameni Și făcuți fericire și joc. * îmi vine să plâng de adorații de lacrimi, Cu mâna pe tăișul sării. Unde e locul zămislirii pe care divinitatea Mi l-a promis în flăcări Și prin care am învățat cenușa Ce nu e altceva decît inima Arzând prin ea însăși dăruită Neantului și forțelor? Stau înaintea zidului deschis de înger
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
către mine însumi pe o streașină ce nu mă poartă, Merg pe acolo pe unde huruie vântul Ce știindu-mă fără nimeni pe lume Mă pune într-un vis sigur. Se arată împerecheat cu sabia Și inima se bate pe tăiș. Frăgezimea victoriei îl pândește înaintea celor trimiși pentru a rămâne invizibili. Ce repede trece ziua dar cât împlinită hrană, Doică fericirii căzute, Chiar dacă s-a apropiat de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că trupul s-a împuținat
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
și cîmpii, abandonul în fistichiu și tralilulila, amestecarea mîlurilor personale, așa, de dragul cuvintelor...), oricît aș privi nourii, amurgurile fastuoase, curțile pitorești ale periferiilor etc. etc... pînă la urmă ajung iarăși cu gîtul, cu creierii, cu sufletul... e și normal... simt tăișul necruțător al clipei. Ora se lărgește incredibil, e grea de știri, de contradicții, de panici și elucidări nebănuite. Calm, îmi șoptesc, discerne, cerne făina asta, gospodărește, desparte minciuna de adevăr, măcar nu umbla ca orbeșul în viața ta, în a
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
din walsee. nu poate rezista tentației privirii aceleia piezișe din coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
este în secret îndrăgostit. O sublimă vibrație electrizează asistența. "Dumnezeirea armoniei" o sudează, pentru o clipă, dar o clipă cu ecouri adânci și îndelungi: Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zig-zagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăznet... Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-l slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. (...) Dure, inexorabile
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
și nici vorbă să fie de mîine, el are putere numai asupra păsărilor intrate în odihna ascultării, în timp ce tu m-ai hrănit cu carnea cețoasă de lup și cu cuvîntul viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri, mi-ai luat odihna și m-ai îmbrăcat în pielea de foc a strigătului, acum eu culeg strugurii și îi așez în coșurile pîntecoase, iar vinul începe singur să boncăluiască în arterele mele în graiul insomniei, dar tu vii seară
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
serii e încă mult de visat O pereche de ziduri Și norii și apele reci dedesubt cum te-ai putea confunda cu femeia pusă la zid mirosurile vor veni cu o pace egală pe o fărâmă de stâncă îți încerci tăișul cuvântului absorbi aerul spre binele lacrimei fără scăpare cercul se strânge de jur împrejur nu poți să mai ieși afară din tine Arcade Mă temeam de după-amiezile lungi trăisem prea mult în albastru pietrele îmi măsurau tăcerea de la o secundă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
Ca iedera pe ziduri, încet m-ai năpădi Cu gândurile tale, Până când n-am mai ști Care din noi e vie Și care-i numai vis. Pas ăn doi Ne furișăm Din larma lumii, Pe pluta noastră De tăcere, Unde tăișul, Discordanța Se schimbă-n ape De mătase, Și-atunci în jur, Adie Raiul; Iar când pășim Parcă sub talpă N-ar fi pământ, Ci numai aripi; Mă ții de mână Și abisul De ne trecut Rămâne zâmbet; Dacă acum, în
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
ci vrem stadioane pline de suporteri civilizați! Și suntem siguri că aveți instrumentele de a asigura acest lucru. În final, permiteți-mi sa nu ridic mănușa aruncată cu afirmația potrivit căreia mâncăm mâncare românească. Mai degrabă vă invit să stingem tăișul acestei afirmații cu o glumă: eu mănânc pâine cu cartofi secuiești și gulaș (când am ocazia să îl prepar după gustul meu). Chiar vă ofer să gustați".
UDMR, pentru Sandu: Nu vrem stadioane goale, ci suporteri civilizați! by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/75033_a_76358]
-
prea puține în singurătate. Purtam hainele bune, mărgele de rubin de când ai venit călcam parcă în vis m-ai rugat să-ți salvez viața, am simțit că pot ... cine pusese în mine promisiunea asta? Acum reveneau parcă vorbele cu două tăișuri ale ghicitorului. Eu am urmat povestea lui despre tine și te-am urmat pe tine în labirint, mai ușoară ca aerul, mai aproape decât umbra ta, de teamă să nu se rupă firul - nu s-a rupt, te-a adus
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
mai poți zgâria magice semne că pe-o bucată de gheață de râsul meu stai gata să te-ntuneci Un singur supliciu Atentă la amănunt, la grimasa, vechea ta meserie ochiul ce plânge sau râde, nu ești prea sigură are tăișul de-otel Și în jur da navală închipuirea cu tineri canini și fără memorie mult mai săracă decât viața ta Nu-i știi pe cei dinainte decât după nume, spini reci pe bătrâni trandafiri la zidul iertării sau al dojenii
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării vine din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
grădină merele rotate, Vine de la Rona, face pașii mici, Parcă i-ar fi teamă de singurătate. A murit ,,bătrânul’’, a murit cu zile, Ca lui Rilke roza, lui un porumbel I-a adus lin moartea, asta e copile, Fumul, nu tăișul aspru de oțel. 2. Clinchete îl cheamă, zvon de zurgălăi, Pe alt prieten mort, cela din Săliște, Sta-ar, cum n-ar sta, doar printre ai săi, Dar nici mâna, baremi, nu poate s-o miște. Ion din neamul Iuga
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
momentul în care dușmanul politic devine ținta sarcasmului jurnalistului, dar sunt îngroziți atunci când calcă ei înșiși pe bec și ajung, inevitabil, în cătarea puștii sale. De aceea, Cristian Tudor Popescu are reputația unui "nebun" extrem de simpatic în clipa în care tăișul ironiei sale este îndreptat spre adversarii politici, care se transformă însă în "iresponsabil" de îndată ce faptele din tabăra "prietenilor" de ieri sunt judecate exact cu aceeași măsură. Un singur aliat constant are jurnalistul: publicul neînregimentat politic care îi aplaudă la unison
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
să rostească elogiul ("Ea mângâie,/ Farmec dă și mulțumire, proslăvește și tămâie") sau să formuleze cel mai amar blestem ("și suavă,/ Nu se pomenește-n lume mai a dracului otravă"). Adevărul fabulei, adică al limbajului esopic, e întotdeauna cu două tăișuri: "E țesut în frumusețea graiului, cu meșteșug./ Poate fi când poezie, când surâs, când pișcătură,/ După cum se-ntoarce acul și izvoadele te fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
pe al meu, și-mi spune: coca-cola asta e amestecată cu un rom cum n-ați băut niciodată. Dar dacă nu vă place, vă fac alta fără rom. Mersi. Iau paharul și sorb. Amestecat cu zahărul și cafeina, simt un tăiș de alcool cald, bine distilat, parfumat, delicios (ia uite ce beau ei, ia uite cum trăiesc ei!). Hindusul zâmbește de lipsa mea de sofisticare și se așază pe scaunul din fața mea. Și parcă trădarea mea nu mi se mai pare
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
nimănui). Atunci cînd nu se vrea categoric ermetică, Irina Nechit poate face aluzie la niște lucruri oarecum incitante, fie și nițel aproximative: "Ceea ce ți-am spus / e ca mînerul pumnalului / cu care te aperi de ceea ce nu ți-am spus. Tăișul înfipt / în ceea ce nu-ți voi spune / a atins rădăcinile frumuseții mele / și ea a început să se usuce" (Ceea ce nu ți-am spus). Dar Haina de sărbătoare a tristeții arată că poeta dispune de resurse capabile de mai mult
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
fîntîna Elenei Farago, Madi cu care ascultam Europa liberă, aproape în fiecare seară, la ea sau la noi, pentru că, de la geamul blocului meu, din Titan, vedeam dacă geamul ei era luminat sau nu. și interminabilele anchete la securitate, trăind cu tăișul la beregată, și vizitele nocturne ale milițienilor - ajunsese un fel de vînat încolțit din toate părțile... și, în tot acest timp, scria poezie după poezie, de parcă și-ar mai fi jupuit o coajă nouă de pe o rană veche. și cenzura
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]