1,240 matches
-
morală”, „Vestitorul besericesc” (1839-1840). Scrieri morale în fond, subsumându-se concepției sale pedagogice, sunt Meditații religioase (I-II, 1839-1840) și Urmare lui Iisus Hristos (1845), o traducere corectă din Thomas a Kempis, accesibilă, deși într-o limbă latinizată. O altă tălmăcire este aceea a biografiei „fericitei Macrina”, după episcopul Grigorie al Nyssei (Sibiu, 1868). Din germană transpune, fără a o tipări, Încurcătura de August von Kotzebue, apoi, surprinzător în raport cu preocupările sale, Suferințele junelui Werter de Goethe (1842). Traduceri notabile, însoțite de
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
vederi, mobilitatea susținând un demers interpretativ doldora de erudiție. Admirator declarat al Evului Mediu latin și al filosofiei scolastice, M. s-a înscris în pleiada de tineri exegeți care după 1990 au contribuit la trezirea interesului pentru această zonă culturală. Tălmăcirile din Sf. Augustin (De dialectica, De Magistro, Confessiones), Plotin, William Ockam, Thomas de Aquino sau din Emmanuel Swedenborg se remarcă prin corectitudinea transpunerii, adecvarea terminologică, acuratețea expresiei și printr-o orientare constantă către sensibilitatea stilistică a cititorului modern. Amplitudinea și
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
de Paul Valéry și recenzează volumul Poeme de E. A. Poe, în transpunerea lui Emil Gulian. Const. V. G. Grigorescu publică un articol închinat lui Panait Istrati, la împlinirea unui an de la moartea scriitorului. Poetul Ioan Micu semnează un articol despre tălmăcirile lui B. P. Hasdeu din opera lui Ovidiu. C.A.
NAZUINŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288378_a_289707]
-
sensului vieții etc. Pătrunderea nu îi lipsește lui N. și nici cultura, destul de bogată, încât atunci când își strunește pornirile retorice și când izbutește o focalizare a gândului (ca în Stânca, Pârâul, Marea, Lebăda, Bărăganul) îl anticipează pe Panait Cerna. Dintre tălmăciri, reușite sunt cele, destul de numeroase, din Lenau, îndeosebi ciclul Cântec de pădure, de nefericitul poet german apropiindu-l o afinitate profundă. SCRIERI: Poezii postume, București, 1921; Poezii, pref. Ion Petrovici, București, 1944. Repere bibliografice: Ion Petrovici, Andrei Naum, „România”, 1917
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
concepută în prelungirea studiului lui Nietzsche despre nașterea tragediei, Anatomia suferinței nu este doar un tratat neutru cu privire la pătimirile omului generic, ci include și experiența personală a autorului. Demersul analitic se împletește astfel în chip firesc, în același efort de tălmăcire a ființei, cu pasajele în care suferința umană este transpusă în poeme sau în pagini de memorialistică, unde sunt reconstituite episoade dramatice, cum ar fi bombardarea casei bunicilor în timpul războiului. Înzestrat cu știința textului, dar și cu certe virtuți creatoare
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
până în secolul al XIX-lea (1925-1937), reeditate în 1940, când se anunțau și următoarele cinci, dar care nu au mai apărut. În stadiu de proiect au mai rămas un volum de versuri - Poezii nouă - și cele ce ar fi cuprins tălmăcirile piesei lui Augier și a poemului lui Mistral. Înregimentat mișcării sămănătoriste și apreciat de N. Iorga, N. este, în fond, un emul întârziat al tânărului V. Alecsandri. Dragostea pentru meleagurile natale (zugrăvite în ciclul Moldova), nostalgia după gloria lor de
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
va fi, pentru neamul românesc, războiul mondial. Versiunile din volumul Traduceri (Victor Hugo, André Chénier, Alfred de Vigny, Leconte de Lisle, J.-M. de Heredia, Teocrit) sunt deocamdată exerciții de școlar silitor, însă mai târziu experiența își spune cuvântul, încât tălmăcirea integrală a epopeii provensale a lui Mistral este meritorie. SCRIERI: Phidias și Parthenonul, Iași, 1911; Idealismul și realismul în artele plastice, Iași, 1912; Impresionismul și neoimpresionismul, Iași, 1912; Însemnătatea culturii artistice, Iași, 1912; Poezii, Iași, 1915; Ritmuri și rime, Iași
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
continua să colaboreze destul de susținut și mai târziu, cât și de o lucrare de seminar, intitulată Despre utilitatea studiilor clasice, apărută în același an în „Cultura română”. Student încă, își secondează fratele în redactarea revistei „Sânzeana” (1912-1913), unde dădea alte tălmăciri din autori antici și moderni, precum și studiul Clasicismul și cultura națională, tipărit în 1913 și separat. Intrat în învățământ în 1913 la Seminarul Pedagogic al Universității ieșene, apoi la liceul din Piatra Neamț, până la intrarea țării în război mai iscălea tălmăciri
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
tălmăciri din autori antici și moderni, precum și studiul Clasicismul și cultura națională, tipărit în 1913 și separat. Intrat în învățământ în 1913 la Seminarul Pedagogic al Universității ieșene, apoi la liceul din Piatra Neamț, până la intrarea țării în război mai iscălea tălmăciri, versuri originale, precum și articole polemice în „Unirea”, „Junimea literară”, „Drum drept”, „Solia”, „Steagul” ș.a. Firul întrerupt de conflagrația mondială este reluat în 1919 la „Unirea”, „Sabarul”, „Convorbiri literare” și la „Apărarea națională” (aici cu o serie de articole privitoare la
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
reluat în 1919 la „Unirea”, „Sabarul”, „Convorbiri literare” și la „Apărarea națională” (aici cu o serie de articole privitoare la opiniile unor personalități românești din secolul al XIX-lea în așa-numita „chestiune evreiască”). De sub tipar îi ieșea în 1922 tălmăcirea Bucolicelor lui Vergiliu, distinsă cu Premiul „Constantinide” al Academiei Române, și Varia (1926), cuprinzând mai vechi versiuni din creația câtorva poeți clasici și moderni (La Fontaine, Florian, Béranger, Victor Hugo, Alfred de Musset, Paul Verlaine, Giosuè Carducci, Alexander Pope, Heine, Lenau
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
adaugă studiile Sentimentul naturii în scrisorile lui Pliniu cel Tânăr (1927), Vergiliu și Teocrit (în volumul colectiv Viața și opera lui Publius Vergilius Maro, 1930), Horațiu (1936). După părăsirea forțată a catedrei, N. izbutește să-și reediteze o parte din tălmăcirile anterioare și să dea câteva noi, din Ovidiu (Scrisori din exil, 1957), Lucrețiu (Poemul naturii, 1965), Catul (Poezii, 1969) și o versiune parțială a Eneidei (1979). A mai iscălit traducerea Elegiei nobilului transilvănean Gheorghe Șincai, a unor fragmente din opera
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
fast (ostentație barocă) îi impresiona pe târgoveți (Neculce descrie alaiurile spectaculoase și atent regizate: „Și era mândru și bogat, și umbla cu povodnici înainte, domnești, cu buzdugane și cu paloșe, cu soltare tot de sârmă la cai”), este pusă și tălmăcirea, prin 1661, a două scrieri catehetice atribuite lui Athanasie, patriarhul Alexandriei, în Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre. L-a interesat și „arheologia” creștină - a tradus Povestea construirii Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Athanasie, patriarhul Alexandriei, în Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre. L-a interesat și „arheologia” creștină - a tradus Povestea construirii Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol -, dar și combaterea mișcărilor religioase centrifuge, dovadă fiind tălmăcirea, târzie, în rusește, care i se atribuie lui (dar și mitropolitului Dosoftei), a cărții Împotriva ereziilor a lui Simeon, arhiepiscop al Salonicului, apărută în grecește la Iași, sub îngrijirea lui Dosoftei, în 1681. I se mai pun în seamă („concurent
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
ereziilor a lui Simeon, arhiepiscop al Salonicului, apărută în grecește la Iași, sub îngrijirea lui Dosoftei, în 1681. I se mai pun în seamă („concurent” fiindu-i tot Dosoftei) și versiunea românească a Mântuirii păcătoșilor de Agapie Landos, ca și tălmăcirea Istoriilor lui Herodot. Întors de la Constantinopol și aflat de câtăva vreme între partizanii Ghiculeștilor, M. îl va însoți în 1659 pe Gheorghe Ghica în Țara Românească, primind de la acesta rangul de mare spătar. Se întoarce însă în Moldova, prin 1660
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
sub protecția cneazului Constantin, și se poate crede că n-a cunoscut și n-a avut la îndemână ediția moscovită din 1663 a Bibliei slavone. În acest caz, anul 1663 (și nu 1664) trebuie acceptat ca termen ante quem al tălmăcirii lui. „Izvoadele letenești” evocate - tot ca auxiliare - vor fi fost reprezentate de ediții oficiale ale Vulgatei, tipărite, probabil, la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul celui de-al XVII-lea, iar în celălalt „izvod letenesc ce au fost
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
rafturile Bibliotecii Naționale din Paris) și în Levant (cercetătorii sunt de părere că la cererea patriarhului Dosithei Nottaras al Ierusalimului M. însuși ar fi tradus în grecește Jurnalul de călătorie prin Siberia. Descrierea Chinei și Cartea despre tătari, iar această tălmăcire, atribuită uneori lui Hrisant Nottaras, va ajunge la Stambul, la Sfântul Munte și în Țara Românească, fiind copiată, în 1693, de un călugăr de la mănăstirea Radu Vodă din București), s-a născut ca o lucrare a unui scriitor savant. Departe
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
toate din perioada rusească a activității sale, adică Chresmologhionul (atribuit și lui Paisie Ligaridis), Vasiliologhionul, Genealogia țarilor ruși și încă vreo câteva. Îi mai sunt puse în seamă alcătuirea unui mic encomion, Alegerea ca țar a țarului Mihail Feodorovici, și tălmăcirea, din latină în grecește, a cărții lui Pierre Gilles - Despre topografia și antichitățile Constantinopolului. Prin ideile puse în lucru aparținând, sigur, unui set de idei al istoriografiei baroce est-europene, aceste cărți se apropie și de lucrările istoricilor din Țările Române
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
către „manțiile” de tot felul, către ermetism și literatura oraculară, către varii decodări și previziuni ori către astrologie. Literatura care răspundea unor asemenea cerințe era căutată, cercetată, tradusă, adaptată, produsă pe un spațiu întins. Scrierile datorate lui M., mai toate tălmăciri sau prelucrări urmând surse occidentale, sunt exemplare pentru ilustrarea mentalității și a gustului literar al barocului. Aritmologhia, prelucrare după J. Lauterbach (Arithmologia miscella) și Joachimus Camerarius (Arithmologia ethica, mithologica), cuprinde aproape trei sute de gnome numerice mult agreate de literații barochiști
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
bibliografii, cronologii, note etc. Avea în șantier o traducere a Divinei Comedii de Dante, din care a încheiat și a publicat parțial în periodice - „Apostrof”, „Echinox”, „Vatra” - prima parte, Infernul. A fost distins cu Premiul Internațional „Eugenio Montale” (1988) pentru tălmăcirea poetului în românește și cu Premiul Internațional Diego Valeri-Città di Monselice pentru întreaga activitate de traducător (1997). Era ofițer al Ordinului francez Les Palmes Académiques (1994). Debutează cu critică literară în „Amfiteatru”(1968), publicând în continuare numeroase articole, cronici literare
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
boierului Christache). Se traduc versuri din Lenau, Lamartine, Théodore de Banville, Catulle Mendès și Charles Grandmougin (La întoarcere, în versiunea lui Traian Demetrescu). Sub titlul Esența internă a artei, apar fragmente din Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer, în tălmăcirea lui Fl. Simionescu. R.Z.
PELESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288749_a_290078]
-
Konstantin Simonov, Apărarea Moscovei, București, 1944; Nikolai Tihonov, Istorisiri din Leningrad, București, 1944; Mihail Șolohov, Școala urii, București, 1944; Jean Richard Bloch, Toulon, București, 1945; A. S. Pușkin, Basme..., cu ilustrații de Th. Kiriacoff-Suruceanu, București, 1945, Ruslan și Ludmila, București, 1951; Tălmăciri după opt poeți europeni, cu portrete de Mircea Alifanti, București, 1946; Claude Roy, Parisul răsculat, București, 1946; Maxim Gorki, Univesitățile mele, București, 1948; N.A. Nekrasov, Poeme alese, București, 1953, Gerul, moșu cu nasu roșu, București, 1955, Opere alese, I-III
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
români”, unde debutează în 1934, „Hotarul”, „Decalog”, „Festival”, „Muguri literari”, „Pământul”, „Biruința”, „Revista societății «Tinerimea Română»”, „Afirmarea”, „Flamuri”, „Viața literară”, „Buna Vestire”, „Cuvântul” ș.a. Inițiază o grupare a scriitorilor tineri, primită cu interes. Își vede tipărite două plachete de poezie: Tălmăciri din mine (1936) și Fata Morgana (1938). Lirica lui P. nu a avut timp să se elibereze de stângăciile și naivitățile începutului.Totuși, multe fragmente, mai ales cele cu valoare concluzivă într-un poem, anunțau un autor capabil să se
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
timbru aparte. La el expresionismul exaltării, al cântecului de izbândă coexistă cu simbolismul stărilor crepusculare. Poezia e plină de vitalitate, iar bucuria de a trăi în armonie cu toate elementele ce compun lumea pare imposibil de zdruncinat. Titlul primei cărți, Tălmăciri din mine, vorbește despre sinceritatea absolută, despre fervoarea celui care vrea să ia viața în piept. În poeme precum Tunet de primăvară, Crez tânăr, Avânt predomină verbul „vreau”: „Vreau viscolul pribegiei,/ Iureșul de asalt al vijeliei./ Sunt un brad pe
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
să cânt!/ Prin transparențe albe, de flaute târzii,/ Simt tot mai vag în sânge teluricul «aș vrea»,/ Prin văi de nebunie se clatină o stea”. În orizontul morții, versul din Fata Morgana păstrează, totuși, din ce în ce mai difuz, sentimentul împotrivirii în fața trecerii. SCRIERI: Tălmăciri din mine, Călărași, 1936; Fata Morgana, București, 1938. Repere bibliografice: V. I. Cataramă, „Tălmăciri din mine”, IIȘ, 1937, 1; Octav Șuluțiu, „Tălmăciri din mine”, F, 1937, 5; Ion Șiugariu, „Tălmăciri din mine”, „Decalog”, 1937, 53; Ovid Caledoniu, „Fata Morgana”, „Sfarmă-Piatră
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
teluricul «aș vrea»,/ Prin văi de nebunie se clatină o stea”. În orizontul morții, versul din Fata Morgana păstrează, totuși, din ce în ce mai difuz, sentimentul împotrivirii în fața trecerii. SCRIERI: Tălmăciri din mine, Călărași, 1936; Fata Morgana, București, 1938. Repere bibliografice: V. I. Cataramă, „Tălmăciri din mine”, IIȘ, 1937, 1; Octav Șuluțiu, „Tălmăciri din mine”, F, 1937, 5; Ion Șiugariu, „Tălmăciri din mine”, „Decalog”, 1937, 53; Ovid Caledoniu, „Fata Morgana”, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 150; Ion Frunzetti, Poezia lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 4-5; George Meniuc, Semnificația
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]