944 matches
-
mai rămîneau speranțe pentru celelalte rînduri, rămîneau speranțe fiindcă știau că mai aveau cîteva hîrtii, părinții Înțelegeau cît de importantă era colecta asta, cît de important era ca odraslele lor să facă o impresie bună măicuțelor, erau bani pentru misionari, tăticii Își goliseră portofelele și rîndul al treilea... uraaaaaaaa!, de fapt toate... de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și ea uraaaaa! cu brațele ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și dădu să plece, dar o ultimă Întrebare Îl opri pe loc: cine e fata? Nu Îndrăznea, bătrînul o să Înceapă iarăși să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe loc: cine e fata? Nu Îndrăznea, bătrînul o să Înceapă iarăși să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmare, e recital, nu-i așa? Și tu n-ai voie să vii la recital, hi, hi, hi, sigur că nu... Marea Academie de muzică condusă de Frau Proserpina! Marea Academie a nepoatei lui Beethoven! Cine i-a spus lui tăticul tău că Frau Proserpina e nepoata lui Beethoven? — Nu știu, unchiul Juan Lucas știa mai de mult. — Unchiul Juan Lucas? — E Însurat cu mămica. — Adevărat. Dar tu i-ai spus că e nepoata lui Beethoven? Lui Frau Proserpina i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost la Madrid. Un film de o calitate excelentă. Comentat de Luis Martin Romero, Îl cunoști? — Criticul de corride? — Trebuie să-l cunoști; nu-l Întrece nimeni, cină e bine dispus. Pipo, vino-ncoace!... Unul din ștrengarii mei. Ce-i, tăticule? — Spune-i bună ziua domnului arhitect; dumnealui a făcut proiectele pentru casa unchiului tău Juan Lucas și acum face proiectul, face schițele pentru casa noastră. Ăsta e cel mai mare? — Don Juanul familiei. Vrei să ieși În oraș, băiete? Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcut proiectele pentru casa unchiului tău Juan Lucas și acum face proiectul, face schițele pentru casa noastră. Ăsta e cel mai mare? — Don Juanul familiei. Vrei să ieși În oraș, băiete? Dacă o convingi pe mama... Ține niște bani. — Pa, tăticule. S-a logodit cu Peggy... Dumneata n-o cunoști, fata ambasadorului Canadei... E un băiat serios și silitor. Ai copii, domnule arhitect? — Am unul. — E de necrezut cît de repede trece timpul; parcă ieri dansai cu Susan la petrecerea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de-a binelea. “E o gâză” își spune. “Ba nu, e o gărgăriță” se corectează el. “O gărgăriță” repetă acum, mai mult ca să vadă dacă poate spune frumos r, ca un băiețel cuminte, frumos, ascultător și deștept. Când o să vină tăticul de-acolo de unde l-au dus niște oameni răi - trebuie să vină, nu?, toți copiii au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată acum, cât de mult a crescut și ce multe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gărgăriță” repetă acum, mai mult ca să vadă dacă poate spune frumos r, ca un băiețel cuminte, frumos, ascultător și deștept. Când o să vină tăticul de-acolo de unde l-au dus niște oameni răi - trebuie să vină, nu?, toți copiii au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată acum, cât de mult a crescut și ce multe lucruri știe. Întinde mâna spre vietatea cea mică. Fărâma de viață i se urcă, fără pic de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să vă ajut să vă pregătiți copilul. Dați-mi niște scutece curate. Pe astea le-a udat. Nu-i nimic, ajungem curând la spital” ... “Ia, uite-o, cum dă ochii peste cap. Dacă moare?” “Fetița tatei, dacă-l iubești pe tăticul tău, să nu pleci de lângă el...” “Țineți-vă firea, dom’ profesor! Cum puteți să vorbiți așa? În loc s-o încurajați pe doamna, dumneavoastră... Nu știu ce să mai zic, zău așa!” “Aveți dreptate, doamnă Apostol. Vă rog să mă iertați. Dar, așa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sinistre nu mă mai sperie acum. Nu-mi mai pasă de trecut și viitor, nu vreau s-aud decît niște cuvinte banale și prietenești. — O, te cunosc, Thaw, știu totul despre tine, despre copilul isteric, adolescentul sîrguincios, violatorul crud, despre tăticul bătrîn și înțelept, vai, ți-am suportat toate trucurile și știu cît de găunoase sînt, așa că nu plînge! Să nu cutezi să plîngi. Jalea e cel mai blestemat dintre toate trucurile. Lanark era prea tulburat ca să-și simtă lacrimile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tremură sub mîngîieri pricepute, și întrebă: — Janet! Tu ești prietena lui Marjory. E cuplată cu altcineva? — Nu cred, Duncan. Atunci ce-i cu ea? Ce-i cu ea? Cred că se simte prea bine acasă, Duncan. E foarte fericită alături de tăticul și mămica ei. — Așa, deci. E îndrăgostită de părinții ei. în loc să învețe să fie adultă, arătîndu-mi mie cum să mă port ca un adult, ea se răsfață acasă. O, Dumnezeule, dacă exiști, fă-i ceva, rănește-o cumva, Doamne, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aparține. Morala acestei povestiri e la fel de elevată ca și culmile la care a ajuns înțelepciunea umană, dar eu nu-mi puteam da seama de asta atunci. Tata mi-a spus că-l tot întrebam: „Următorul zeu va fi cel adevărat, tăticule?“. Nu încape îndoială că mi-ar fi plăcut ca mica negresă să-l fi întîlnit pe creatorul universal ca tatăl meu: mai vast, desigur, dar cu același simțămînt vital al valorii mele. Mă bucur că nu m-a învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amuza copios rotindu-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această încăpere. Ne veți scoate din țară. Tânărul sări în picioare. ― Absurd! Dascălu îndreptă arma spre el. ― Stai jos, tăticule! ― Absurd! repetă agitat Alexandru. Inginerul clătină din cap. ― Chestiunea se prezintă astfel, domnule Miga: În situația în care refuzați, ori vă trece prin cap ideea nefericită de a informa autoritățile, părinții dumneavoastră... Lăsă fraza în aer privindu-l fix. Alexandru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la el, că în curând nu l veți mai vedea la clasa noastră, că îl aranjez eu la tata!” Unul din cei ce auziseră amenințarea a și spus cu glas răspicat: - Tov. profesor, x a zis că vă aranjează la tăticul lui...”. Sigur că n-am dat importanță la început. Îmi vedeam de lecțiile mele, iarăși l-am mai ascultat după un timp răsplătindu-i „eforturile” cu aceeași notă. De data aceasta, elevul meu n-a mai șoptit colegilor apropiați amenințarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de acum înainte vor mai utiliza cele mai multe dintre guverne această tehnologie „înfricoșătoare?” Folosirea tot mai largă a medicamentelor de modificare a stării de spirit este o adevărată epidemie a opțiunii. Există o medicație prin care poate fi prescrisă ADD copiilor, tăticilor care se plâng de prea mult stress și femeilor care suferă de depresie. Nici măcar nu știm care sunt efectele pe termen lung în urma luării unei decizii individuale într-o societate liberă în care 50% din populație este sub efectul medicamentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
clovnului costumul portocaliu și dinții verzi. Tocmai când era pe cale să-i coloreze pantofii Într-un roșu aprins, s-a oprit și a Început s-o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata bunicii Gülsüm. Aceasta a gângurit spre floare: — Ce mai faci, draga mea? — Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gözünekizgin șiș Iona Rumi, Jalal al-Din (1207 - 1273ă - mistic și poet persan, ale cărui versuri sunt influențate de Sufism. În 1244 a acceptat prietenia și Îndrumarea religioasă a lui Shams al-Din, un derviș din Iran, devotat Sufismului. Dad - tată, daddy - tătic Poveste indo-europeană repovestită din „Un frate vrea să se căsătorească cu sora lui”, Range, Lithauische Volksmarchen, nr.28 (n.a.ă Slavă lui Allah (În turcă În orig.ă ölüevi FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Bastarda.doc PAGE 255
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o campioană la patinaj artistic, Într-o cameră de hotel din Toronto! O fată căreia ar fi putut să-i fie tată! La restaurantul hotelului, ea Îi spusese: „Dacă ai să continui să mă mai săruți, am să-ți zic tăticule În fața chelnerului“. Avea replica promptă. În prima seară, În lift, Îl prevenise zîmbind: „Sutienul meu e marca Ravagii, o să vedem dacă le face!“. Poveștile de amor Încep adesea printr-o puternică atracție sexuală: Maude și cu el nu făcuseră excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oare seama că eu trăiam intens aventurile pe care mi le istorisea? Am fost unul dintre acei copii care cred tot ce li se spune și care fac deliciul educatorilor. Se pare că atunci cînd aveam cinci ani am declarat: „Tăticul meu nu minte niciodată“. Aceste vorbe memorabile au fost pe dată puse de tata În cartea pe care o scria atunci. Nu se mințea În familia mea, asta era lege. În măsura În care un adult poate restitui un pic din adevărul copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de tină, atunci s-a zis cu romanul meu! Prietenii cărora mă spovedeam nu puteau pricepe că părerea părinților mei ar putea să mă chinuie În asemenea hal. „Ai treizeci și doi de ani și Încă te mai temi de tăticul!“, mă luase peste picior o tînără femeie pe care o invitasem la cină și căreia Îi vorbisem despre tata toată seara, uitînd să-i mai fac curte. Emoția mea a ajuns la punctul culminant cînd s-a vorbit de romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
știe că sunteți aici. El știe că sunteți cu toții aici. Îi cheamă el pe cei pe care vrea să îi vadă, spuse Fratele Innochentie. ă Las' că nici eu n-am fost zgârcit cu frații, insistă bărbatul, fără vlagă. ă Tăticule! protestă Lana. ă Generozitatea dumitale nu a trecut neobservată. Dar poate că sunt alții cu nevoi spirituale mai mari. A răsmas așa de puțin timp. Nu-i poate primi pe toți. ă Pe mine o să mă primească, spuse Ievgheni Nicolaevici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Gara de Nord până la Eroilor și, de la Eroilor, schimbam la Industriilor. Acolo am făcut școala profesională, la capătul la Industriilor. Familia mea e bună, nu ca financiar, mama ne-a crescut, șase copii, nu ne-a părăsit, ne-a dat la școală, tăticul meu a muncit tot la Casa Republicii, din păcate s-a întâmplat un accident la locul de muncă și a murit pe loc. La fel eram să fiu și eu ca el, că mi-a adus mama diploma și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
l-a luat fără încuviințarea bunicilor și la dus departe de unde crescuse, în Lupeni-Hunedoara unde își găsise fericirea ei dar nu și al copilului, și acum când scriu aceste rânduri mi-aduc aminte învățămintele ei; când intri zici frumos sărumâna tăticule și îl pupi, rău am făcut, dar ce știam eu atunci, am primit o replică rece, care m-a urmărit toată viața, ia-l de aici din fața mea, am plâns că plângea și mama dar nu știam atunci ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu el. Păcat, pentru că le iubește pe Annabel și Sadie. Fran, aflată lîngă plită, se răsucește către el. — Nu vreau să Îți dau peste nas, Charlie, dar cînd fetele au Întrebat cine vine azi, iar eu le-am spus că tăticul lui Finn, s-au bucurat peste măsură, crezînd că vine și el. Charlie dă din umeri și Îl cuprinde brusc un aer de tristețe. — Asta e una din problemele cu divorțul. Copiilor le e foarte greu. Și e extrem de dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]