949 matches
-
ce-ți spun, doar noi o să ne vedem mereu, că eu nu am chef să plec de aici din combinat, iar tu, chiar de vrei, nu prea ai unde! Mai vorbim peste vreun an, doi... Fetițele sînt lipicioase, rup sufletul tăticilor... Ai să te topești după ea! Și... a adăugat ea, ocolindu-i privirea, familiile care au o fetiță se despart mai greu... Apoi, acum vreo doi ani, Mihai s-a întîlnit cu un prieten, poet; venea de la maternitate, amărît, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Zînica mult mai tîrziu de soție, pe cînd Mihai avea vreo 4-5 ani. În seara cînd i-a dat banii nașei Zînica, a apărut și o fată murdară toată de cît făcuse curat în cotețul porcilor. "L-ai văzut pe tăticul? E bine?" își amintește Mihai ochii ei mari, lucind de bucurie, sau numai nerăbdători să afle. Acum, e-o adevărată doamnă... Cei doi o salută; ea abia le răspunde, fără să-i privească. Nu te supăra că-i așa, Mihăiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îi citește întregul afiș. Mihai se apleacă și privește cu atenție. Ar vrea să se ridice și să plece, dar nu-și poate dezlipi ochii de pe bucata de hîrtie. A descifrat cuvintele scrise cu litere groase: vedeta internațională Vlad. Nimic, tăticule, hai! oftează el și, împăturind biletele cumpărate, pleacă spre casă. A doua zi, la terminarea spectacolului, o roagă pe Ana să meargă singură cu copiii acasă. El mai rămîne printre vagoanele de dormit ale circului. Pe cine căutați? îl oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ca un semn pentru o posibilă întoarcere. * Îi pare rău că i-a tras o palmă. Ce vină are ea?! O vede cum se uită la el cu ochi mari, speriați. Înțelege că nici măcar nu s-a trezit bine. Hai, tăticule, papă! întinde Mihai mîna și atinge creștetul fetiței. Atît i-a trebuit Cristinei! S-a luminat și începe iar să se foiască pe scaun. Mierea de albine se prelinge de pe felia de pîine cu unt, picurînd în cîteva locuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se alintă Cristina. Și mie mi-a fost dor de tine, și de Adrian, și... de toți! oftează Tamara. De-aceea m-am întors. Mara spune că sînt pescăruși mulți acolo și apă multă, și vapoare... La vară mă duce tăticul din nou la mare și-am să văd vapoare și pescăruși... se bucură fetița, apoi fuge în urmă să-și ia săniuța rămasă în grija Marei. Uite-așa este viața, arată privirea Tamarei spre Cristina. Da, în zilele de sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vreau să-ți spun! — Gălăgia! Deci Duke se purta frumos cu tine. — Nu-mi spune mie să tac! Duke era un ursuleț Panda. Nu voia decît să dormim În același pat și să jucăm cărți. E atît de rău? — Scumpo... — Tăticul meu era și mai rău! Iar unchiul Arthur era mult mai rău! — Liniștește-te, bine? Nu mă poți obliga! Bud Îi luă mîinile În ale lui. — Ce a vrut Cindy de la tine? Kathy Își retrase mîinile. — Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tată a fost un tip foarte valabil. Ia de-aci: omul a fost profesor de chimie la facultate și un fel de pionier În farmaceutică. A pus la punct primele medicamente antipsihotice. Impresionant, nu-i așa? Acum cască bine urechile: tăticul, care a dat colțul În vara lui ’50, a creat compuși halucinogeni pentru bandele mafiote de altădată, iar Mickey C., pe vremea cînd era bodyguard, era protectorul lui. — Cred că n-o să ne plictisim deloc. Dar tu Îl crezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mine vinovat pentru un atentat crud și imbecil, cînd se vede de la o poștă că e mîna unor cretini de șvarți. Dar pentru că lui Mickey junior Îi place de voi, o să vă acord cinci minute din timpul meu. Vino la tăticul, bubeleh! Gallaudet nu se mai oprea din rîs. Cohen Îngenunche pe podea și Își băgă un biscuit În gură. CÎinele alergă spre el, Înșfăcă biscuitul și-l pupă pe stăpîn. Mickey Îl Împinse pe animăluț cu nasul. Cohen junior chelălăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ÎN L.A. OARE AU REVENIT DEFINITIV VREMURILE BUNE DE ALTĂDATĂ??? A fost cel mai pitoresc mafiot văzut vreodată În Orașul Îngerilor Căzuți, meseriașule, iar ca să-l urmărești În acțiune la Mocambo sau la Trocadero era ca și cum l-ai urmări pe tăticul Stradivarius cioplind o scripcă de-a lui dintr-un trunchi de copac. Spunea anecdote scrise de marele comic Davey Goldman, le strecura niște plicuri babane interpușilor de la Biroul Șerifului și Încingea cîte un swing dezlănțuit cu pițipoanca lui, Audrey Anders
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și mine. Ce zici de asta pe post de flecăreală? — Slăbuț. Eu mă descurc mai bine. Preston candidează la postul de guvernator - dacă nu cumva celebrul lui fiu Îi va distruge toate șansele. Eu voi fi coordonatorul lui de campanie. — Tăticul Guvernator. A spus el că o să-i distrug toate șansele? Nu, pentru că nu spune niciodată lucruri urîte despre tine. Dar Încearcă să procedezi În așa fel Încît să nu-i faci rău. Reporterii de afară... Ed Îi auzi rîzÎnd. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
atacul psihic, poate chiar un element de legătură cu Dudley. — Răspundeți cînd vă-ntreabă căpitanul, labe triste! Billy spuse: — Ed, fă-l să tacă! Zău așa, s-a Întrecut orice măsură. Bud izbucni În rîs: — Ed? Hopa, am uitat, șefu’! Tăticul lui e prieten cu tăticul dumitale. Exley, supărat pe bune, roșu la față, tremurînd: — White, ține-ți gura! Poponarii, Încîntați: zîmbete, chicoteli. Exley spuse: — Domnilor, vă rog să răspundeți la Întrebare. Timmy ridică din umeri. — Fii mai explicit. Ce „alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
element de legătură cu Dudley. — Răspundeți cînd vă-ntreabă căpitanul, labe triste! Billy spuse: — Ed, fă-l să tacă! Zău așa, s-a Întrecut orice măsură. Bud izbucni În rîs: — Ed? Hopa, am uitat, șefu’! Tăticul lui e prieten cu tăticul dumitale. Exley, supărat pe bune, roșu la față, tremurînd: — White, ține-ți gura! Poponarii, Încîntați: zîmbete, chicoteli. Exley spuse: — Domnilor, vă rog să răspundeți la Întrebare. Timmy ridică din umeri. — Fii mai explicit. Ce „alte activități infracționale“? — Mai explicit, șantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ed, fă-l să Înceteze! Exley: — Sergent, destul! Bud, amețit, de parcă un om din capul lui Îi dicta replicile: — Ba pe dracu’! Șmecherașii ăștia apar peste tot În schemele lui Patchett. Unul dintre ei e vedetă TV, altul are un tătic celebru. Doi poponari cu o cîrcă de bani, numai buni de jumulit. Asta nu ți se pare o chestie deșteaptă? Exley - STAI NEMIȘCAT - Își duse un deget la guler. — Cele spuse de domnul sergent White au o noimă, chiar dacă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care știu ce au de făcut, doar sînt niște tehnicieni, profesioniști ai ireparabilului, specialiști În tristețe, joacă cea mai cumplită scenă, apoi preotul Își asumă partea a doua, trecerea În lumea de apoi. Cinthia, tu, Îngerașul meu, acum stai lîngă tăticul tău. Ciment. MÎna lui Juan Lucas se Întinde și scrie tremurat cîteva cuvinte, face o cruciuliță, Înapoiază mistria și Îi Îmbrățișează, apoi Îi conduce spre ieșire; ei nu se uită Înapoi, Înaintează ca toți ceilalți, În bătaia vîntului, printre flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămas mai departe În slujba călugărițelor, spălîndu-le tuturor puștilor fețele cu buretele și privindu-i cum coboară din camionete care arătau ca niște cucoane cu hemoroizi. Camionetele astea se Înmulțiseră vertiginos. Erau acum o grămadă. Camioneta bleu a lui King (tăticul lui era diplomat nord-american); cea galbenă a fraților Otayza, care În loc de guvernantă aveau o educatoare nemțoaică; cea albastră a lui Penti, care avea o groază de surori la Villa María. Era imposibil să le ții minte pe toate. A lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simțind cum Îi clocotește sîngele În vine. „Dacă m-ar vedea prietenii de golf s-ar prăpădi de rîs, ar spune că sînt un om pierdut, irecuperabil, tată de familie model și m-ar lua peste picior, ia să vedem, tăticule, povestește-ne cum le pui supozitoare copiilor.“ Scutură din cap ca pentru a alunga din minte asemenea nerozii. Susan simțea că i se rupe inima de milă văzîndu-l acolo atît de devreme, dar nu se putea abține totodată să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai rămîneau speranțe pentru celelalte rînduri, rămîneau speranțe fiindcă știau că mai aveau cîteva hîrtii, părinții Înțelegeau cît de importantă era colecta asta, cît de important era ca odraslele lor să facă o impresie bună măicuțelor, erau bani pentru misionari, tăticii Își goliseră portofelele și rîndul al treilea... uraaaaaaaa!, de fapt toate... de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și ea uraaaaa! cu brațele ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și dădu să plece, dar o ultimă Întrebare Îl opri pe loc: cine e fata? Nu Îndrăznea, bătrînul o să Înceapă iarăși să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe loc: cine e fata? Nu Îndrăznea, bătrînul o să Înceapă iarăși să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmare, e recital, nu-i așa? Și tu n-ai voie să vii la recital, hi, hi, hi, sigur că nu... Marea Academie de muzică condusă de Frau Proserpina! Marea Academie a nepoatei lui Beethoven! Cine i-a spus lui tăticul tău că Frau Proserpina e nepoata lui Beethoven? — Nu știu, unchiul Juan Lucas știa mai de mult. — Unchiul Juan Lucas? — E Însurat cu mămica. — Adevărat. Dar tu i-ai spus că e nepoata lui Beethoven? Lui Frau Proserpina i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost la Madrid. Un film de o calitate excelentă. Comentat de Luis Martin Romero, Îl cunoști? — Criticul de corride? — Trebuie să-l cunoști; nu-l Întrece nimeni, cină e bine dispus. Pipo, vino-ncoace!... Unul din ștrengarii mei. Ce-i, tăticule? — Spune-i bună ziua domnului arhitect; dumnealui a făcut proiectele pentru casa unchiului tău Juan Lucas și acum face proiectul, face schițele pentru casa noastră. Ăsta e cel mai mare? — Don Juanul familiei. Vrei să ieși În oraș, băiete? Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcut proiectele pentru casa unchiului tău Juan Lucas și acum face proiectul, face schițele pentru casa noastră. Ăsta e cel mai mare? — Don Juanul familiei. Vrei să ieși În oraș, băiete? Dacă o convingi pe mama... Ține niște bani. — Pa, tăticule. S-a logodit cu Peggy... Dumneata n-o cunoști, fata ambasadorului Canadei... E un băiat serios și silitor. Ai copii, domnule arhitect? — Am unul. — E de necrezut cît de repede trece timpul; parcă ieri dansai cu Susan la petrecerea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vadă cine era omorât. Și eu, chițăi Craig la unison cu sora lui. Vino înapoi, mami, întoarce-te. Șantajiști afurisiți, se gândi Clodagh în timp ce accelera. Își petreceau mai tot timpul spunându-i cât o urăsc, că îl voiau pe tăticul, dar apoi, când încerca să stea și ea singură câteva ore, devenea dintr-odată atracția zilei. Prin urmare, se simțea cuprinsă de vinovăție. La zece și un sfert, atât Ashling, cât și Clodagh au apărut în fața complexului Stephen’s Green
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cutie de carton. —Sărmanul bebeluș, spunea ea printre hohote. Sărmanul copil, lipsit de apărare. În timp ce mama lor plângea, tatăl lor zâmbea destul pentru amândoi. Zâmbea mereu. Zâmbea generos. Avea o slujbă importantă și solicitantă. Asta îi spunea toată lumea lui Ashling: „Tăticul tău are o slujbă foarte importantă și solicitantă.“ Era comis-voiajor și călătorea de la Limerick la Cork, de la Cavan la Donegal, de parcă trăia aventurile lui Fianna. Era atât de important și de solicitat, încât era mai mereu plecat, de luni până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]