1,069 matches
-
de sobol ridicat, adulmecând zăpușeala nopții străbătute de luminile lunecânde ale mașinilor peste bulevard, sfidându-l îndelung. Într-un târziu, sări și tăbărî pe el cu pumnii și cu picioarele. Îl doborî și căzu peste el, și de-acum se tăvăleau amândoi în rigolă, sub gărdulețul ce despărțea trotuarul bulevardului de parc, îmbrățișați și înconjurați de ceilalți îndoindu-se de hohote de râs și strigând la Mărgărit să-și plătească datoria. Își plătea datoria lăsându-se bumbăcit și tăvălit de nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum se tăvăleau amândoi în rigolă, sub gărdulețul ce despărțea trotuarul bulevardului de parc, îmbrățișați și înconjurați de ceilalți îndoindu-se de hohote de râs și strigând la Mărgărit să-și plătească datoria. Își plătea datoria lăsându-se bumbăcit și tăvălit de nea Ghețu. N-avu totuși prea mult de îndurat. Nea Ghețu obosi repede, Mărgărit se ridică și se scutură de praf și se îndură să facă ce-i spusese Rafael mai devreme, așa încât își luară rămas-bun de la cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să râdă. Nu avem timp să ne jelim, mam, fiica ta cea mică a găsit o groapă cu colb pe cărare și s-a băgat în ea, dă din mâini și țipă: sunt găină! Sunt găină! Asta după ce s-a tăvălit bine prin iarbă și și-a umplut părul de scaieți. Am nevoie de asistență, nu pot curăța singură găina. Și eu am fost așa nebunatică, mam? Ai întrecut-o, erai ca un băiețoi, dar ce spun eu că erai, parcă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o clipă de luciditate la gândul că mizeria va trebui să fie curățată până mâine la trei după-amiaza, când i se întorcea familia de la băi. Deocamdată însă era greu să articuleze și să dezvolte o judecată coerentă, așa că s-a tăvălit și ea pe parchetul de alături, completând râsul Elenei. Preț de câteva minute o ținură tot într-un hohot, după care se ridicară în picioare. Doamne, ziceau cu glasul pițigăiat al celor ce au râs cu lacrimi, ce prostie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa îl chema, mă întrebă: - Mi-l dai să-l văd? - Poftim. I l-am dat și el, poate din invidie, poate din nebăgare de seamă, l-a făcut scăpat în fântână. Atunci l-am luat de piept, ne-am tăvălit și ne-am cărăbănit la pumni pe unde nimeream. Auzind tărăboiul, a venit mama care ne-a despărțit. Ne-a luat în ogradă, tata nu era acasă, ne-a dat să mâncăm broș cu fasole cu lobodă roșie și urzici
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
joacă țurca cu două cercuri. Eu joc ca acolo. De aici și de la altele se iscau dispute, certuri, ba chiar ne încăieram de-a binelea, cu pumni în mutră și cu picioare pe unde nimeream, ba chiar ajungeam să ne tăvălim prin noroi și tot felul de murdării. Dar supărarea dintre noi nu ținea mult, căci... ne căutam reciproc și nu puteam unul fără altul. Eu nu știam să înot, aveam oroare pentru apă. El știa, și știa foarte bine, nu știu cine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
când au început să curgă grăunțele acelea care fac rău, oriunde s-ar nimeri. Ne-am făcut grămadă sub bar, ploua cu tiruri scurte și prelungi, oamenii aceia se pricepeau la șters secături alde mine de pe fața pământului. M-am tăvălit în brațe cu picioarele acelea lungi până-n amigdalite într-un loc unde aveam și eu unghiul meu de geometrie. De acolo l-am achitat sec! pe unul, săracu', a căzut de sus chiar pe mine și mi-a donat și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc în sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat în lături să-mi controbăie în poșetă și să-mi șterpelească o țigară în timp ce mima o pană de inspirație în compunerea unui cântec. Mă tăvăleam pe jos de râs. La un moment dat se auzi o bătaie în ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe ușă se iți un cap slab și negricios, care părea că zâmbește și se încruntă în același timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
țârâit din depărtări albastre, te opreai brusc, mă alarmai... Hei, ai murit, ai leșinat, ai fugit iar de acasă cu rockerii ăia ai tăi jegoși, unde ești, ți-o dau la muie? Izbucneai într-un râs pofticios, nestăvilit, de papanaș tăvălit prin smântână... Chiar n-ai simțit, chiaaar n-ai simțit? Te-am strâns de fir, băi! Câte dulci jocuri risipite-ntr-o fragedă dragoste carnală... floribundă... Pe urmă nici nu mai credeam că exiști... decât atunci când te vedeam... și nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
frumusețe cromatică și cinetică. Dacă mișcarea provocată de vijelie nu e balet, ceea ce fac oamenii după ploaie se încadrează într-un soi de dans, venit dintr-un reflex ancestral. O serie de inși fac un derdeluș pe noroi și se tăvălesc, parcă în elementul lor natural. Alții încropesc un ritual (voodoo?) de alungare a furtunii, ciocnind bețe, sticle, cutii de bere. Este o demonstrație... nedemonstrativă a faptului că, în fața imprevizibilului, oamenii știu totdeauna să găsească forța unui răspuns. (Asta-i o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Carne, Cofetăria Pionierul, Elementară 15, biserică, Loto, Metalochimice, cu ochii-n pământ. Când am ajuns în colțul lui Ion Vasi, lângă fântână, am revăzut într-o clipă, străluminată, tot filmul. De bucurie, m-am aruncat în zăpadă și m-am tăvălit de râs până s-au aprins becurile, ca într-o sală de cinema, la final. Ca o eliberare, ca raiul din Laho, ca însăși Victoria. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Joy Division Există momente în viață când nimic nu pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
interferență ("parcă ești un păun, cu Bucureștiul înfoiat în spatele tău", scriam), îl boțeam și-l împănam cu mică, diorit, ametist, hematit și duhoare de 21 crabi putrezi și alge ("Bucureștiul e-o stridie cu restaurantul Perla în ea", scriam), îl tăvăleam prin mit și halucinație, prin analogii și paralogisme, prin surrealism și Art Nouveau și pop și op, și imaginam geneza unui formidabil animal de lumină galbenă, un fetus cu diamant în frunte, pornind de la dubla elice, cu baze purinice și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram la baie și, în locul closetului, chiuvetei și căzii, deslușeam o vastă sală de 23 conferințe, pustie, cu o masă lungă, scaune și broșuri înălțate până la tavan, de-a lungul pereților... în brațele mamei, pluteam la o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
descrieri cu atât mai mult, cu cât tata-mi spunea mereu că "la descrieri se vede dacă un scriitor e bun" și mă tot amenința că mă-ntreabă din cărțile citite, ca să vadă ce-am priceput. înghițeam cărțile, nu altceva, tăvălindu-mă de râs sau izbucnind în lacrimi (la o carte fără coperți despre care am aflat mult mai tîr-ziu că era "Tăunul"), fără să-mi pese câtuși de puțin de 48 autor și de arta lui. Mi-ar fi fost
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uneori deloc ambigue) discuții. N-am să uit dimineața în care Biju (amicul nostru Ioan T. Morar) s-a apucat să-l imite pe Ceaușescu cu o voce atât de vibrantă, că duduiau geamurile. Era în '88 140 și ne tăvăleam pe jos de râs, fără să ne pese că am fi putut fi toți săltați oricând. Ce vremuri! Când solidaritatea generației noastre era aproape reală, când oameni acum foarte departe unii de alții ca, să zicem, Mușina, Iova, Nic Iliescu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naște." 25. "Nu ieșiți în ogoare, și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspîndind spaima de jur împrejur! 26. Fiica poporului meu, acopere-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă; jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi." 27. " Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt; nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor fi un gunoi de pămînt. 34. Gemeți, păstori, și strigați! Tăvăliți-vă în cenușă, povățuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, și veți cade la pămînt ca un vas de preț. 35. Nu mai este nici un loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
unei porți și-și așteptau iarăși rândul. El stătea pe margine și mânca semințe, uneori, rar, îl mai înjura pe câte unul sau îi trăgea o palmă după ceafă. Nu știai dacă-i convine ce faci și, oricât m-am tăvălit între bare, oricâte șuturi și centrări am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci am încasat, nu m-a băgat niciodată în meciuri din campionat. Dacă tata l-ar fi vizitat ca alți tați, cu damigene și sacoșe, cu plicuri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rog...! - o Înfruntă el Înțepat. „Fantastic...! - reluă el mai mult pentru sine. „Uneori, femeile merg atât de departe cu fantezia lor Încât din nimic crează o tragedie...!” Destul de nervos, apropie farfuria alegând două bucăți din cele mai Îmbietor rumenite, le tăvăli prin usturoi, ca În câteva minute - sub privirea contradictorie a fetei - mai rămase din cele două bucăți doar oasele. Făcu o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți pară rău...Drept pedeapsă, uite, am să-l mănânc tot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Suntem flămânzi dar oricum, cine poate mânca două-trei găini câte or fi aici...? Sunt sigur, nici dv. nu ați servit masa până la ora actuală...!” Fermierul se așeză cu ei la masă, iar femeia lui alese un copan pe care-l tăvăli bine prin usturoi după care intră În casă. Reveni În scurt timp aducând trei pahare alături cu două sticle pline cu vin negru, pe care le așeză cu o oarecare stângăcie În dreptul fiecăruia, umplu paharele cerându-și scuze. „Pentru mine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ofițerul politic ce ne ținea o dizertație despre ideologia “Marxist-Leninistă” și “Lupta de clasă”, până ce aproape adormiți, intram În așternuturi...! Ce eram obligați să executăm nu se putea numi instrucție militară ci insultă, batjocoră fiind forțați aproape zilnic să ne tăvălim prin noroaie flămânzi și epuizați fizic, ca Înainte de culcare să suportăm toată sporovăiala instructorului politic cu privire la doctrina comunistă. Având ceva cunoștințe În ale medicinei Îmi trecea prin memorie să simulez o Înbolnăvire când, ca de fiecare dată norocul Îmi veni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Rău, așteptat pe linia de finiș de Bine. O schemă fatalistă pentru că, așa cum se termină filmul, salvarea și răscumpărarea păcatelor nu se află decât în lumea cealaltă. Iată un film foarte religios al fraților Coen, spălat însă în mult sânge, tăvălit în scene dure și împănat cu suspans tocat mărunt. Nu s-au putut abține să nu strecoare niște cioace Mulți dintre jurnaliștii de la Cannes au avut o problemă cu finalul tăiat cu barda. Mie mi s-a părut foarte nimerit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
cu perechea de berze care stă pe un horn în Piața Mare. Au dat cu laserele colorate pe bietele păsări la premiile MTV până s-au dus, căpiate... Au revenit după câteva zile, ciufulite și murdare de parcă s-ar fi tăvălit prin mlaștini ca să scape de sclipirile verzi ce le scanaseră din cap până-n picioare, și iar din cap până-n picioare, și iar... Notă: Cele două proiecte alese pentru exemplificare nu sunt nici mai rele, nici mai bune ca multe altele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]