1,606 matches
-
arde părul. Este incredibil faptul că Suze a început să facă rame doar cu câteva luni în urmă, iar acum e deja furnizorul a patru mari magazine din Londra și se vând foarte bine! A apărut în reviste și tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o oarecare depășire de cont. Dar asta doar pentru că în ultimul timp m‑am gândit pe termen lung și am investit puternic în cariera mea. Luke, prietenul meu, e liber întreprinzător. Are propria lui companie de PR financiar și tot tacâmul. Și acum câteva săptămâni mi‑a zis un lucru care mi s‑a lipit de creier: „Oamenii care vor să facă un milion, împrumută mai întâi un milion“. Sincer, cred că am o minte tipică de întreprinzător, pentru că, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eu! De‑asta merită să vii la un hotel bun. — Domnișoară Bloowood, dacă mai aveți nevoie de orice altceva, spune recepționerul, uitându‑se la mine cu subînțeles, vă rog să nu ezitați să‑mi spuneți. Vedeți? Mesaje codificate și tot tacâmul. — Sigur, nu vă faceți griji, zic și îi zâmbesc la fel de cu subînțeles. Imediat. Clipesc în direcția lui Luke, și recepționerul îmi aruncă o privire confuză, ca și când n‑ar avea nici o idee despre ce vorbesc. Sunt buni, ce să mai vorbisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din mașină, plătesc șoferului și mă îndrept spre ușa masivă, intrigată la culme. În aceeași direcție merge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mea atâtea farduri. Șiruri întregi de rujuri. Șiruri întregi de lacuri de unghii. În toate culorile curcubeului. Și uite, sunt și niște scăunele pe care poți să stai și să încerci tot ce vrei, cu bureței de demachiat și tot tacâmul. Locul ăsta e... pe cuvânt, e paradisul. Iau o pungă de cadou și o privesc. Pe ea se află inscripționată „Promisiunea Sephora“: „Toate lucrurile legate de frumusețe ne aduc împreună și revarsă un dulce parfum asupra vieții.“ Doamne, cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care sună. Cum a fost cu... Enid din Northampton! Mă uit la Michael așteptând o reacție, înainte să‑mi amintesc că el nu știe despre ce vorbesc. Pe hârtie scria că vrea să se pensioneze, îi explic. Pensie și tot tacâmul. Dar în realitate... — Nu era pregătită? sugerează Michael. — Exact! Îi plăcea foarte mult munca ei și numai idiotul ăla de bărbat‑su voia ca ea să renunțe la ea. Și nu avea decât cincizeci și cinci de ani! Gesticulez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de femeie care se ordoneazè în figuri geometrice invizibile, triunghiul imaginar ale cèrui vârfuri sunt reprezentate de aragaz, de masè și de frigider, întrebând din când în când, Unde e piperul? solicitând, Dè-mi o fațè de masè curatè! Farfurii! Șervetele! Tacâmuri! Lumânèri! oprindu-se din baletul ei aerian că sè ciocneascè cu Matei un pahar de vin, e îmbrècatè în blugi și într-o bluzè subțire decoltatè, dar când se apropie de mine o îmbrèțișez flèmând și nu-i mai dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu Matei un pahar de vin, e îmbrècatè în blugi și într-o bluzè subțire decoltatè, dar când se apropie de mine o îmbrèțișez flèmând și nu-i mai dau drumul, dând uitèrii oală cu spaghete, față de masè, farfuriile și tacâmurile, sosul pus pe ochiul mic că sè nu se ardè, ignorând șervețelele și lumânèrile, nefècând nimic pentru că paharele cu vin sè nu se verse pe fata de masè albè, În seara urmètoare ea a trebuit sè iasè, nu pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plenipotențiarilor ruși și turci. Bucătarii începuseră deja să pregătească multe și rafinate feluri. Dineul se anunța grandios. În salonul restaurantului, reflexele vitraliilor desenau forme geometrice divers colorate pe fiecare masă. Ospătari apretați și aferați, cu mănuși impecabile, controlau atent farfuriile, tacâmurile și înălțau turnuri de pahare pentru șampanie. Cei din subordine ștergeau, înlocuiau, rearanjau, executând orice indicație pe loc și în tăcere. Fuseseră comandate noi fețe de masă, vaze, seturi întregi de pahare pentru șampanie, sfeșnice, lumânări albe, covoare, draperii, flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe câteva felii și încălzește-i și niște spaghete. Pun pariu pe cinci lire că pâinea o să fie tot pe farfurie și după ce-o să termine spaghetele. Jenny a strâns din buze, după care s-a dus la sertarul cu tacâmuri ca să ia un cuțit. Nick citea ziarul. A fost limpede că mica victorie a lui Susan a trecut neobservată de acesta. Dar, când femeia s-a uitat la Bill, omul i-a făcut cu ochiul și un zâmbet micuț i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mâna de jur imprejur. Era evident că se referea la garsonieră, nu la instalația mobilă. — Iar Sam doarme acolo sus, pe platforma aceea. Vedeți scara? E așa de newyorkez, nu? — Interesant cartier, remarcă Jim Ashley scurt. Cu Închisoare și tot tacâmul. — Trebuie că ați venit prin Holloway, am spus. Văd că ați prins tehnica englezească de exprimare laconică. El zâmbi larg. De fapt, asta am presupus că făcea, pentru că fălcile lui masive se relaxară și În colțurile ochilor Îi apărură niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lumină, masă, mâncare. N-am povestit nimic despre Anna, Mussolini și dansul cu zgâlțâituri. La cină, televizorul a fost închis și eu a trebuit să iau de la capăt povestea. Sala, coloanele, pardoseala, ferestrele pe un perete întreg, picturile, servitorul, masa, tacâmurile, mâncarea. Câte ceva am și inventat. Mi-a părut rău mai târziu. În încheiere, signor Giovanni a spus și el că bătrânul e un ciufut, abia dacă mai iese afară din casă, servitorul merge cu câinele la plimbare și nu suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mama a mers iarăși, vreme de trei minute, ceea ce m-a convins de talentul de vrăjitor al lui Uri. Faptul că mersese atât de puțin l-am pus pe seama lipsei de concentrare a mamei. În lunile următoare, am îndoit toate tacâmurile noastre din casă: lingurițe, linguri și furculițe. Nu mi-a scăpat nici măcar una. Fiindcă nu izbuteam așa simplu ca Uri, eram nevoit să le și răsucesc, să le apăs și să trag de ele. A trecut o jumătate de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi-a scăpat nici măcar una. Fiindcă nu izbuteam așa simplu ca Uri, eram nevoit să le și răsucesc, să le apăs și să trag de ele. A trecut o jumătate de an până când mama a putut face rost de alte tacâmuri, căci peste oraș se abătuse iar un potop de cartofi, însă nu se găseau articole de menaj. „Iarna se întunecă mai devreme”, îmi spusese tata cândva, cu un zâmbet pe care încerca să-l ascundă, „pentru că, din cauza zăpezii, forța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În curând avea să fie noapte. Violoncelistul dădu de mâncare câinelui, apoi Își pregăti propria cină din conținutul a două cutii pe care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse o față de masă pe masa din bucătărie, puse tacâmurile și șervetul, turnă vin Într-un pahar și, fără grabă, ca și cum s-ar fi gândit la altceva, băgă În gură primul dumicat de mâncare. Câinele se așeză alături, vreun rest pe care stăpânul l-ar lăsa În farfurie și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
însetate, cum va proceda ea, nu are pe cine se baza, iar eu o dezamăgisem. În cele din urmă, n-am de ales, trebuie să intru, apăs fără să vreau clanța spre poveștile acelea pline de secrete, fetele strâng deja tacâmurile de la micul dejun, hainele lor emană miros de omletă uleioasă și salată cu lămâie, în coșuleț mai găsesc o ultimă franzeluță, pe care o fur imediat, o pun în secret pe o farfurie rămasă încă pe masă, printre resturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o simt eu. Dacă te-am supărat, îmi cer iertare. Deci, nu este vorba de faptul că tu nu mi-ai ajunge, dar așa sunt eu și asta mă face să fiu eu. Nu mă pot schimba, înțelegi? Hatsumi lu\ tacâmurile de pe masă și începu să-și mănânce peștele. Măcar nu-l mai târî și pe Watanabe după tine, spuse ea. — Din anumite puncte de vedere ne asemănăm foarte mult, eu și Watanabe, spuse Nagasawa. Pe nici unul dintre noi nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a cunoaște pe cineva. —Dumnezeule mare! — Așa ziceam și eu! E o nebunie, nu-i așa? Jake e unul dintre cei mai calmi oameni pe care-i cunosc. Nu-și trece mâna prin păr, nu-și răsucește inelele, nu rearanjează tacâmurile. E pur și simplu imperturbabil, în timp ce eu, prin comparație, sunt mereu în mișcare, mă joc cu paharul și împăturesc întruna șervețelul din brațe. V-a plăcut mâncarea? ne întreabă chelnerul ocupat cu debarasarea. — Foarte bună, mulțumim, îi răspundem la unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aia - s-o fi însurând, în sfârșit, Sabin cu fata vreunui vameș bazat. Mă rog, cine se-aseamănă s-adună! Jenant era că urma să-mi fac praștie toate paralele pe care le aveam la mine, și asta ca să plătesc tacâmul la o nuntă unde nu fusesem oficial invitat. Cu nervii întinși, am intrat în baie să fac un duș. Sabina mi-a strigat prin ușă unde găsesc prosoape curate și șampon. Firele de apă care-mi izbeau craniul mă ajutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
umblau pe noi. Cartierul general era însă în bucătărie. Sutele de gândaci foșgăiau în stoluri, hoarde, turme, iar când intram acolo, se retrăgeau într-un colț, lângă tavan, în jurul țevilor de apă. Dacă deschideam sertarele bufetului să caut farfurii sau tacâmuri, ei efectuau retrageri ordonate, sub formă de spirală ori de cactus. Impresia era de artă digitală. Nu cred că exagerez dacă afirm că Ceakra a fost o deschizătoare de drumuri în domeniul digital art. Și totuși, într-o seară, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și-atâta! Hai...! Ești pregătit? Peste un punct, o să vină o boală. Un fel de răceală porcească, cum a fost și febra orătăniilor, dar un piculeț mai rea decât aia, cu morți, cu suferinzi, cu internați, carantinați și cu tot tacâmul. Periculoasă și supărătoare... Dar va trece! Peste două puncte... Sau peste trei sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-i bine! În sufrageria conacului de la Vlăduța, o fetișcană așternea masa pentru o singură persoană. Era întîia oară, căci numai ieri au plecat domnișoarele la oraș și colonelul s-a întors azi noapte târziu și mâncat. Încercase întîi să așeze tacâmurile la locul unde ședea de obicei colonelul, dar i se părea masa prea bearcă. Pe urmă a mutat farfuriile în jurul mesei, poposindu-le la fiecare margine până ce a ajuns iar la locul obișnuit. ― Acu de i-o plăcea, bine, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit musaă firii în farfurii albe, poftindu-i să se înfrupte cu tacîmurile de toate zilele. Iar după chef, au luat toată murdăria pe făraș și, cînd s-a mai putut, au luat-o de la capăt. Și așa am trăit fericiți cu toții pînă la adînci bătrîneți ! „Fondul lexical românesc împrumutat de-a lungul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Seara intrăm În cantină cu aerul unor turiști șovăielnici. Mirosul de mîncăruri pare că iese din pereții jilavi ca un duh rînced al locului. Pe o masă sînt niște turnuri făcute din farfurii de inox, iar alături, un munte de tacîmuri. Culegem, sclifosiți, cîte o piesă din fiecare și apoi trecem prin dreptul unui ghișeu unde sîntem serviți. Pentru că avem mîncare de-acasă, ne permitem să facem mutre. Și glume. Ia uite! Cine-a scos capul din zeamă? Moby Dick! Moby
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eventual cu o rudă), toți au fost aduși În armată direct din cîmpul muncii. Mirel - șofer pe o auto basculantă, profil de borfaș sadea, Îl vezi cum se Învîrte pe lîngă bunurile mai răsărite ale altora (mașini de ras, săpunuri, tacîmurile de argint de la bunica) cu o figură pioasă; Marcel - sondor, o huidumă Îngrozitor de tare de cap și cu o doză congenitală de agresivitate asocială, are două carabe ca doi bolovani, cu care e gata să facă dreptate (sau, mă rog
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]