3,451 matches
-
altor persoane mai puternice decât el. Toată viața a fost terorizat din cauza faptului că un rege precum tatăl lui a fost sclavul superiorilor Saiyanilor,distrugerea planetei sale de Frieza, in care avea atâta încredere,moartea greu de suportat a lui taică-său si inferioritatea sa la putere față de Goku. Povestea cu tatăl său este: Vegeta era la antrenamente cu Nappa si cu Raditz. In timpul antrenamentelor sale, Frieza îi luă pe Zarbon și pe Dodoria și merge la Regele Vegeta. După
Vegeta () [Corola-website/Science/325445_a_326774]
-
în Vama Veche.</i></h1> Când am împlinit 14 ani, mi-am cumpărat prima chitară electrică. Colegii mei de școală voiau să devină doctori sau ingineri, iar eu visam să fiu într-o trupă punk și să bag droguri. Taică-meu nu era prea încântat în legătură cu planurile mele de viitor. Asta se-ntâmpla prin ’74-’75, ani în care zeii mei erau David Bowie, Jimi Hendrix și The Velvet Underground. Când am împlinit 18 ani, cei de la<b> De Brassers
„Visam să fiu într-o trupă punk şi să bag droguri.” () [Corola-website/Science/295821_a_297150]
-
mei de atunci. Aveam un fel de înțelegere cu maică-mea că dacă mă descurcăm bine la scoala, mâncăm cum trebuie și participăm în fiecare an la îndeplinirea planurilor ei de concediu, puteam să fac ce vroiam în rest. Cum taică-miu nu se bagă sub nicio formă să-mi interzică ceva, puteam s-o ard fără probleme cu gașcă de la bloc, în ignoranța mai mult sau mai putin totală față de problemele ălor noștri apropo de cine e mai frumos, valoros
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
prietenilor mei de la bloc sau cu colegii de la serviciu, ci mai ales între ei. Permanentele și interminabilele certuri pe care le aveau ai mei la începutul anilor `90 se reduceau la problema maica-mii cu gusturile „prea proletare” ale lui taică-miu și problema lui taică-miu cu gusturile „prea middle class” ale maică-mii. Cum să explic eu chestia asta... Deși oamenii ăștia păreau a fi oarecum pe picior de egalitate — făcuseră amândoi facultăți că lumea, avuseseră rezultate, aveau joburi
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
cu colegii de la serviciu, ci mai ales între ei. Permanentele și interminabilele certuri pe care le aveau ai mei la începutul anilor `90 se reduceau la problema maica-mii cu gusturile „prea proletare” ale lui taică-miu și problema lui taică-miu cu gusturile „prea middle class” ale maică-mii. Cum să explic eu chestia asta... Deși oamenii ăștia păreau a fi oarecum pe picior de egalitate — făcuseră amândoi facultăți că lumea, avuseseră rezultate, aveau joburi bune și cariere profesionale de
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
de an, ceva meditații pentru copii, niște pile just în case, etc.) — erau, de fapt, cât se poate de diferiți, și abia în `90 au început diferențele astea să ascută cu adevarat lupta de clasă la mine în familie. Deci, taică-miu: crescut la țară și umblat ani de zile prin internate ca să poată face școală la oraș; venit la București cu tot felul de burse pentru care muncise pe brânci de mic; repartizat după facultate pe una din platformele industriale
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
vecinii noștri, despre care tot aflăm cu surprindere că i-a salvat tata din nu știu ce rahaturi mai mici sau mai mari la muncă). Maica-mea: născută într-un mare oraș de provincie și crescută într-un orășel mai mic unde taică-su reușise să se așeze și, prin mijloace nu chiar legale dar nici chiar imorale, să strângă o avere considerabilă (sau de-a dreptul inimaginabila pentru vremurile alea, după unele povești pe care le-am auzit de-a lungul anilor
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
și mai tare: dacă vorbim de poli, să o luăm de la familie. Ceea ce se întâmplă în 1990 sparge familiile, dislocă celula socială fundamentală și o alienează pe criterii ideologice. David: De acord, și la mine s-a întâmplat la fel, taică-miu și bunică-miu nu au vorbit vreun an [după alegerile din 1990]. Bogdan: Exact, nici eu nu am mai avut niciun fel de contact cu familia, doar le-am spus că plec din țară. În ideea mea de atunci
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
marea Înviere ce-o să vină că Dumnezeu din ceruri ne veghează... VISE MOARTE se-ntorc cuvintele la sursă dar parcă-s multe mai puține, ca vulpile ce-mpușcă vulturi prin iernile de vis meschine. când a plecat copilăria de-acasă, taica tăia lemne. i s-a părut că unul geme, dar n-a crezut, ca maica,-n semne. spre toamnă, când adorm bunicii, s-a reîntors locotenentul. din insurecții răsărise Republica era momentul. soldații-au împușcat cocoșii, caii râdeau lăngă fântână
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
când adorm bunicii, s-a reîntors locotenentul. din insurecții răsărise Republica era momentul. soldații-au împușcat cocoșii, caii râdeau lăngă fântână. primarul comunist primarul s-a însurat cu o cadână. când au venit la noi acasă să ne tîrască-n colectivă, taica își ascuțea toporul iar maica frământa colivă. mânjii s-au dus de lângă iepe, strigoii au intrat prin țoale. țăranii s-au ascuns în vârste, deci: cine să se mai răscoale... și plugul de demagogie s-a pus să are peste
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
i l-am mânjit într-o noapte cu catran. De râs am făcut-o. Și ea tot nu s-a lăsat. Tot fudulă umbla, tot cu nasul pe sus, tinerică și cu ochii verzi la lume. I-a spus și taica popa la biserică, s-o lase mai domol. Dar ea, nu! Zicea că atâta cât o rabdă sufletul, tot mândră vrea să trăiască. Și că n-are de dat socoteală nimănui"1. Se vede cu claritate că femeia nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Că de ce am făcut? Ei sfinte Dumnezeule, cum să nu faci? Să lăsăm să piară satul pentru o spurcată de moroaică". A doua instanță, biserica: "Și pe popa l-au întrebat jandarii, Da el a spus că nu se bagă. Taica părintele bătrân, știe el ce știe. Cum să se bage? El îi cu ale lui. Nu se bagă într-ale noastre". Fără suportul bisericii, reprezentanții statului evită sancționarea juridică a profanării mormântului. Justiția aparține, în această situație, exclusiv comunității și
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a atinge chiar din pasărea popii. Numai părintele s-apucă și de peștele și de vinul călugărului și de mielul turcului, încît acest din urmă observă cu bunomie: "Hai popo hai, bună lege ai". Așadar când conservatorii sânt la putere taica părinte poate fi ministru, căci nu-l împiedică principiile; când sânt roșii pe scaune idem. În orice caz - chiar daca am admite că ase menea principii pot esista - ele cată să fie foarte elastice. * Unul din aceste cazuri de elasticitate al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un spital, așa-zis spital... Am avut noroc cu maică-mea, Dumnezeu s-o ierte, că mi-a adus gheață din Nistru și mi-a pus gheață la cap și așa am scăpat probabil de boala asta, de tifos exantematic. Taică-meu a fost repartizat la muncă la prefectura Moghilev. Tăia lemne pentru prefectură și pentru cantină. Și m-a luat și pe mine, ca să nu mă ia În altă parte. Și m-am dus cu el, la tăiat lemne. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
discutați cu părinții dumneavoastră, ce vă ziceau, cum vă Încurajau? Ne Încurajau, părinții ne Încurajau și ne dădeau mâncarea de la gura lor - În special fratelui meu și mie. Ne păzeau, ne ocroteau pur și simplu. Am avut părinți foarte buni. Taică-meu era fumător. Și din cauza asta nici eu, nici frate-meu nu suntem fumători. Pentru că de multe ori el Își dădea pâinea pe o țigară, de multe ori, și noi am fost cam supărați pe el. Fuma câte două pachete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prea tânăr... Nu știu, n-am mai recunoscut nimic. Toată perioada de până la Întoarcere ați stat la Moghilev? Da, la Moghilev am stat, toată perioada. Când ne-au repartizat am fost la prefectură și i-a plăcut mult prefectului de taică-meu și de mine și nu ne-a mai lăsat să ne ducem În altă parte. Ne-a reținut În Moghilev. Și cam ce teme de discuție aveați? Ce vorbeam? Cum o să scăpăm, dacă o să scăpăm... Când aveam o mămăligă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era În convoi și se ruga de mine să nu-l las. A doua noapte eu am fugit și n-am mai stat când Înmormântau. Și fiindcă eram socotit copil Încă, m-au lăsat și m-am dus de acolo. Taică-meu săpa groapa... era cu cei care săpau groapa. Asta a fost cea mai... Visez... În acea perioadă erați destul de tânăr - vă amintiți ce visați? Acum Îl visez pe omul ăla cum se roagă de mine să nu-l las
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bradul e lemn moale o să-i dea cu bradu-n cap. Că pe brad dormeam. Și era tare. În fiecare zi, câteva cunoștințe mureau, câteva cunoștințe erau duse la Bug... Marele meu noroc a fost că prefectului i-a plăcut de taică-meu și m-a dus și pe mine. Da, m-au prins Într-o sală, m-au prins să mă ducă... Acum Îmi amintesc - și am coborât de la etajul trei al unei clădiri din Moghilev, pe scocul de la etajul trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
amator de pâine - și carne schimba pe pâine. Mama lui a murit la gazare, la Auschwitz. Tatăl lui s-a Întors. Nimeni nu știa că Îi este tată, pentru că nu era voie. Mi-a povestit că a fost despărțit de taică-său trei zile, când Îi duceau din Auschwitz: tatăl lui era În alt vagon și, când au sosit, nu țin minte cum se numea acel lagăr mare... Am fost și eu, adică am fost În excursie, să mă uit, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am intrat În vara lui ’43. În ’43 Într-adevăr Începea să adie un vânt de libertate. Dar au Început să trimită bărbații peste Nipru, la nemți, ceea ce era Într-adevăr foarte grav. Și i-a venit timpul și lui taică-meu, cu toate că el avea de acum aproape 50 de ani. Îi vâna - și asta Împreună cu un fel de poliție evreiască. A fost aproape vânat: s-a ascuns În pod și din pod l-au luat - podul casei. Tatăl meu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-vă: bunica, bunicul... Bunicul meu a plecat În 1891 la New York și a muncit trei ani ca să-și poată cumpăra apoi o casă În Câmpulung. A muncit din greu la New York. A venit Înapoi și atunci s-a născut și taică-meu și celelalte fete. Ăsta-i tata, ăsta-i fratele tatălui meu cu soția, asta este mătușa care a fost omorâtă În Transnistria În 1944, fiica ei, care a fost omorâtă În 1942 cu fetița ei, și tatăl ei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
români. Dar cei care stăteau să prade erau localnici. Și noi În afară de rucsacuri am avut valize cu fel de fel, pe care a trebuit să le lăsăm acolo. Țin minte, chiar asta țin bine minte, așa, copil fiind, că lui taică-meu Îi era la un moment dat așa de sete, că s-a rugat de un localnic să-i dea un pahar de apă și-i dă o pereche de pantofi absolut noi. Și așa a și fost. Acesta ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și am tras la Revier (Revier e un fel de spital), iar acolo stăteam patru Într-un pat. Și era un prieten de-al meu cu mine În pat. Tatăl său era medic. Copilul era În stare foarte proastă și taică-său sta acolo, la căpătâiul lui. La un moment dat copilul a murit. Primul gest al tatălui a fost să ia pâinea din mâna feciorului său și să Înceapă să o mănânce. Asta ca să vă dați seama ce am devenit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
doctorul și băiatul, să vedeți cum s-a transformat omul. Și erau intelectuali, nu țărănoi... Și noi eram cu școală, majoritatea, copii sub 14 ani erau foarte puțini... Domnul Grun e o minune că a scăpat - a avut noroc cu taică-său, că a spus că e mai mare. Ne-au spus nouă ăștia, oamenii care erau acolo, din Sonder Kommando: „Să spuneți că sunteți sănătoși”. Ei știau ce se Întâmplă. Știau că după fiecare trei luni vor muri, căci fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au fost duși În lagăre doar 10% au rezistat. - Ziceați că oamenii care se rugau, care așteptau ceva ajutor de la Dumnezeu au murit. Religia a jucat vreun rol În lagăr? - Eu nu pot să spun, pentru că nu am fost religios. Taică-meu a fost social-democrat și m-a crescut Într-un spirit mai liberal. Respectam tradițiile, sărbătorile, mergeam la sinagogă, dar eu, ca tânăr, nu mă rugam. Noi, tinerii, copiii, ne jucam În curte sau asistam la rugăciunea celor mai În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]