744 matches
-
A FI ACUM ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ, 26 AUGUST, 2140 E.N.". PUȚIN MAI TÂRZIU, ACEEAȘI VOCE FĂCU CUNOSCUT CĂ "VREMEA A FI FOST RECE PENTRU LUNA AUGUST" ȘI CĂ "CERUL A FI FOST PUȚIN ÎNNORAT". SE AUZI UN CLINCHET DE TALGERE, URMAT DE ACELAȘI SUNET CA DE CLOPOT CARE DESCHISESE ÎNTREGUL RITUAL, DUPĂ CARE SE FĂCU LINIȘTE. MARIN, CARE FUSESE TOTAL CAPTIVAT DE CEEA CE VĂZUSE ȘI AUZISE, ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ FATA SE UITA LA EL. PĂREA UȘOR MIRATĂ, IAR EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea lui instantanee Într-o mașină de luptă, care vedea tot și lua decizii mereu neașteptate, schimbând soarta luptei, apăsând mereu talgerul victoriei voievodului. Nu existase victorie a voievodului fără intervenția buimăcitoare a căpitanului Oană. „Cred că meseria mea e aceea de Înger păzitor... ” glumise, odată, iar Erinei nu i se păruse deloc o glumă, căci această „meserie” o excludea mereu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce puteau fi anunțate În marea adunare. Își Îndreptă privirea În direcția spătăriei mici, unde erau discutate știrile de taină. Cei doi Înțeleseră și ieșiră la fel de Încet cum intraseră. - Această adunare, reluă Ștefan ridicându-se din nou, a pus un talger În balanța recunoștinței noastre față de cei care s-au jertfit la Vaslui. Țărani simpli, răzeși, boieri, membri ai Sfatului, căpitani de oaste, cu toții au simțit, acum, că lupta lor n-a fost uitată. Ne vom aminti În toate zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final asupra porții. Dar, În ciuda imaginii generale, care era una a destrămării și Înfrângerii, Oană simți că se Întâmplase ceva. Un detaliu neînsemnat, ca un fior de praf În talgerul nimicirii Moldovei, schimbase, În adâncuri, raportul de forțe. Nimic nu ieșea la suprafața evenimentelor, care curgeau fără greș spre ocuparea țării. Nu mai exista nici o armată, nu mai exista nici un voievod, nu existau decât niște ziduri Înnegrite de pulbere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
S-au dus acasă. Au urmat alte mici aranjamente, indispensabile, unui asemenea pas, după care, proaspăta familie s-a instalat, confortabil, În vila de la marginea pădurii de tei, de dinsusul municipiului ce strălucea, În zilele cu mult soare, ca un talger de argint, ori de aur, În acel petec de pământ românesc. Sunt nevoit să aduc Însă În discuție și faptul că prin partea locului există o sintagmă. Anume, că, o minune destul de rar ține mai mult de trei zile. În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
al nouălea cer; Neculai - ca scos dintr-un morman și acoperit cu un alt morman de tristețe. Casandra a mai adăugat: finețea, alintul, drăgălășenia, firescul tuturor clipelor, din ora de dragoste, toate astea-și au partea lor de greutate, În talgerul opțiunii mele. Și, sper, nu numai ale mele. Că, doar, lumea este, și Încă va fi, cu mult mai plină, În viitor, de femei ca mine! Să ne ridicăm, propuse, ea, cu voce sigură, dârză, dar, totodată, și dulce, precum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai găsească undeva. N-am să uit niciodată acele nopți răcoroase pline de farmec...Luna răsărea din locuri pline de taină, la început măreață și roșie ca focul, și pe măsură ce se urca pe bolta necuprinsă prindea a străluci ca un talger de argint abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi muritorii,jos pe câmpul cosit, iar Dumnezeu sus, veghind asupra tuturor minunățiilor creației sale!!! Când a terminat de vorbit, i-a scăpat un oftat fără voie. În scurtă vreme însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de lemn. Muzicieni români reputați au fost de părere că sunetele lui sunt mai plăcut colorate decât ale celestei sau 21 xilofonului. Ar fi interesantă o confruntare între cristalofon și uitatul eufoniu al lui Chladni. II.5.4. Plăci sonore. Talgerele sau cinelele sunt exemple tipice de plăci utilizate pentru a da sunete prin lovire sau, mai precis, în cazul de față, prin „întrelovire". Vibrațiile obținute sunt complicate, astfel că frecvențele plăcilor nu mai pot fi stabilite prin formule simple ca
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
sunt nici ele multipli întregi ai unor frecvențe fundamentale, deci nu stau în rapoarte numerice simple cu acestea. Gongul este o placă circulară de bronz dur (cum e și cel de clopote), suspendată de obicei în două puncte. Ca și talgerele, emite sunete parțiale intense, la fel de discordante între ele. Cu un gong de diametru mare (1-1,20 m) se obțin vibrații prelungi, puternice și impresionante, care pot caracteriza o stare de neliniște și chiar de spaimă, ceea ce determină utilizarea (cu măsură
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
la noi hașiș de cea mai bună calitate. Reiko mi-a zis că era prima dată când fuma hașiș, oricum, pentru ea absolut totul era pentru prima dată. Râdeam de ea, tachinând-o: să fumezi hașiș pentru prima dată În Talger e același lucru cu a juca golf pentru prima dată În Scoția. Știi, făceam cu ea genul ăsta de glume insipide. Ce prost mai eram! Târâsem după mine o cameră video cam grea ca să Înregistrez muzica tradițională a berberilor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mea încăpățînare de a crede fără rezerve mi se părea acum un fel de orbire. M-am gândit că, pentru a nu greși, trebuia să caut în orice idee și contrariul ei, să cântăresc. Dreptatea nu stă pe un singur talger, mi-am zis, ci în balanță, în cumpăna dreaptă a ambelor talgere. Toate raționamentele mele au început astfel să devină procese. Orice gândeam, căutam și reversul. Oricărei lumini, îi căutam umbra. Oricărei vorbe, îi căutam ecoul. Nu mai era nimic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fel de orbire. M-am gândit că, pentru a nu greși, trebuia să caut în orice idee și contrariul ei, să cântăresc. Dreptatea nu stă pe un singur talger, mi-am zis, ci în balanță, în cumpăna dreaptă a ambelor talgere. Toate raționamentele mele au început astfel să devină procese. Orice gândeam, căutam și reversul. Oricărei lumini, îi căutam umbra. Oricărei vorbe, îi căutam ecoul. Nu mai era nimic "curat". Totul era "murdărit" de contrariul acelui lucru. Eram un fel de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Pe vremuri, când jucam șah, câștigam ori cu "albele", ori cu "negrele". Foarte rar se întîmpla ca partida să se termine remiză. Acum nu mai existau decât "remize", eșecuri. De orice cauză mă apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era la sfârșit decât un pumn de nisip. Eram istovit după un asemenea proces. Cu ochii înroșiți de nesomn, jigărit, neras și abătut. Zile întregi umblam ca un câine plouat. N-aveam chef de nimic și nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Putem discuta, firește, în ce măsură ghilotina era un mijloc de negație adecvat. Eu cred că nu. Sânt convins că nu. Dar să recunoaștem cel puțin că Robespierre a dispărut înainte de a spune: iată clipa la care vroiam să ajung. Pe celălalt talger al balanței, el urma să pună ceva ce n-a mai avut timp să pună. Astfel că balanța a rămas dezechilibrată. Vedem numai talgerul pe care se află coșul cu capete însîngerate. E oribil acest coș, dar dreptatea ne cere
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că Robespierre a dispărut înainte de a spune: iată clipa la care vroiam să ajung. Pe celălalt talger al balanței, el urma să pună ceva ce n-a mai avut timp să pună. Astfel că balanța a rămas dezechilibrată. Vedem numai talgerul pe care se află coșul cu capete însîngerate. E oribil acest coș, dar dreptatea ne cere să avem în vedere că acuzatul n-a avut timp să și afirme ceva. Destinul lui s-a oprit la negație. În schimb, știm
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă iubești? ANA: Eu te iubesc, Măria Ta și tată, cum iubești mierea cea dulce și plăcut mirositoare pe care ne-o aduc prisăcarii din știubeile noastre înșirate prin fânețe, prin grădini și pe sub copacii înfloriți, și care licărește în talgere ca aurul din soare. PRICINĂ: A, ha, ha, bine-mi pare de ce-aud și mi se răcorește rânza! Iaca, ziua mi se pare mai frumoasă și mi-a mai trecut din supărare. Poftesc să mă așez în jâlțul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și calicul și bărbatul și muierea și pruncul... (se aude tot mai de departe) Tabloul 4 Lumină pe scenă, unde se află întinsă o masă semiovală, așa fel încât niciunul dintre meseni să nu fie cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV (trece, fără a saluta, direct la masă): Mie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV (trece, fără a saluta, direct la masă): Mie să-mi aducă un talger ca lumea, larg și adânc; eu am sosit de la drum flămând și însetat! (începe să înfulece din tot ce-i cade sub mână) APRODUL: Măria Sa Bolovan-Împărat! BOLOVAN (intră, brâncește Aprodul): Fă-ntr-o parte, târlane, când trece un împărat! (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o fi având vreo grijă... Ia vezi tu... ce-i prisosește... SLAB: Eu văd... Da' cât dai? GRAS. Că doar nu-i din talgerul tău! SLAB: Ce-are-a face? Se cheamă că eu îți fac rost, că-i lângă mine. Dacă vrei; dacă nu... GRAS: Bine, pentru osteneală ți-oi da câte jumătate de gologan. SLAB: Apoi așa! (către Pricină) Da' ce-i, fârtate, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
GÂND: Ciudate vorbe! Oare ce te-a supărat așa, iubite al meu oaspete Pricină-Împărat? PRICINĂ: Încă mai întrebi?! La cei din dreapta și din stânga mea bucatele-s omenești, așa cum se cuvine la o masă luminată ca aceasta. Iară la mine-n talger mi s-au adus bucate pe care nici jivinele nu le-ar putea înghiți! BOLOVAN: Prea multe mofturi! Ia, mănâncă și taci, că-i din cămările altuia și se cheamă că faci o economie. Acasă la tine-i mânca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
concurent cu cel al diversității pentru că a întrupat frumosul în forma lui pură, care ești tu, compozitor, interpret, naiul, vioara albastră a cerului, coardele violoncelului, vița roșie a toamnei, fagotul, șuierul violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea zace strivită, reanimarea ei înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intestinele. O bătrânică, ai cărei ochi mari, verzi Îl privesc cu multă căldură Îi Întinde câteva felii de cozonac și niște bucăți de friptură. Antoniu mulțumește ceremonios, cu o plecăciune adâncă. Soarele se chinuie să iasă de sub norii grei, compacți, talger uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aici, pe muntele Ava. Purtam cu mine, în raniță, opera mea. Jos, lângă izvor, tulichina aproape dăduse în floare. VIGNETA Niciodată după aceea n-am mai vizitat vreun muzeu. Amintirea este ea însăși un muzeu. Bunicul își mănâncă supa din talgerul lui Rembrandt. Capul meu se zărește în colțul unui tablou de Chagall. Vâslesc în bărcuța mea barcă pe lacul Nordingrå, în Seara de toamnă a lui Osslund. Curând înveți să privești lumea cu acei ochi de un roșu deschis ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a intrat s-o întrebe ce are de făcut. „Adu niște vin, da’ știi tu din care...” „Da. Din cel adus de la Huși”. „Întocmai. Între timp, mai vezi ce face...” „Am înțeles”. Nu după multă vreme, hangița a așezat pe talger două străchini pline cu tochitură, alături de care trona o mămăligă aburindă. Între timp și-a schimbat și îmbrăcămintea... Când a apărut în pragul bucătăriei cu talgerul pe brațe, arendașul a rămas cu privirea țintă pe ea. Puteai să ghicești ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai vezi ce face...” „Am înțeles”. Nu după multă vreme, hangița a așezat pe talger două străchini pline cu tochitură, alături de care trona o mămăligă aburindă. Între timp și-a schimbat și îmbrăcămintea... Când a apărut în pragul bucătăriei cu talgerul pe brațe, arendașul a rămas cu privirea țintă pe ea. Puteai să ghicești ce își spune: „Mamăăă! Da’ frumoasă-i! Cum de n-am știut eu de ea de când am luat moșia în arendă? Este ceva vreme de atunci. Acușica
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]