8,032 matches
-
Maria Oprea Publicat în: Ediția nr. 766 din 04 februarie 2013 Toate Articolele Autorului câteodată tremurul frunzei îl simt adânc în buze acolo unde nourii și țărână își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi *** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la
CÂTEODATĂ... de MARIA OPREA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Oprea.html [Corola-blog/BlogPost/345275_a_346604]
-
țărână își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi *** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-
CÂTEODATĂ... de MARIA OPREA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Oprea.html [Corola-blog/BlogPost/345275_a_346604]
-
știu, când singur mă ating, pe chipul gol ce mâna mi se plimbă. Mă uit în văi și văile nu sunt, răcoarea adâncime le-mpreună; o aripă mi-acoperă plăpând pupila pîn-la sânge desfăcută, și cum cobor, și cum sub tălpi încerc s-alerg de noapte pietrele țestoare, abia-nțeleg din care parte-mi șterg palorile pe piept alunecoase.“ Așadar, în sanctuarl auster al meditației a pătruns dintr-odată aerul ce se deplasează spre miazăzi a întunericului de pământ. Imaginea lacustă
EXPRESIVITATEA POETICĂ CA SISTEM DE IMAGINE ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 by http://confluente.ro/Expresivitatea_poetica_ca_sis_al_florin_tene_1362217009.html [Corola-blog/BlogPost/345566_a_346895]
-
orizont / Doamne în curând / n-am să mai înțeleg nimic / dă-mi puțină apă” (Sete). Apa de care vorbește poeta este apa vie, apa vieții, menită să-i înduplece setea și să nu mai simtă arșița pământului, care-i mistuie tălpile. Se spune că țărâna patriei nu-ți va înțepa niciodată călcâiul. Dar există și locuri pe care pășești ca pe jăratec, până când nu le stropești cu lacrima și sudoarea țâșnite direct din inimă. Drumul nu e întodeauna neted. El prezintă
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
altare / luna arde un infinit / noaptea scurge norii / într-un alb descânt / freamătă țărmul de iubire / pe un portativ de alge / meduzele compun o simfonie / ancorat e timpul / în fereastra albastră / zorii murmură un dor / singur răsăritul / mai sărută o dată / talpa incendiată / a unui asfințit” (Feerie). Că nimic nu e simplu și că poetul și-a asumat un destin de Sisif, reiese limpede din următoarele versuri: “viscolesc umerii goi / spaime șerpuiesc în artere / clipele înghesuie / cuburi de gheață în sufletul gol
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
puțin melancolici, vinul de Tokai predispunea la visare, iar mami plină de vervă, ducea, mai mult singură, o conversație spumoasă din care nu lipseau micile picanterii care fac deliciul oricărei cine cu oameni de spirit. June zâmbea misterios și cu talpa desculță a piciorului făcea unele exerciții pe care le cunoștea de asemenea din revistele și filmele de profil. Ted mușca, din când în când, furculița. Nick tăcea din principiu fiind el mai greoi la conversație. Apoi a urmat noaptea despărțirii
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1413360445.html [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
liberă, să fie fericită și acea chemare interioară părea a-i oferi toate răspunsurile de care avea nevoie. Moleșeala somnului contrasta acut cu furtuna din inimă. Se ridică hipnotizată, nu știa de ce și unde, dar știa că trebuia să plece. Talpa i se afundă în lâna moale a covorului, așa cum întunericul se afundă în lumină cerșind nesfârșitul. Făcu câțiva pași, dar avea impresia că încă plutește și că zvâcniri de aer îi străbat fața. I se părea că toată mobila privea
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e copaia-n care-ncape Uscatul trupului răs-stors de ape Când tot departele ne e aproape, Când azi, pe mâine-o să-l îngroape. * Deci nu pășiți cu tălpi murdare Peste țărâna hrănitoare, Și nu huliți groparul care Ne-nțărânează, la plecare. Foto: La arat, Stefan Dimitrescu (1886 - 1933) Referință Bibliografică: ȚĂRÂNA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2317, Anul VII, 05 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright
ŢĂRÂNA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1494004684.html [Corola-blog/BlogPost/368482_a_369811]
-
înălțare / promovare în funcții“, ci, dimpotrivă, printr-o „descensiune paradoxistă“ din posturi „mai bune“ ca «responsabil al unei alimentare», «șef de garaj de automobile», «director al unui depozit de vinuri» (p. 30) etc., până între cei ce se călesc în talpa piramidei sociale, prin „munca la lopată“. În „deschiderea“ schiței se află scena simbolic-polivalentă a deposedării lui Măieruș (de către „țângăii căminiști-șantieriști în hărmălaie“: «se năpustiră toți să-l răstignească pe pat» - p. 28) de „bunurile“ personale / private (în ordine: „țigări“, „brici
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări... dar gândul neostoit străbate chiar, zone astrale și necuprinsul se deșiră-n nesfârșite peregrinări. Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin, iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări, și sub talpa pașilor neînduplecați, de-atâta chin, scâncește ecoul unui dor sufocat... de cugetări. Dar din caieru-anotimpului încâlcit, gândul toarce fiorul sălbatic, pe fus fără titirez, până traversez câmpia-nrourată, emoția curge, visul se-ntoarce și pe șevaletul de sub pleoape reîncep să
MARIA ILEANA TĂNASE by http://confluente.ro/articole/maria_ileana_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
balamale,iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări...dar gândul neostoit străbate chiar, zone astraleși necuprinsul se deșiră-n nesfârșite peregrinări.Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin,iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări,și sub talpa pașilor neînduplecați, de-atâta chin,scâncește ecoul unui dor sufocat... de cugetări.Dar din caieru-anotimpului încâlcit, gândul toarcefiorul sălbatic, pe fus fără titirez, până traversezcâmpia-nrourată, emoția curge, visul se-ntoarceși pe șevaletul de sub pleoape reîncep să ... III. MIREASMA SALCÂMILOR ÎN FLOARE
MARIA ILEANA TĂNASE by http://confluente.ro/articole/maria_ileana_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ruginit în timp obosit... mă dor oasele am răcit sau rătăcit într-o viață... pe masă zace o sticlă goală,de timp pe jos cioburi din anii ce au venit și au plecat nu am văzut cum au trecut... în tălpi am răni adânci în plămâni fum și mult tutun știu,știu sunt bolnav ... Citește mai mult O VIAȚĂ BOLNAVĂam agățat sufletulde un gândnu știamcă sunt eutrupulun scheletruginit în timpobosit...mă dor oaseleam răcitsau rătăcitîntr-o viață...pe masă zaceo sticlă goală
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/viorel_birtu_p%C3%A2r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
mai mult O VIAȚĂ BOLNAVĂam agățat sufletulde un gândnu știamcă sunt eutrupulun scheletruginit în timpobosit...mă dor oaseleam răcitsau rătăcitîntr-o viață...pe masă zaceo sticlă goală,de timppe joscioburi din aniice au venitși au plecatnu am văzutcum au trecut...în tălpi am răni adânciîn plămânifum și mult tutunștiu,știusunt bolnav... XXVII. ULTIMUL VAL, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016. ULTIMUL VAL o picătură de viață în marea trecere între ape ard duc în mine
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/viorel_birtu_p%C3%A2r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Toate Articolele Autorului Frumoasă fată cu miros de pâine, De fân cosit, în păr mărgăritare... Curg licurici în cale-ți pe cărare, Lud optimism imaculat spre mâine. Te văd arzând sub valuri de lumină, Viu, râul îți păstrează nepătată A tălpii urmă, ancestral săpată, În lut, pentru-anotimpul ce-o să vină. Curg mii de stropi gemând pe pielea-ți rece, Lumina lunii mângâind, lin, visul... În tine se ascunde necuprinsul A tot ce-i bun din vara care trece. Copil cu tentă
FECIOARA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1441392074.html [Corola-blog/BlogPost/377454_a_378783]
-
apoi clujean ambițios, familist - aici și tătic de ligă scriitoricească - își serbează uneori ziua (13 iunie, să se știe de prieteni!) pe patru roți, cearcă să-nțeleagă esența iubirii în poeme, în vreme ce Poezia/ încălțată cu sandale/ din pielea cerului/ și talpă din scoarță de tei/ agale/ venind din veacuri ancestrale/ se strecoară printre ei/ ca o femeie tânără/ și dornică de dragoste/ în mână cu o carte/ în mileniul viitor/ mai departe... Anca Florentina Popescueste chimistă de amintiri, iar în ceara
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_1397137001.html [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
sufletul lui refugiat în mineral (cristal și var) este un mijloc de scăpare,însă era convins că fericirea pare înscrisă dinainte . Iar bucuria simulată este asemeni sentimentului cel simte naurfagiatul pe un țărm salvator :”și cum cobor , și cum sub tălpi încerc / s-aleg de noapte pietrele țestoase , /abia-nțeleg din care parte-mi șterg /palorile pe piept alunecoase.(„Insula-Punct de sprijin”). Mircea Ciobanu se admonestează cu amintirea . Iar amintirea este aceea care leagă mereu prezentul de trecut , un trecut în
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Bucuria_simulata_si_fericirea_gandita_in_poezia_lui_mircea_al_florin_tene_1326794051.html [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
a serba sacralitatea ... XII. DRAGOBETE- FARMEC, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012. În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste. Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dor_danaela/canal [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
am pus o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii. Citește mai mult În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie.Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste.Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dor_danaela/canal [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
strănutat în spatele meu. „O fi Emil cel care strănută?”, mă întreb. Dar întrebarea rămâne fără răspuns, curiozitatea mea nu are cum să fie mulțumită. Mă mut de pe un picior pe altul și simt cum acel ceva moale și umflat de sub talpa stângă își schimbă ușor, forma. Cum să văd oare ce este? Oricât m-aș uita în jos, din cauza îmbulzelii, nu pot deosebi nimic. De aceea, privesc numai înaintea mea, la domnul solid ce stă pe scaunul în dreptul căruia mă oprisem
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Si_ma_dau_pe_gheata_mai_de_corina_diamanta_lupu_1372228950.html [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
suferință. Iată-l deci pe Emil aici, în fața mea! Sigur el e! Și dintr-o dată, Emil nu mai are semnal. Dialogul cu mama se încheie. În același timp, locul de lângă el se eliberează și mă așez. Descopăr că aveam sub talpă o bucată de covrig: moale și umflat. Găsesc imediat și explicația pentru acest lucru: două scaune mai la dreapta, o domnișoară rupe tactiocos, bucățică după bucățică, un rest de covrig, mâncând dusă pe gânduri. Desigur că atunci când tânăra pășise în
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Si_ma_dau_pe_gheata_mai_de_corina_diamanta_lupu_1372228950.html [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
se deschide ca o libertate în cioburi revărsată într-o pictură cubistă te prelingi pe zidurile propriei sarcini de a te proteja de a proteja pasărea care acum nu mai cântă ea piuie întruna printre versuri prelung așternute pe iarbă tălpile tale calcă în gol cuvintele tu calci tâmplele ei și oriunde privești în tonuri de gri sculptezi natura lemnul bate ritmul norocului amânat în sine printre inele regăsești timpanul pământului cuib de vulturi încropești alergi către marginea unei stânci închipuite
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1427150344.html [Corola-blog/BlogPost/357803_a_359132]
-
ți ieșea în cale să-ți aducă aminte că undeva există cineva mai sus decât tine țara copilăriei mele printre fete frumoase, nespus de frumoase cu buze arzând , cu sânii albi ca spuma cu mijlocelul uite-așa de subtire cu tălpile lor goale bătute-n aurul colbului și râsul, ah râsul lor ce trezeau adormite iubiri țara copilărie mele, printre oameni bătrâni, printre oameni tineri printe băieți abia mijindu-le mustața alergând fete înroșindu-se la ciudate gânduri venite din inimă
VEŞNIC COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Vesnic_copii.html [Corola-blog/BlogPost/356795_a_358124]
-
ROMANUL “VIAȚĂ FURATĂ”) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului M-am întors după-amiază - puțin după ora 17.00 - de la „pensiune” unde fusesem să-mi ridic chenzina. Mi-am scos sandalele cu talpa joasă - atât de necesare în această perioadă și atât de comode pentru starea în care mă aflam... După ce am deschis televizorul am pregătit un suc de portocale ( una din băuturile mele preferate) și m-am așezat în fotoliu. Imaginile care
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_zi_fatidica_madrid_11_martie_20_valentina_becart_1331549152.html [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
vineri a crescut iarba sub ultima umbră a brațului stâng întâmplat lângă asfințitul ultimului nasture n-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântă a strâns în ea toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul ... Citește mai mult ea vine numaijoia are timp să țină lecția liniei vieții mele analfabetede vineria crescut iarbasub ultima umbră a brațului stâng întâmplatlângă asfințitul ultimuluinasturen-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântăa
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasile_pin/canal [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
APĂ ȘI PIETRE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1213 din 27 aprilie 2014. apa citește cu voce tare pietrele peștii spune cuvinte pe care le varsă în mare uneori ele vin sirene la țărm să se lipească de tălpile goale de inimile goale de cuvinte nu aruncați piatra de sub talpă este un cuvânt atât de dulce prin care curge sânge de mare nu aruncați cuvântul ce se leagă de inimă precum ulise de catarg este o poezie care pășește
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasile_pin/canal [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]