959 matches
-
folosit primăvara (când animalul are o anumită vârstă): 1 5.2. Masculin 5.2.1. Variația privește marcarea genitivului 27) lui baubau: 79 baubaului: 19 ambele: 1 nu răspund: 1 28) tatei: 59 lui tata: 40 ambele: 1 29) lui tataia: 83 tataiei: 14 lui tataie: 2 nu răspund: 1 30) fiu-su: 29 fii-su: 69 ambele: 2 31) gâdei: 36 gâdelui: 55 nu răspund: 9 5.2.2. Variația privește oscilația între pluralul invariabil (omonim cu singularul) și un
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
când animalul are o anumită vârstă): 1 5.2. Masculin 5.2.1. Variația privește marcarea genitivului 27) lui baubau: 79 baubaului: 19 ambele: 1 nu răspund: 1 28) tatei: 59 lui tata: 40 ambele: 1 29) lui tataia: 83 tataiei: 14 lui tataie: 2 nu răspund: 1 30) fiu-su: 29 fii-su: 69 ambele: 2 31) gâdei: 36 gâdelui: 55 nu răspund: 9 5.2.2. Variația privește oscilația între pluralul invariabil (omonim cu singularul) și un plural cu
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
o anumită vârstă): 1 5.2. Masculin 5.2.1. Variația privește marcarea genitivului 27) lui baubau: 79 baubaului: 19 ambele: 1 nu răspund: 1 28) tatei: 59 lui tata: 40 ambele: 1 29) lui tataia: 83 tataiei: 14 lui tataie: 2 nu răspund: 1 30) fiu-su: 29 fii-su: 69 ambele: 2 31) gâdei: 36 gâdelui: 55 nu răspund: 9 5.2.2. Variația privește oscilația între pluralul invariabil (omonim cu singularul) și un plural cu desinența -i (Ø-Ø
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
Gr. N. Lazu, majoritatea profesori la gimnaziul din localitate. Răspunderile editării și ale redacției îi revin lui Calistrat Hogaș. S-a păstrat un singur număr (din 23 martie 1878), dar Sidonia Hogaș a reprodus fragmente din altele în cartea ei, Tataia. Amintiri din viața lui Calistrat Hogaș (1940). Se pare că Hogaș scria singur cea mai mare parte a gazetei, în care se combăteau, cu o violență ce transformă unele articole în pamflete politice, abuzurile administrației locale (Procurorul C. Iancicof sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289710_a_291039]
-
lume în care și părinții colegilor de joacă sau de școală se comportau la fel. Înțelesesem, de altfel, că la fel stătuseră lucrurile "în vechime", din moment ce "mamaia" (bunica de pe tată, situată în a treia generație urbană) fusese, după căsătoria cu "tataia", casnică, îngrijind de copii și, mai apoi, de nepoți. Pe de altă parte, nu sesizam nicio diferență majoră între băieți și fete atunci când venea vorba despre jocurile de la bloc. Este posibil, rememorez acum, ca această chestiune să fie dată și
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
i-am expliCAT înainte toate cele. domnule am dat de el↓ uitați așa↓ uitați așa↓ i-am făcut aȘA↓ i-am dres aȘA↓ a avut aȘA↓ transpirație cutare↓ i-am explicat. restu↑# ocupați-vă. și la la lui i-am spus# tataie ia ia de aici încă cincizeci de mii# i-am mai dat și io cinzeci de mii dacă e ceva de ă de plată pentru domnu doctor s-aveți bani să plătiți. Conferința cotroceni el (IVLRA: 31) IC: poziția președintelui
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
i-am expliCAT înainte toate cele. domnule am dat de el↓ uitați așa↓ uitați așa↓ i-am făcut aȘA↓ i-am dres aȘA↓ a avut aȘA↓ transpirație cutare↓ i-am explicat. restu↑# ocupați-vă. și la la lui i-am spus# tataie ia ia de aici încă cincizeci de mii# i-am mai dat și io cinzeci de mii dacă e ceva de ă de plată pentru domnu doctor s-aveți bani să plătiți. adică l-am: obligat# bă↓ vrei BAni↓ uite
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
coborît, plasele plutesc în mîini, referința dincolo de tren, în autonomia lingvisticii, sau patru călători urcați, nepoței, de-asta ți-am zîs, o făcut naveta tătî iarna, găinile închise, o zîs să le taie, da' cum să le taie! unde-i tataia? am trei cîini, altfel ar ŝi nenorocire, o dat Dumnezeu și am și iepurași! să compară? făceam ce făceam și ajungeam la Barticești! și eu fac naveta mereu! ei, ești încăpățînat, Andrei, da' tu ești încăpățînat rău! ți-am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lui. Dacă editura JUNIMEA nu vrea să-l publice pentru că nu este roman, aș vrea să-l am Înapoi. Poate mi-l aduceți personal, dacă veniți În București În luna septembrie. Vă rog scrieți mi un cuvânt la Constanța, (...) Aleea Tataia nr. 1, cod. 7800. Sunt foarte curioasă de a ști dacă mai este ceva nou. Stau aici până la 1 septembrie. Pe curând, cu toată prietenia, Ella Istratty 31 Până la această misivă, doamna Istratty nu mi-a spus că manuscrisul cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fost atât de bucuros că a apucat să-l vadă mare, încât a făcut infarct și a murit. „Astăzi - a zis atunci maică-sa - o să te învăț cum să te rogi, să-i ceri lui Doamne-Doamne să-l primească pe tataie în Rai.“ Pe alți copii mămicile lor îi învățau o rugăciune standard și asta era tot. Cu el maică-sa s-a purtat vreme de doi ani, până a început să se descurce și fără sfaturile ei, ca o adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deodată babe. Cum farmacistele încă așteaptă rețeta de la moș, baba se simte datoare să-l ajute: „Să-i dați, săracu’, buline din alea roz, mititele“. Moșul aprobă, fapt ce înseamnă că aude dintr-o parte. Sau doar ce-i convine. „Tataie - îl ia nițel la rost farmacista mai tânără -, cum se cheamă pastilele matale?“ Moșul se uită la fată cu multă înțelegere. Da’ proști mai sunt farmaciștii ăștia! De douăzeci de ani nu ia alte buline decât din cele roz, micuțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a fost un om care rar se întâlnește. Legat trup și suflet de natură și-a legat existența de ocrotirea naturii, iar din Rezervația de calcare de la Repedea a făcut Monumentul iubirii naturii. Pentru multe generații de copii a fost „TATAIA”, a fost omul care le-a dat în dar natura. Ne-a predat „Istoria biologiei” și „Bazele darwinismului”. Vorbea cu un accent cu totul particular, cu multă căldură și convingere. A acceptat unele idei lîsenkiste, de care s-a lepădat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ca și părul ce purta urmele unor ondulații vălurite. Nenorocul lui a făcut ca întrebarea "Români? Eu sunt Pamfil Șeicaru" s-o adreseze taman lui Rică Răducanu, care l-a expediat pe nepoftit cu un sec "să fii matale sănătos, tataie!"(nu prea era voie să intri-n vorbă cu străinii și, oricum, Rică habar n-avea de istoria presei românești...) Am intrat în vorbă ("ziarilă" aștepta o cursă către RFG) și, după 10 de ani primesc la Editura "Junimea" un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a fost un om care rar se întâlnește. Legat trup și suflet de natură și-a legat existența de ocrotirea naturii, iar din Rezervația de calcare de la Repedea a făcut Monumentul iubirii naturii. Pentru multe generații de copii a fost „TATAIA”, a fost omul care le-a dat în dar natura. Ne-a predat „Istoria biologiei” și „Bazele darwinismului”. Vorbea cu un accent cu totul particular, cu multă căldură și convingere. A acceptat unele idei lîsenkiste, de care s-a lepădat
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
mare la sud de Bunge, fam. Lind. Aveau șapte porci și 56 purcei. Lind personal foarte prietenos, prezentat ferma, nicio urmă de suspiciune față de străini. Încep să mă obișnuiesc cu dialectul din Gotland (totuși aproape imposibil să-l înțelegi pe tataia de la fermă). Întrebat Lind despre situația econo-mică. Consideră prețurile ISA decente, dar nu cine știe ce. (Cinstit? Șmecher?) Totuși de părere că activitatea noastră elimină surplusul de carne și conduce în perspectivă la prețuri mai bune. În mod evident n-are nimic
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de trichineloză. Se zice că a fost foarte dureros pentru oameni. Unul din porcii lui Lind e canibal; a început cu o găină care a nimerit în cocină și care n-a mai ieșit de acolo. A continuat cu purceii. Tataia zice că e semn rău. Lind vrea să știe dacă trebuie să plătească el curentul electric. Promit că plătește ISA. (O să trebuiască să plătesc din banii mei dacă nu aprobă Gård.) Invitat prânz la familia Lind. Începem cu bere de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
18.II.1998); În cursul zilei, alde Fekete [= familia lui Istvan Fekete] părăsesc gara și o ia fiecare încotro vede cu ochii, pentru a lucra ocazional pe undeva (EZ, 30.XII.1998); Nouă ne zicea lumea alde Mâtcanu. Eram așa: tataia Mâtcanu, mamaia Tinca, mama, tata, eu și frate-meu mai mare (C. Botoșaru, Alde Mâtcanu, atelier.liternet.ro, 2.IX.2006). Construcția în care nominalul centru este un substantiv comun, nume de rudenie, e și mai rară în limbajul familiar
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
au fost, va fi posibilă rescrierea cărții „Adevărul în procesul Căpitanului”. Dăm mai jos textul scrisorii adresată de Căpitan de la închisoarea Doftana, tatălui său, Prof. Ion Zelea Codreanu, la Miercurea Ciuc la 30 Iulie 1938. Scrisoarea Căpitanului către tatăl său. Dragă tataie, Au trecut 100 de zile de când ne-am despărțit, în noaptea de 17 Aprilie. Nu-ți povestesc aici prin câte am trecut eu. Îmi pare o sută de ani de atunci: Am suferit mult. Dar acum vreau să îți fac
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nevoie de o asociere cu cineva care a fost ajutat de mine și apoi a început să joace și rolul de Satana... Dintr-ațîția s-o găsi vreo unul... să-l accepte Tartorul de pe la Crasnaleuca. În vremea foametei... Fratelui meu, Mihai Tataie, mi-e foame... N-are tata nimic. Acuși ajungem acasă... Drumul de la Botoșani spre satul Ghireni șerpuia prin stepa moldavă trist, singur și dezolant. Cît ochiul cuprindea, pînă dincolo de pîcla lăsată încolo, hăt departe, peste văi și dealuri molcome, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Marcat de jalnica perspectivă, tatăl, cu ochii în lacrimi, întreabă pustietatea aceea inertă, mută: Să cerșim? Copilul, Mihăiță, cum îl strigau părinții, își dă seama că a spus ceva îngrozitor și încearcă argumente noi, nemaiauzite pînă atunci. Dar este foamete, tataie. Toți cer acum. La noi, la liceu, doar cîțiva nu erau flămînzi toată ziua. Gheorghe își luase copilul de la Liceul Laurian din Botoșani. Foametea își lua tributul în morți, în înfometați, dar mai ales în cei pentru care a ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Botoșani. Foametea își lua tributul în morți, în înfometați, dar mai ales în cei pentru care a ajunge mai jos nu se mai putea. Foametea, dragul tatii, înseamnă adesea moarte. Dar există ceva și mai oribil decît moartea. Ce anume, tataie? Cu ochii umbriți de lacrimi, Gheorghe privește peste capul copilului undeva, în văzduhurile nemărginite, undeva, poate, în adîncurile sufletului lui. Încearcă să spună ceva și se oprește în mod neașteptat. Ce anume, tataie? repetă copilul. Mihăiță, bre, cum să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mai oribil decît moartea. Ce anume, tataie? Cu ochii umbriți de lacrimi, Gheorghe privește peste capul copilului undeva, în văzduhurile nemărginite, undeva, poate, în adîncurile sufletului lui. Încearcă să spună ceva și se oprește în mod neașteptat. Ce anume, tataie? repetă copilul. Mihăiță, bre, cum să-ți spun eu... Gheorghe era sigur că nu va fi înțeles și i se pare inutil să încerce o precizare a ideii care să-i aducă răspunsul. Ce? insistă Mihai. Știu eu, poate este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a ucis un suflet de copil. Plîngi, dragul tatii? Mihăiță își ferește ochii și scrutează orizontul cu un interes nejustificat. Nu răspunde. Se ridică greoi, bătrî nește și cu o voce absentă spune: Mai avem 40 de kilometri pînă acasă, tataie. O să ai putere? Copilul își privește tatăl în ochi. Și dacă nu? Eu știu, poate... Nu, tataie. Am înțeles. Chiar ai înțeles? Da. Moartea nu-mi poate lua, tataie, demnitatea. Bravo, Mihăiță. Foametea va trece și dacă nu vom muri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un interes nejustificat. Nu răspunde. Se ridică greoi, bătrî nește și cu o voce absentă spune: Mai avem 40 de kilometri pînă acasă, tataie. O să ai putere? Copilul își privește tatăl în ochi. Și dacă nu? Eu știu, poate... Nu, tataie. Am înțeles. Chiar ai înțeles? Da. Moartea nu-mi poate lua, tataie, demnitatea. Bravo, Mihăiță. Foametea va trece și dacă nu vom muri, tu vei reveni la Liceul "Laurian". Și nu ne va fi rușine de noi, spune copilul lipin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o voce absentă spune: Mai avem 40 de kilometri pînă acasă, tataie. O să ai putere? Copilul își privește tatăl în ochi. Și dacă nu? Eu știu, poate... Nu, tataie. Am înțeles. Chiar ai înțeles? Da. Moartea nu-mi poate lua, tataie, demnitatea. Bravo, Mihăiță. Foametea va trece și dacă nu vom muri, tu vei reveni la Liceul "Laurian". Și nu ne va fi rușine de noi, spune copilul lipin du-se de tată. Scorneli de-ale lui Jules Verne Mulți afirmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]