14,658 matches
-
știu că sînteți cea mai bună; am numai o mie de lei acum, dar... Domnule! își dă Maria capul pe spate, să-l poată privi mai bine. Vezi doar că merg acasă pe jos; n-am nevoie de bani de taxi. Lazăr stă cu plicul în mînă, abținîndu-se cu greu să nu-i tremure brațul. În fața lui, Mihai a rămas perplex. Doar Maria, fără să-și schimbe poziție, continuă: Te rog să notezi replica și să-l rogi pe prietenul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a traversat curtea autogării și s-a oprit pe marginea șoselei de centură, cu gînd să traverseze. Ce faci, frumoaso, ai să îngheți în pantofiorii ăia rîde un șofer de pe partea cealaltă a șoselei, oprind camionul. Ce să fac, dacă taxiurile nu circulă răspunde fata înțepată. Urcă, te duc eu pe gratis, că-i păcat de pantofi zice șoferul și deschide cealaltă portieră. O Dacie trece în viteză, aproape atingînd-o pe fată și intră în curtea autogării. Actorul întinde palma, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lager și, bineînțeles, o mulțime de beri Lamot. Totalul depășea o sută de lire. Cealaltă Carol bătu totul în casa de marcat, iar dispozitivul automat de imprimat scoase, clănțănind, un bon fiscal cât o zi de post. Carol luă un taxi până acasă. 8 Cornetul de ornat Întoarsă în apartament, Carol se schimbase de blugii pătați cu sherry și se apucase să dosească berea. Nu voia doar să o ascundă - asta ar fi fost destul de ușor, pentru că, în timpul săptămânii, Dan oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
false, care mă trimiteau În cu totul altă direcție. În adîncul sufletului nu se schimbaseră prea mult - pentru ei, eu eram același pămpălău desăvîrșit. În cursul unei astfel de Întîlniri Întîmplătoare, am aflat că Peewee a murit, călcat de un taxi cu o noapte În urmă. Am stat cu Shunt pe trotuar, iar el mi-a arătat un petec de blană din mijlocul străzii Cambridge, ca un preșuleț. Chiar dacă Peewee mă tratase Întotdeauna cu indiferență absolută, m-a enervat enorm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o mînă cozonacul și În cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se spovedească, de teamă să nu moară Înainte. Să fi fost, oare, Încă un adept al miraculoasei doamne Bellairs? Sau poate chiar soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ați spus dumneavoastră. Apoi, Își aruncă privirea asupra unui bilețel și adăugă: — Avea dreptate femeia aceea. Cozonacul cîntărește trei funți și șapte uncii, prin urmare a fost cîștigat de dumnealui. Și arătă spre individul care venise mai adineauri cu un taxi și se repezise spre ghereta doamnei Bellairs. Acum stătea În umbra tarabei unde fusese expus cozonacul și se lăsa apărat de femei. Nu cumva doamna Bellairs Îi dăduse o informație și mai exactă? — Foarte ciudat, zise Rowe. Spuneți că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Rowe: — Așteaptă-mă un moment, să scriu un bilețel pentru domnul Trench. Ieșiră din clădire pe o ușă dosnică, pentru a scăpa de Jones, care nu putea bănui că clientul lui va Încerca să-i scape. Hilfe chemă un taxi. CÎnd mașina porni, Rowe zări silueta ștearsă a agentului, care continua să stea la pîndă, aprinzîndu-și Încă o țigară și privind cu coada ochiului impozanta ușă principală a clădirii. Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta lui Jones se pierdea printre autobuzele și bicicletele ce treceau pe stradă, contopindu-se cu figurile jalnice ale altor pietoni londonezi, pentru a nu mai fi văzut niciodată de cei ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căpătînd proporțiile monstruoase necesare trecerii la fapte... Deodată, se auzi un glas: — Da, da, nu prea aud bine... Răsuflarea domnișoarei Pantil se făcu parcă și mai șuierătoare, iar valurile sonore ale lui Mendelssohn se retraseră, gemînd. Undeva, departe, claxonul unui taxi țipa Într-o lume pustie. — Vorbește mai tare! rosti glasul. Era glasul doamnei Bellairs, Însă ușor schimbat, transfigurat parcă de o idee, de un contact imaginar cu universul de dincolo de lumea măruntă și obscură, În care se aflau ceilalți. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc cu un cîștig foarte modest, dar dacă aș lua un taxi m-ar costa un dolar. Apoi e posibil să nu-mi cumpere clientul meu chiar toate cărțile, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc cu un cîștig foarte modest, dar dacă aș lua un taxi m-ar costa un dolar. Apoi e posibil să nu-mi cumpere clientul meu chiar toate cărțile, mai ales că pleacă la țară. — SÎnt cărți despre arhitectura peisajului? — Exact. Da, domnule, e o artă care s-a pierdut. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ieșirea din parc, Rowe trebui să treacă valiza În cealaltă mînă. — Am impresia că o să Întîrziați la Întîlnirea dumneavoastră, spuse el. — Flecăreala mea e de vină, zise celălalt, cu amărăciune În glas. Cred... cred că va trebui să iau un taxi. — Neapărat! — Dacă aș putea să vă conduc undeva, chiar ar merita efortul. În ce direcție mergeți? — A, În orice direcție. La primul colț găsiră un taxi, În care anticarul se urcă, lungindu-se pe banchetă cu un suspin de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zise celălalt, cu amărăciune În glas. Cred... cred că va trebui să iau un taxi. — Neapărat! — Dacă aș putea să vă conduc undeva, chiar ar merita efortul. În ce direcție mergeți? — A, În orice direcție. La primul colț găsiră un taxi, În care anticarul se urcă, lungindu-se pe banchetă cu un suspin de ușurare: — Bucură-te de lucrurile pe care le plătești, asta mi-e deviza! Dar În taxiul acela ermetic Închis, numai el era În stare să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
direcție mergeți? — A, În orice direcție. La primul colț găsiră un taxi, În care anticarul se urcă, lungindu-se pe banchetă cu un suspin de ușurare: — Bucură-te de lucrurile pe care le plătești, asta mi-e deviza! Dar În taxiul acela ermetic Închis, numai el era În stare să se bucure de confortul aparent; mirosul dinților lui stricați era foarte puternic. Ca să-și ascundă scîrba, Rowe Începu să vorbească: — Vă ocupați și dumneavoastră de grădinărit? — Nu chiar de grădinărit, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era În stare să se bucure de confortul aparent; mirosul dinților lui stricați era foarte puternic. Ca să-și ascundă scîrba, Rowe Începu să vorbească: — Vă ocupați și dumneavoastră de grădinărit? — Nu chiar de grădinărit, răspunse anticarul, privind mereu pe fereastra taxiului, cu o Încordare ce-l făcea pe Rowe să se Îndoiască de satisfacția mărturisită adineauri. Mă Întreb, domnule, urmă el, dacă ați fi dispus să-mi faceți o ultimă favoare. Scările la Regal Court sînt cam greu de urcat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
duce cu mașina unde doriți, căci ați fost atît de amabil. Dar nici nu știți unde vreau să merg... N-are importanță. Merită să risc. — Bine, dar aș putea să vă cred pe cuvînt și să mă las dus cu taxiul tocmai la celălalt capăt al Londrei! — Nu-i nimic, domnule. Puneți-mă la Încercare, răspunse bătrînul cu o veselie afectată. Poate vă vînd și o carte, ca să-mi scot pîrleala. Din pricina slugărniciei anticarului sau poate din cauza danturii lui stricate, Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bună Înainte de a părăsi această lume“. Numai că fapta asta bună nu-i plăcea deloc. Desigur, omul părea Îndeajuns de bolnav și de obosit, ca să-i fie scuzate orice asemenea tertipuri, dar prea Îi ieșeau bine. „Ce caut eu În taxiul ăsta, alături de un necunoscut, și ce rost are să-i promit că-i voi căra valiza plină de cărți vechi, pînă-n apartamentul unui alt necunoscut?“ Rowe se simțea dirijat, controlat, manevrat de o forță misterioasă, Înzestrată cu o imaginație suprarealistă. Taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
taxiul ăsta, alături de un necunoscut, și ce rost are să-i promit că-i voi căra valiza plină de cărți vechi, pînă-n apartamentul unui alt necunoscut?“ Rowe se simțea dirijat, controlat, manevrat de o forță misterioasă, Înzestrată cu o imaginație suprarealistă. Taxiul Îi lăsă În fața hotelului Regal Court - un cuplu bizar de vagabonzi, nebărbieriți și cu hainele pline de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar știa prea bine că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nebărbieriți și cu hainele pline de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar știa prea bine că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate. Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
semn cu mîna. Acum, toate aceste primejdii trecuseră; rămînea doar aceea a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin care se vedea acum un cer de culoarea oțelului din care se auzeau claxoanele primelor taxiuri. La un moment dat, un omuleț rotofei, Îmbrăcat Într-un sacou la două rînduri, deschise ușa și Întrebă aruncîndu-i o privire distrată: — Unde-i Beale? Și dispăru pe dată, fără să aștepte răspuns. Dinspre Tamisa se auzi sirena unui vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am nevoie de voi amîndoi. — Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu mai pricepea nimic: În locul acuzației de omor, care-l făcuse să bată atîta drum, era pus acum În fața unei situații și mai Încurcate! — În taxi o să-ți explic, În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă. — Nu-l arestați? Îl Întrebă individul cu melon, pornind pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine să arestăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu mai pricepea nimic: În locul acuzației de omor, care-l făcuse să bată atîta drum, era pus acum În fața unei situații și mai Încurcate! — În taxi o să-ți explic, În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă. — Nu-l arestați? Îl Întrebă individul cu melon, pornind pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine să arestăm? După ce străbătură În grabă curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine să arestăm? După ce străbătură În grabă curtea, ieșiră pe larga Northumberland Avenue, salutați de o mulțime de polițiști, și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii goi; multe ferestre erau astupate cu scînduri; o cofetărie mai avea În vitrină o cutie cu bomboane mov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se depărtase de Rowe, În vreme ce domnul Prentice ședea țeapăn pe strapontină, cu picioarele Încrucișate. Nu vă bateți capul, zise el. Fiți Însă cu ochii deschiși, și vedeți dacă recunoașteți pe careva În croitorie. Expresia ironică din ochii lui dispăru cînd taxiul trecu pe lîngă ruinele bisericii St. Clement Danes. — Să nu vă temeți, adăugă el, locul va fi Înconjurat de agenți... — Mie nu mi-e frică, spuse Rowe, privind ruinele acelea stranii. Vreau doar să știu... — E foarte grav, rosti domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i cu fata? Deocamdată să lăsăm deoparte misterele, răspunse domnul Prentice. În tot cazul, fratele ei te-a ajutat să scapi. Oamenii aceia sînt răspunzători de felul lor. Numai că acum n-avem vreme să ne ocupăm de toate astea. (Taxiul trecea prin fața Primăriei). Ceea ce știm, urmă domnul Prentice, este că ei au trebuit să aștepte un alt prilej... un alt personaj Înalt, dublat de un idiot. Acest al doilea idiot avea În comun cu primul faptul că Își lucra hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]