2,883 matches
-
de mare ajutor. Am fost urcat într-un taxi. Eu am stat în față și alți trei în spate. Cineva a oprit taxiul și ne-a împins înăuntru. Dintre cei din taxi eu am fost cel mai puțin afectat. Și taximetristul era îngrijorat. Nu știa cui să-i ceară bani și la ce spital să meargă. A văzut un polițist și l-a întrebat unde ar fi mai bine să ne ducă. Polițistul a întrebat prin stație și i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prin stație și i-a răspuns: «Duceți-i la Spitalul Sfântul Luca!» Dacă stau să mă gândesc, Spitalul Memorial Mitsui era mai aproape. De acolo ne întorceam doar puțin, dar, dacă polițistul a spus Sfântul Luca, am mers acolo. Acum taximetristul cunoștea destinația, însă nu știa și cine plătea. Taximetristul era pierdut. Cei din spate erau foarte rău, vomitau. Am scos din buzunar 2 000 de yeni și i-am spus: «E în regulă, du-ne. Este o situație gravă.» Spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Spitalul Sfântul Luca!» Dacă stau să mă gândesc, Spitalul Memorial Mitsui era mai aproape. De acolo ne întorceam doar puțin, dar, dacă polițistul a spus Sfântul Luca, am mers acolo. Acum taximetristul cunoștea destinația, însă nu știa și cine plătea. Taximetristul era pierdut. Cei din spate erau foarte rău, vomitau. Am scos din buzunar 2 000 de yeni și i-am spus: «E în regulă, du-ne. Este o situație gravă.» Spitalul Sfântul Luca e în Akashi, exact lângă școala unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rău, vomitau. Am scos din buzunar 2 000 de yeni și i-am spus: «E în regulă, du-ne. Este o situație gravă.» Spitalul Sfântul Luca e în Akashi, exact lângă școala unde mergeam eu. Știam chiar mai bine decât taximetristul drumul până acolo. Pentru că era ambuteiaj în trafic, i-am arătat eu o scurtătură. «Nu o lua pe bulevardul Shinōhashi, ia-o pe lângă, ocolește Shinkawa și ia-o prin spate.» Șoferul a înțeles că era o situație urgentă. Intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din cauza unui accident care avusese loc pe autostradă. La 10.10 am plecat de la Kita-senju, iar la 11.30 eram la Poliție. În taxi am auzit numele soțului meu menționat la persoanele decedate. Deja știam că nu mai trăiește, dar... Taximetristul a lăsat radioul deschis. «Sunt soția bărbatului care a murit.» M-a întrebat dacă vreau să-l închidă. I-am spus: «Nu, vă rog. Vreau să aflu mai multe.» Ora petrecută în taxi a fost groaznică. Inima îmi bătea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
taximetru liber, care făcuse ocolul statuei Mihail Kogălniceanu: Îi făcu semne disperate cu mâna Însă, cum șoferul nu avea de gând să oprească, Îi bară drumul riscând accidentarea. Șoferul puse o frână bruscă, mașina intrând În derapaj fără urmări nedorite. Taximetristul vorbind singur, scoase capul pe geamul mașinii, rățoindu-se și privindu-l ostentativ. „Dumneata ești nebun, domnule. Dacă nu ținea frâna...!? Ce vrei de la mine, hai spune repede...” „Păi, desigur, ce să vreau, vreau să ajung acasă. Am văzut aparatul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
literă de lege. În raport de cât taxează aparatul, plată dublă. Iar pe deasupra, suplimentul pentru benzină...!” „Sunteți om de onoare - aprecie bucuros șoferul. Nu vă uitați cu părere de rău la câțiva bănuți...” Tony Pavone opservă de fapt, la plecare taximetristul nu pornise ceasul de taxare. Nu dădu atenție acestui amănunt, din moment ce cursa era efectuată În afara orelor de program, mai mult decăt sigur, șoferul avea dreptul la un câștig suplimentar. Odată cu Înserarea, ajunseră cu bine acasă. Șoferul opri mașina În fața noului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timp ce distanța de doi - trei kilometri de la agenție În cinci ore...!! Bucuria de-ași revedea locurile care-i duceau dorul, oamenii ce i se păreau atât de familiari Îl impulsionă să uite gerul cumplit, de supărare, de oboseală, adresându-se taximetristului. „Cât datorez patroane...?” Șoferul Îl iscodi câteva momente privindu-l pieziși, se mai gândi puțin dând impresia unor calcule exacte, apoi pronunță cu mâna Întinsă. „Cinci sute lei...” Tony Pavone Îi cercetă fizionomia feței să observe dacă acesta glumește ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ar putea continua...!!” „Față de cele relatate, mai pot comenta...?” Tony Pavone scoase din buzunarul de la pantaloni portofelul În timp ce șoferul se cambră să primească banii. Dar abea acum realiză de fapt, nu avea decât numai dollars. Făcu un calcul aproximativ, oferind taximetristului o banknotă de douăzeci dollars, făcând mențiunea. „Tocmeală țigănească, plată boierească...!” Șoferul schiță o strâmbătură. „Pentru mine, reprezintă infracțiune dacă manipulez valută. Iar dacă totuși reușesc să merg la bancă,aceasta nu oferă mai mult de paisprezececincisprezece lei pe unitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totuși, inima sa distribuia sângele În sens contrariu, prevestind parcă, imensa greșeală făcută părăsind o lume, la care nu avea să se mai Întoarcă! II PĂCĂLEALĂ DE ZILE MARI Uneori, Tony Pavone simțea nevoie să facă destănuiri amănunțite despre lăcomia taximetristului care fără pic de rușine Îl obligase să plătească o cursă care nu valora mai mult de patru-cinci dollars. Pentru a nu crea de la bun Început fetei o proastă impresie, se hotărî să păstreze tăcere. Se consolă, În definitiv nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui parcă s-ar fi străduit înadins să-i lase intacte noțiunile ei naive despre moravurile proletariatului. Îi povestea despre vacanțele cu rulota în Maldon, Essex, despre slujba part-time a mamei lui ca bucătăreasă și despre jobul tatălui său ca taximetrist, dar uitase să menționeze că mama lui avea o diplomă sau că tatăl era pasionat de istorie, cu un interes special pentru Războiul Civil American. Aceste lucruri, acum că au ieșit la iveală în ziare, sunt atât de uimitoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pierzi un Richard decât un tată", spunea Diane Lane cu un surâs inconfundabil care m-a făcut pe mai târziu să-i urmăresc cariera întreagă. El, un tânăr visător, isteț dar din lumea de jos a societății franceze, fiu de taximetrist, spera să câștige la cursele de cai, dar avea nevoie de un adult care să parieze în locul său.Așa îl cunoaște pe Marcel, un bătrân care fura din buzunare și dăruia vise pe gratis celor doi. El le vorbește de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
l-am interogat În timp ce mînca. Masa domnului Toyama a constat din pîine și zeamă ce semăna cu supa. S-a plîns că trebuie să se mai Înzdrăvenească puțin, trebuie să aibă grijă de stomac și nu-i amuzant să fii taximetrist. Părea cu adevărat preocupat de soarta dispărutului și s-a străduit să răspundă prompt la toate Întrebările mele. Iată dialogul care s-a desfășurat Între noi : Eu: HYPERLINK "http://Care.au"Care au fost Împrejurările ce au favorizat cumpărarea mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
A oprit lîngă mine cu un scîrțîit metalic. Șoferul deschise ușa brusc, gata să mă doboare. Nici nu l-am invitat, nici nu l-am respins pe Tashiro, dar el s-a agățat de ușă și s-a strecurat Înăuntru. Taximetristul era foarte nervos. CÎnd i-am spus unde să mă ducă, a dat din cap, dar n-a scos o vorbă. A demarat brutal, de parcă n-avea pic de milă pentru motor și ambreiaj. Dacă EL s-ar fi afundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
I-am mai auzit strigătul răgușit: — L-am urmărit! Am mers În urma șefului! Am coborît din mașină exact unde Începea panta. Banilor pe care i-am cheltuit cu Tashiro li se adăuga și bacșișul uriaș pe care l-am dat taximetristului pentru că eram amețit. Cum puteam să justific tot ce-am cheltuit ?.... Trebuia să explic În raportul pe care-l Întocmeam... Cum să spun că n-am chiar nimic demn de luat În seamă? Și pierderea de timp prezintă o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de mantia Întunericului - și ar fi privit casa părăsită, oare ce-ar fi gîndit și simțit? Am Încercat din răsputeri să mă pun În locul LUI, dar n-am fost În stare. Nu știu de ce, dar Îmi stăruia În fața ochilor imaginea taximetristului de care tocmai mă despărțisem - mîrlanul acela viclean și malițios, care duhnea a animal, care respira nemulțumire În loc de aer și În venele căruia curgea venin În loc de sînge... Un asemenea om n-ar fi capabil să stea aici... el n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aer și În venele căruia curgea venin În loc de sînge... Un asemenea om n-ar fi capabil să stea aici... el n-ar avea timp să-și compare pe ascuns propria soartă cu fereastra lămîiatică... Dar asta nu Înseamnă că toți taximetriștii sînt la fel. Mai erau și oameni de casă ca acel Toyama care a cumpărat mașina de la EL. Normal că și EL trebuie să fie-el Însuși... și nu altcineva. EL... oare ce zi festivă aștepta? De ce a dat cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
decît oamenii - trebuie că sînt tare Înțelepte. RAPORT 14 februarie, ora 6.30. Pornesc Într-o expediție de recunoaștere secretă deoarece conform informației primite, localul Camelia se ocupa Între orele 6.30 și 7.00 dimineața de plasarea neoficială a taximetriștilor. Dacă această afacere nelegală este reală, atunci Începe să capete semnificație și cutia cu chibrituri cu capete negre și albe de la Camelia pe care cel dispărut o lăsase moștenire, Împreună cu Însemnările de pe ea. Cred că ar trebui să mai arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o săptămînă, dar dacă excludem duminica, asta Înseamnă șase zile. — Mă angajez pentru că nu mai fac față cheltuielilor. Mi-era din ce În ce mai rău. Îmi simțeam stomacul ca plumbul și mă treceau sudori reci. — Se pare că sînt optzeci de mii de taximetriști numai În Tokyo... aproximativ opt sute de companii, dar dacă-i punem la socoteală și pe particulari, s-ar putea să fie ai mult de o mie de companii și asociații. Chiar de mi-aș propune să le vizitez pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sus galbenă. Ușa automată se Închise scîrțind, de parcă era pe-punctul de a se dezintegra. În scrumieră mai ardea Încă țigara pe care o lăsase pasagerul dinaintea mea. N-am prea știut la Început unde vreau să mă ducă și taximetristul Își smulse furios bereta de pe cap și o trînti pe scaunul de lîngă el. I-am dat cinci sute de yeni și l-am rugat s-o ia În direcția indicată de mine cu degetul, menționîndu-i că este destul de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea, cu totul Întîmplător, nu cred că m-ar mai răscoli. Dacă, În loc de oameni și mașini, străzile ar fi date de furnicare uriașe, aș lua probabil faptul ca atare și aș Încerca doar să-l Înțeleg. În sfîrșit, panta... dar taximetristul nici nu a Încetinit, nici n-a oprit. Turația motorului se schimbă și Îmi Îngheță sîngele În vine, Însă șoferul nu făcuse decît să treacă Într-o viteză mai mică. A luat-o spre curbă. Am apăsat puternic cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă știa cineva ce se întâmpla în oraș în noaptea aceea, acela eram eu. Întâi am trimis una dintre mașinile miliției în patrulare, dar au văzut-o oamenii pe stradă și au răsturnat-o. Atunci am confiscat un taxi, cu taximetrist cu tot, am pus pe el o stație radio, un milițian în civil care știa să o folosească și doi oameni de-ai mei; umbla prin tot orașul și la fiecare 10 minute îmi raportau ce vedeau. I-am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oprit lângă treptele prăpădite din fața casei mele. — Aici locuiesc. Puțină intimitate n-ar fi stricat pentru a putea avea conversația noastră stângace de mai jos, dar a trebuit să rămânem în taxi pentru că, dacă am fi coborât fără să plătim, taximetristul ar fi fost în stare să ne împuște. Uite... bănuiesc că te întâlnești și cu alți bărbați, a spus Aidan. Bănuiesc că da. M-ai putea include și pe mine pe listă? M-am gândit puțin. Da, aș putea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a estompat, lăsând în urmă un zumzet amețitor, electrizant, și, în timp ce scotoceam după bani și întindeam mâna spre portieră, autobuzul a pornit. Cuprinsă de panică, m-am întors să mă uit pe fereastra din spate. Domnule! i-am zis taximetristului, dar și noi eram în mișcare și ne îndepărtasem prea mult. Era prea târziu ca să întoarcă, și traficul spre centrul istoric era deja foarte aglomerat. Mi-a pierit curajul: n-aveam să-l mai prind. Da? —Nimic. Tremuram toată: șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prietenosul întăritor californian. M-am întors la hotel strecurându-mă prin mulțimea (care iată că își făcuse iar apariția) de rudimentari, de ultrarafinați și analfabeți, de figuranți și actorași ai Manhattan-ului, acești pământeni necunoscuți. Uriașa distribuție se revărsa pe străzi. Taximetriști furioși înjurau încruntați: apoi am văzut pancarde - AFARĂ CU ENGLOTEII DIN BELFAST și IUBESC IRA și CINE L-A UCIS PE BOBBY SANDS? Bobby Sands, grevistul foamei care a murit. Probabil că greva foamei e un lucru cumplit pentru tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]