1,549 matches
-
făcând față cât poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mâneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. — Scuze, șoptesc, strecurându-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt. O liră jumate paharul. Te descurci ? — Da ! zic, ușor ofuscată. Sigur că mă descurc ! Următoarele zece minute suntem prea ocupați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpând de fâstâcită ce sunt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin timp să vorbim un pic Înainte să plec ? Îmi Întâlnește privirea. Am un apartament aici, la etaj. — Aha, spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la... ora unu ? — La unu e foarte bine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale fetelor-pisici, pagini cu o limpezime de spectacol de la teatrul de vară cu felinare albe focalizate. La cârciuma învelită cu bușteni, Carmen își manifestă nervozitatea printr-un stacatto în tăblia jegoasă a tejghelei, cu degetele scurte cu unghiile vopsite bleu. Atunci meseriașii nu mai știu cum să-și ia repede băuturica și să se care afară. În terasa acoperită toți se uită cruciș unul la altul, cei care s-a întâmplat să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să te deșchizi la minte n-o amesteci cu astea! Bate sonor în cărțile răsfirate pe masă, pe urmă le strânge cu mișcări brutale în tașca de la picioare, mai comandă un rom pe care-l bea în silă chiar la tejghea și pleacă crăcănat cu pas obosit spre oraș. El mă îndrumase pentru cazare la gară, unde am dat peste Sevgin sau ea a dat peste mine, o femeie uscată, destul de bătrână ca să-mi inspire încredere. Te-aș lua la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu bea mai mult ca alții: cădea câte două trei ceasuri într-o somnolență, după care se scula și începea să măsoare, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, sălița de la polițele cu sticle până-n prag, ciocănind sonor în tejghea cu paftaua inelului de pe degetul mâinii stângi. Ai văzut ce mi-a făcut Rasputin? întreba, dacă te prindea cu ochii pe el. Nikolai ajunsese așa după unsprezece ani de pușcărie în Transnistria, înnebunit de șocurile electrice, de foame, de... de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
uita fix la mine de vreo cinci minute voia să-mi spună ceva. El s-a ridicat, răsturnând cu trupul lui de uriaș scaunul, și a început să străbată sala cu pași mari în bocancii ostășești vechi, oprindu-se pe la tejghelele de pe margini să râcâie melamina soioasă cu unghia crescută a degetului mic, pe urmă s-a oprit în dreptul meu, umflându-și umerii ca să ia toată lumina: Nu vrei să te-nsori, bă? a rostit ca un ventriloc. Ți-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a dreptul pe oase, șomează. Mâncare, ceva? Se uită la mine ca la un marțian. Ce mâncare, tată, aici ești la cârciumă! Bun atunci, o bere și-o sută de rom. Băiatul dispare, după vreo două minute îmi trântește pe tejghea fără chef comanda, romul într-un pahar de plastic, berea în sticlă, neceremonios. Cu mâinile ocupate mă retrag spre mesele din fund. Încă nedeprins cu luminația dinăuntru, în drumul meu aproape dau cu capul în pectoralii unui individ bine clădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dintre motivele pentru care relația cu Zenaida „turcoaica“ nu putea avea viitor. Pe Carmen nu știu de ce o trimisesem undeva în State spre granița cu Mexicul - cred că ideea îmi venise într-o seară, când am văzut-o ieșind de după tejgheaua ei, încălțată în niște cizme lungi cu ținte, gen cowboy; pe una dintre fetele ei, care se purta cu unghiile vopsite în nuanța aceea oribilă, pentru mine, a solzilor de pește, o trimisesem în Rusia asiatică, într-un sat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ce-a fost, domnule? A fost fiindcă era bun, de-aia l-au pus!!) După-amiază, la crâșmă nu servea nici Carmen, nici mătușa Thénardier, ci o fată care stătuse botoasă până pe la șapte seara, trântind paharele de sticlă pe tabla tejghelei, greșind comanda, uitându-se pe urmă și mai urât când i se pare că verifici dacă ți-a măsurat corect doza: Vezi să nu te fur, zicea, dezvelindu-și o strungăreață rea. A înviat după ora șapte, când pe trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a așteptat, bătând cu inelul de pe deget în tablă, să-i măsoare fata una mică, bărbatul iese cu paharul lui să și-l soarbă afară. Ea mai stă preț de vreo trei minute ca pe ghimpi, pe urmă iese de după tejghea (dându-mi prilejul s-o observ de la brâu în jos, bermude ciclam, picioarele în ștrampi negri, șosete de lână vârâte în niște ghete descheiate din fermoar) și se duce afară cu păhăruțul ei, țipând din stradă Șefa, am terminat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Los Angeles o zăpadă de s-au închis și școlile. Tramvaiul în care m-am suit la nimereală trece cu grijă aproape pe pragul casei cu tencuială roșcată, tot o cârciumă de cartier în Rahova, cu o fată obosită la tejghea. Îmi lipsise orașul meu câteva săptămâni bune. În Rahova, berea prea rece pentru timpul ăsta se cere băută încet. Înăuntru e o căldură nesănătoasă de sobă cu gaz, și geamurile afumate m-au aruncat în afara timpului, dând o lumină difuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doua, zic. Cred că ți-am povestit și de prima. - Da-da, Angela aia, sau cum? - Antonia... - Mai luăm una? Una numai, pe care o să te rog s-o bei ca lumea! - Una, vă rog, că-nchidem, sare fata de la tejghea, deodată supertrează. Tudor își revine și el. În semiobscuritatea roșiatică, își privește lung ceasul de pe mână. Auzi (către conviv), n-ai cumva un ceas?... Al meu văd c-a rămas la zece fără. - Păi, cât credeai că e? râde grosier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu cred că e cazul să-l mai încarc pe tovarășul meu cu obsesiile de copil.) Revenind în salon, am impresia că am rămas singur de tot, și fata de la bar a plecat, dar nu, doar i-a căzut pe tejghea capul cu păr negru, cu cărare pe mijloc. Între degetele mâinii ei, cu unghiile îngijite date cu lac, țigara LM se fumează singură. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Tudor Lavric-Necasatoritii operat.doc PAGE 85
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cât pot de indiferentă. Ei, am să le iau doar pe astea, cred... — Uite c‑am găsit‑o! exclamă ea. Știam eu că trebuia să mai fie una undeva pe aici. Iar eu încremenesc, pentru că în acel moment pune pe tejghea cea mai rafinată sanda pe care am văzut‑o vreodată. E un oranj pal, cremos și are aceleași barete ca perechea lila, dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Toată lumea are nevoie de rame pentru fotografii, nu? Clienta pare să nu fie deloc atentă la mine. Dar, lasă, când o să mă vadă pe mine cumpărând‑o, poate o să se răzgândească. Mă grăbesc să ajung la casă, și femeia de la tejghea îmi zâmbește. Cred că e patroana magazinului, pentru că am văzut‑o intervievând personalul și vorbind cu furnizorii. (Nu că aș veni aici foarte des, e o simplă coincidență sau ceva de genul.) — Îmi pare bine să vă revăd, zice ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mâna la gură. S‑au certat? De ce? — Ei, știți cum e, zic, disperată. Una‑alta... despre curățenie... ă, de fapt, cred c‑am să plătesc cu bani gheață. Caut în portofel și trântesc o bancnotă de 50 de lire pe tejghea. — Păstrați restul. — De care lumânare parfumată doriți? zice patroana. Puteți alege între vanilie, lemn de santal... — Lăsați, spun, și mă grăbesc spre ușă. Stați puțin! zice femeia, precipitată. Și ce s‑a întâmplat cu Ivan? — A... emigrat în Australia, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
suntem supra încărcați. — Du‑te tu înainte, spun. Eu vreau să... verific ceva. Pentru mâine. Îi zâmbesc și, spre ușurarea mea, după o clipă, se îndreaptă spre scară. Cum e destul de departe ca să nu mă audă, mă răsucesc înapoi spre tejghea. — Puteți să mi‑l dați acum, spun cu voce scăzută către recepționer, care s‑a întors și caută ceva într‑un sertar. El ridică capul și mă privește uimit. Nu am înțeles, domnișoară Bloomwood. — E în regulă, spun, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Cutia inscripționată Saks e din partea casei... sau puteți alege un alt ambalaj de calitate din gama disponibilă. Am înțeles, spun. Păi... mulțumesc mult! Deși, sincer, nu aveam de gând să... Dar Gina a și dispărut, iar cele două doamne din spatele tejghelei îmi zâmbesc încurajator. O, Doamne, ce jenant. Ce să fac? — V‑ați hotărât ce hârtie doriți? zice doamna mai în vârstă, zâmbind larg. Vă puteți de asemenea alege și tipul de panglică și alte ornamente. La naiba. O s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
două fete, și le urmăresc dispărând și ele înăuntru. Poate că, până la urmă, chiar e adresa corectă. Deschid ușa de sticlă, intru într‑un hol sărăcăcios mobilat cu scaune de plastic și dau din cap fără stare spre recepționerul de la tejghea. — Ăă... scuzați‑mă, vă rog, zic politicoasă. Căutam... — Etajul doișpe, zice plictisit. Lifturile sunt în spate. Mă grăbesc spre capătul holului, chem unul dintre lifturile antice și apăs pe 12. Încet și ușor scârțâind, liftul se ridică și încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
jazz, mâncăm înghețată din fructele pasiunii și vorbim despre orice, în afară de muncă. Ne întoarcem la hotel râzând și împleticindu‑ne ușor, iar mâna lui Luke își croiește cu îndemânare loc sub rochia mea. — Domnișoară Bloomwood, zice recepționerul când trecem de tejghea. Aveți un mesaj, să o sunați pe Susan Cleath‑Stuart la Londra. La orice oră vă întoarceți. Se pare că e foarte urgent. — O, Doamne, zic, dându‑mi ochii peste cap. Mă sună să‑mi țină o prelegere despre cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în pat! îmi surâde tandru! Așa voi face! Dar unde sè pun oare franzela?! N-am nici o pungè la mine și n-aș vrea, mè vede din nou neajutorat, zâmbind, ia o pungè cu reclamè la un medicament, trecând de tejghea, ajutându-mè, îmi pune pâinea în pungè, mi-o întinde, Mulțumesc! La revedere! Noapte bunè! acum chiar apès clanță și ies din nou în ploaie, În urma lui Matei se închide ușa de sticlè peste viața realè a celorlalți, viațè de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu 99, ni se spune cè e oră șapte, când de fapt și de drept n-ar fi decât oră șase cincizeci și nouè! cine ne dè înapoi acel minut din viața noastrè? Ne putem permite luxul sè-l lèsèm pe tejghea, așa cum facem cu restul de un ban? gata cu bèrbieritul! ar fi cazul sè mè îmbrac, mirosul de cafea din bucètèrie mè împacè pe moment cu realitatea înconjurètoare și mè ajutè sè-mi accelerez toate mișcèrile, îmi clètesc față cu apè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ușă ce dè în spatele încèperii, observè dezamègirea clientului, felul în care el bate în retragere, Vè rog sè mè iertați, doamnè! dând sè mè întorc și sè pèrèsesc farmacia, Probabil cè era nora mea de serviciu, o aud rostind din spatele tejghelei, Probabil! Vè rog sè mè iertați! pun mâna pe clanțè și fècând sè sune clinchetul de clopoței de la intrare, constat cè sunè diferit la ieșire fațè de cum se aude când intri de afarè, ajuns în stradè mè abțin cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Îngrijit de fata adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În Bulgaria, prima ei călătorie afară, Îi va veni la o săptămâna după ce spitalul a refuzat s-o interneze, lăsând-o să moară acasă. Când pleci dintre ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trupa de grunge cu care Încerca să-și facă un nume. Producătorul arăta interesant, adică foarte atrăgător, vreau să zic, dar a plecat aproape imediat ca să schimbe o vorbă cu chitaristul unei formații destul de celebre, care poza ostentativ la capătul tejghelei barului, cu plevisul Împins Înainte În chip provocator. Respectând cerințele modei, era atât de slab Încât oasele șoldurilor Îi făcuseră găuri prin blugi. Pe cântăreț Îl știam deja. — Salutare, Leggo. Cum Îți mai merge? l-am Întrebat eu. — Bine, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]