1,169 matches
-
Toate-s vechi și nouă toate -, astfel că mereu Ni s-a părut că vom ajunge la țintă, uitând însă, aproape deliberat, esențialul: că nu noi am fixat ținta, într-un areal populat cu același inventar de obiecte cosmice și telurice, prea multe și sufocante - Pretutindeni atâtea lucruri/ ființe / înșurubate-n ele însele // atât de bine-nșurubate / că nu mai rămâne / nici un spațiu liber // nici un gol cât de mic / măcar atât / cât să poată transpira / ori vărsa o lacrimă //măcar atât cât
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii primordiale: Pe malul apei, scund / Într-o raclă de prund / Să ne iubim - orbi / De lumina din plopi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a verbelor la imperfectul indicativului creează impresia de continuitate, deci de perenitate: păsări țeseau cerul; era atâta aer; La ușa lui Rodion stătea singurătatea / care semănă cu Evdochia lui... În acest spațiu, mirosind a sfinți și a mărar, răstignit între teluric și divin, Rodion este un personaj arhetipal, dar Bunul Rodion și-a dorit să fie pește, iar această dorință a lui, constituind incipitul poemului, aduce totodată atribute ale lui și ale Deltei, în ansamblu: bunătatea, blândețea, la care se adaugă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
folclor și literatură mâinile au importanță specială. În basmul românesc, zmeii reprezintă o expresie a naturii anorganice fără mâini, impetuoase, o sugestie a lumii minerale (aramă, fier, aur, topaz, diamant), a bogățiilor de pe tărâmul celălalt, precum și un simbol al forțelor telurice latente, al focului și dezlănțuirilor meteorologice. Din punct de vedere psihologic, zmeul este individul de tip gladiator, lipsit de inteligență, dar redutabil fizic, întrucât nu are mâini, ființă ce poate fi înfrântă doar prin tertipuri intelectuale. Ființe teratologice, cu inutile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
căror istorii au fost deslușite în foarte mică măsură. Cum, necum, cu soluții tehnice originale ăcAșamplasarea fundației pe o rețea de piloni, înfipți zeci de metri în sol) hotelul a fost ridicat și a trecut cu bine peste toate zdruncinăturile telurice de până acum. Dar, după acest prolog cam stufos și aparent fără legătură cu munca de miliție , să revin la motivul pentru care hotelul Unirea a intrat în școlimatorul unor ofițeri de judiciar și 84 criminalistică de la ,,tânărul’’ Inspectorat județțean
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
îl proiectează pe Pratt în mijocul înfruntării ce face ca granițele moralei tradiționale să fie abolite. Italia în care revine Pratt este marcată de linia de ruptură dintre fidelii regimului marionetă de la Salo și Rezistență. Este acea Italie dominată de teluric și escatologic pe care o reconstituie un alt italian neliniștit și ambiguu, Curzio Malaparte. Războiul lui Pratt posedă nuanța de imprevizibil și curaj pe care scriitorul o transferă spre Corto Maltese. Privit ca spion sud-african, Pratt este parte din marele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
soarelui. De când lumea și pământul toți știu asta. Stăpânirea lumii Înseamnă stăpânirea a ceea ce se află dedesubt. A curenților subpământeni“. Mi-am amintit de o Întrebare pusă de Agliè În biroul lui și de druidesele din Piemont, care invocau curenții telurici. „De ce oare celții săpau sanctuare În inima pământului, cu galerii ce comunicau cu un puț sacru?“ continua Salon. „Puțul se cufunda În straturi radioactive, se știe. Cum e construită Glanstonbury? Și nu-i oare vorba de insula Avalonului, de unde ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca acelea ale medicilor chinezi plantate, acolo unde corpul reacționează, În punctele nodale. În centrul pământului e un nucleu de fuziune, ceva asemănător soarelui, ba chiar un soare adevărat În jurul căruia se Învârte ceva, pe traiectorii diferite. Orbite ale curenților telurici. Celții știau unde se aflau ele și cum să le stăpânească. Iar Dante, Dante? Ce vrea să ne spună prin istoria coborârii lui În adânc? Mă Înțelegeți, dragă prietene?“ Nu-mi plăcea să fiu dragul lui prieten, dar continuam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
neputinței În fața imensității noilor Îndatoriri. În zilele acelea, În care Îmi făceam de lucru prin casă simțindu-mă inutil și, În orice caz, total nepotrivit pentru alăptat, am petrecut multe ceasuri citind tot ce am putut găsi privitor la curenții telurici. Întorcându-mă la birou, am vorbit despre asta cu Agliè. A făcut un gest din cale-afară de plictisit: „Niște biete metafore pentru a face aluzie la secretul șarpelui Kundalini. Și geomanția chineză căuta În pământ urmele dragonului, dar șarpele teluric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
telurici. Întorcându-mă la birou, am vorbit despre asta cu Agliè. A făcut un gest din cale-afară de plictisit: „Niște biete metafore pentru a face aluzie la secretul șarpelui Kundalini. Și geomanția chineză căuta În pământ urmele dragonului, dar șarpele teluric era menit doar să semnifice șarpele inițiatic. Zeița se odihnește În formă de șarpe Încolăcit și-și doarme letargia eternă. Kundalini palpită dulce, palpită cu un șuier ușor și leagă corpurile grele de corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
doarme letargia eternă. Kundalini palpită dulce, palpită cu un șuier ușor și leagă corpurile grele de corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca un vârtej În apă, ca jumătatea silabei OM“. „Dar la ce secret face aluzie șarpele?“ „La curenții telurici. Dar la cei adevărați.“ „Dar ce anume sunt curenții telurici veritabili?“ „Sunt o mare metaforă cosmologică și trimit la șarpe“. Pe dracu’, Agliè, mi-am zis. Eu știu mai multe. Le-am recitit Însemnările mele lui Belbo și lui Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ușor și leagă corpurile grele de corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca un vârtej În apă, ca jumătatea silabei OM“. „Dar la ce secret face aluzie șarpele?“ „La curenții telurici. Dar la cei adevărați.“ „Dar ce anume sunt curenții telurici veritabili?“ „Sunt o mare metaforă cosmologică și trimit la șarpe“. Pe dracu’, Agliè, mi-am zis. Eu știu mai multe. Le-am recitit Însemnările mele lui Belbo și lui Diotallevi, și nu mai avurăm nici o Îndoială. Eram, În sfârșit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avurăm nici o Îndoială. Eram, În sfârșit, În măsură să le procurăm templierilor un secret, ca lumea. Era soluția cea mai economică, mai elegantă, și se Îmbinau În ea toate piesele acelui puzzle milenar al nostru. Deci, celții știau despre curenții telurici: aflaseră de ei de la atlanți, pe când supraviețuitorii acestui continent scufundat emigraseră parte În Egipt, parte În Britania. Atlanții, la rândul lor, Învățaseră totul de la acei strămoși Îndepărtați ai noștri care, din Avalon, străbătând continentul Mu, pătrunseseră până În deșertul central al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
par că sunt generate În spirală dintr-un punct aflat În creștet, acolo unde ele ascultă mai puțin de pieptene. Identificând punctul ăla, și punând În el stația cea mai puternică, ar fi putut fi dominate, dirijate, comandate toate fluxurile telurice ale planetei. Templierii Înțeleseseră că secretul nu consta numai În a avea harta globală, ci În a cunoaște punctul critic, Omphalos-ul, Umbilicus Telluris, Centrul Lumii, Originea Mecanismului. Toată afabulația alchimică, coborârea htoniană a operei la negru, descărcarea electrică a operei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
priceapă și Filip cel Frumos. De aici răuvoitoarea insistență a inchizitorilor asupra misteriosului sărut in posteriori parte spine dorsi. Voiau secretul lui Kundalini. Nici vorbă de sodomie. „Totu-i perfect“, zicea Diotallevi. „Dar când, până la urmă, știi să dirijezi curenții telurici, ce faci din ei? Morișcă de vânt?“ „Haida-de“, ziceam eu, „nu sesizați scopul descoperirii? Fixați În Ombilicul Teluric fișa cea mai puternică... Faptul că posezi stația aceea Îți dă putința de a prevedea ploile și seceta, de a dezlănțui uragane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dorsi. Voiau secretul lui Kundalini. Nici vorbă de sodomie. „Totu-i perfect“, zicea Diotallevi. „Dar când, până la urmă, știi să dirijezi curenții telurici, ce faci din ei? Morișcă de vânt?“ „Haida-de“, ziceam eu, „nu sesizați scopul descoperirii? Fixați În Ombilicul Teluric fișa cea mai puternică... Faptul că posezi stația aceea Îți dă putința de a prevedea ploile și seceta, de a dezlănțui uragane, taifunuri, cutremure, de a desprinde continentele, de a scufunda insulele (cu siguranță, Atlantida a dispărut din cauza unui experiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un catralion de dolari, sau independența Americii Latine, sau insulele Hawaii, sau distrugerea rezervelor tale nucleare, altfel falia Californiei se deschide definitiv și Las Vegas, devine un tripou plutitor...“ „Păi Las Vegas e În Nevada...“ „Și ce contează, controlând curenții telurici tu dezlipești și Nevada, ba chiar și Colorado. Și pe urmă telefonezi la Sovietul Suprem și le spui: «Prieteni, până luni vreau tot caviarul din Volga și toată Siberia ca să fac cu ele un depozit: de produse congelate, altfel vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Indiile Negre! Trebuie să reconstituim un plan al călătoriilor lui extraordinare, și cu siguranță că vom găsi o schiță a volutelor Șarpelui, o hartă a acelor ley-uri reconstituită pentru fiecare continent. Verne explorează de sus și de jos rețeaua curenților telurici.“ Colaboram. „Cum se numește protagonistul din Indiile Negre? John Garral, aproape o anagramă a lui Graal“. „Să nu fim extravaganți, să stăm cu picioarele pe pământ. Verne lansează semnale mult mai explicite, Robur Cuceritorul, R.C. Roza-Cruce. Iar Robur citit invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Unii dintre ai lor o iau pe tangențială cu un vis scientist și sfârșesc Într-o fundătură. Vorbesc despre cei de la sfârșitul dinastiei, unii ca Einstein, ca Fermi, care, căutând secretul În inima microcosmosului, fac tocmai invenția greșită. În loc de energia telurică, curată, naturală, sapiențială, descoperă energia atomică, tehnologică, murdară, contaminată...“ „Spațiu-timp, eroarea Occidentului“, zicea Diotallevi. „Este pierderea Centrului. Vaccinul și penicilina ca o caricatură a Elixirului de viață lungă“, Întrerupeam eu. „Tot așa și celălalt templier, Freud“, zicea Belbo, „care, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ce-or mai fi fost, baterii, distributoare, cum dracu’ le mai ziceau manualele de școală, acționate de o curea de transmisie care se cupla cu un pinion prin intermediul unei roți dințate... Oare la ce putea servi? Răspuns: la măsurarea curenților telurici, evident. Acumulatori. Ce anume acumulau? Nu-ți rămânea decât să ți-i Închipui pe cei Treizeci și Șase de Invizibili ca pe tot atâția secretari (păzitori ai secretului) Încăpățânați care ar bate noaptea În țambalul lor de scribi ca să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prea multă atenție „complexului” localist de la Contimporanul. O excepție relativă: Simion Mioc; acesta sesizează - cam prolix și bombastic... - la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit., p. 72). „Matca telurică” este - firește - tradiția autohtonă pe care Vinea încearcă să o racordeze la ritmurile moderne ale „planetei unificate”. Criticul face în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit., p. 72). „Matca telurică” este - firește - tradiția autohtonă pe care Vinea încearcă să o racordeze la ritmurile moderne ale „planetei unificate”. Criticul face în acest sens o paralelă relevantă cu opiniile „moderate” ale unor Arghezi și Blaga. La fel de bine am putea să apropiem însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu „Aaaaah!...”-uri prelungi, care-ar fi trebuit să-i exprime starea de relaxare. Pârțotina karmică Își continua numărul, invocând forțele telurice care iradiază pântecul și sexul. După ce trecu prin cele patru elemente, mulțumită de prestație, Încheie astfel: — Acum, ați depășit bariera mentalului rațional; ați stabilit contactul cu planurile voastre profunde. Vă cer să vă deschideți spre spațiul nemărginit al creației, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe cunoscutul critic literar și publicist Ion Chinezu (18941966), animatorul celei mai prestigioase reviste interbelice din Transilvania, numită „Gând românesc”. Avea doar 14 ani și 7 luni, la Începutul lui februarie 1937, când, văzând, În gara Cluj, sicriele cu rămășițele telurice ale marilor mucenici Moța și Marin, căzuți În războiul civil din Spania, ca ostași de elită ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, liceanul Petre Hossu scrie un vibrant omagiu celor doi eroi neasemuiți și, totodată, o Mărturie despre Căpitan, text ce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
provincie, spre a participa, În ziua de sâmbătă, 19 decembrie, la a doua comemorare a regretatului nostru camarad Constantin Em. Bucescu, mare cărturar, patriot și naționalist creștin, strălucit orator, excelent recitator (având memorie fantastică) și cozeur fermecător, ale cărui rămășițe telurice se odihnesc În cimitirul Sfânta Vineri din Capitală. Însă, neuitând data trecerii sale În veșnicie, vreau să-l evoc printr-o amintire din vara anului 2000, când am fost prezenți la inaugurarea Monumentului Martirilor de la Poarta Albă. După sfeștania oficiată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]