21,512 matches
-
dresau demascări ale altor autori, cu o știință a procedeului care le venea dintr-o experiență exersata. Procedeul m-a îngretoșat și m-a înspăimîntat totodată. Un mecanism al gîndirii totalitare dinainte era folosit în numele altui totalitarism, post revoluționar. Mă tem că acel mecanism, de tip ghilotina, care în forma sa inițială era îndreptat împotriva unor persoane, s-a transformat într-unul care vrea să taie capul unei întregi literaturi. Căci, altfel, nu înțeleg de ce acest raționament care se agață de
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
unui jurnalist elvețian de origine română. Nu-i trebuie mult timp să descopere că aici se simte ca acasă. Misiunea lui e deja îndeplinită, n-are pe cine să mai prăbușească, n-are ce să surpe. Și-atunci, pentru că se teme să lenevească, începe să țină lecții de morală". Inadaptatul, victima sigură este intelectualul: David, informatician, captiv mai întîi al lumii virtuale a calculatorului este ispitit de "diavolul" elvețian să coboare pe pămînt, printre oameni, să comunice cu ei. Impactul dur
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
decît geografiei, istoriei sau științelor umaniste, discipline ale memoriei. La urma urmelor, cu cît dispreț nu ne gîndim cu toții la acele metode pedagogice al căror accent cade pe reținerea de informații? Astfel prezentate, remarcile lui Tzvetan Todorov pot provoca, mă tem, anumite confuzii. Ce înseamna a ține minte, sau mai precis, ce fel de tinere de minte merită a fi socotita importantă? Cu siguranță nu aceea echivalentă cu simple depozitari de informații, de genul celor care exasperează orice școlar fără prea
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
reține un eveniment înseamnă inevitabil a-i păstra, prin selecție organizată conform unor anumite criterii, numai anumite aspecte. Pe Todorov îl nemulțumește utilizarea unui termen că "memorie" în domeniul tehnologic, pentru că un computer nu înregistrează selectiv, ci integral, dar mă tem că se pripește aici, ignorînd, ca mai toți cei care tind să acorde o importanță vag înspăimîntata tehnicii, faptul ca îndărătul unei mașini se află totuși discernămîntul unui operator uman. Ceea ce ne revoltă la regimurile totalitare nu este atît interdicția
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
a implementa" în loc de "a pune în practică indicațiile toa'sului" pentru că peisajul să se schimbe de la sine. Rostite de oamenii politici actuali - mulți dintre ei lupi în blană de miel -, ele sunt tot praf în ochii naivilor. Mi-e din ce in ce mai teamă că actuala clasa politică nu poate fi reformata: ea trebuie, pur și simplu, înlocuită. Cu cine? Cu cei care, în 1989, s-au revoltat împotriva cnutului bolșevic. Or, cine-si mai aduce aminte de "revoluția tinerilor"? Mai nimeni. Din acest
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
descris de E.R. Dodds, în legătură cu vechii greci, a căror mentalitate "deschisă" s-a asociat cu un complex de vinovăție, ce mergea pînă la o nevroza șui generis. Ca rezultat al acestei stranii reacții ce limitează libertatea prin sine, eul se teme de el însuși, se evita, se exorcizează. O înfățișare mai superficială a unei atari autonegări a eului am consemnat-o, în mai multe rînduri, comentînd tendința centrifugala a optzeciștilor, atrași de anecdotic, descriptivism, reportaj, în contextul moral al unui cinism
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
și jacobs apoi/ la întoarcere/ aud sunete de pian dintr-o casă dărăpănata/ simt brusc că exist/ o durere în gleznă sau în umăr/ a celui ce nu-și mai amintește/ propriul nume" (cîteva încercări de a nu face nimic). Teamă de sine îl determină a se "transfera" în contul obiectelor, a se substitui prin ele: "cît am fost plecat în odăi s-a strîns frig/ pe raft cotoarele cărților sînt reci/ aprind veioza si-ncep să aștept/ tot ce am
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
pe bandă cuvintele sale. Răspunsul a fost afirmativ. Dar repeziciunea cu care s-au succedat evenimentele - recunosc, în favoarea mea -, nu mi-a mai dat răgazul necesar consultării proiectului de dialog schițat cu o seară înainte, așa, pentru orice eventualitate... Mă temeam să nu spulber, pe de o parte, starea de grație ivită în mod neașteptat, pe de altă parte, nu voiam să abuzez de timpul și disponibilitatea dăruite cu atâta generozitate și spontaneitate de către venerabilul Maestru. Așa se face că, întrebările
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
suspendat, ele par suportabile. Apariția celor două masive volume conținînd nuvelistica lui Thomas Mann în traducere românească reprezintă un fenomen editorial, cel puțin în intenția Editurii Univers. Impactul pe care îl va avea asupra cititorilor nu poate fi ghicit, mă tem. Cum va fi, oare, citit astăzi acela pe care un munte de critică îl descrie drept monstru al preciziei literare, și implicit simbol al unui tradiționalism solid, care operează cu formule clasice, convenții limpezi, omnisciență inevitabil opresivă pentru un imaginar
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
doar cei care nu au trăit în epoca comunistă. A fost un infern unde se aflau alături cei slabi de cei puternici, dar demonul superior exista pentru toți. Și unii sclavi își spuneau: poate fi condamnat, desconsiderat cineva care se teme de persecuții, de mizerie, care își dorește o altă existență decît a celorlalți, a majorității? Și renunțau la sclavia celor mulți pentru o sclavie de nivel superior. Dar alți sclavi replicau la rîndul lor: nu putem uita pe cei închiși
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
un zmeu!" (Rugă). De cele mai multe ori, e un duh, un strigoi care adastă la granița imprecisă dintre cele două lumi: "Parcă sîntem copii și te-aștept și nu vii/ Să jucăm baba-oarba și eu știu că-ți plăcea/ Și mă tem că în drum ai călcat din greșeală/ Peste aburul morților dintr-o vîlcea.// Dar oricît mă tem și oricît te chem/ Tu te-ai făcut abur și m-aștepți să vin/ Să descînt tot eu pe numele tău/ Și să
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
cele două lumi: "Parcă sîntem copii și te-aștept și nu vii/ Să jucăm baba-oarba și eu știu că-ți plăcea/ Și mă tem că în drum ai călcat din greșeală/ Peste aburul morților dintr-o vîlcea.// Dar oricît mă tem și oricît te chem/ Tu te-ai făcut abur și m-aștepți să vin/ Să descînt tot eu pe numele tău/ Și să mai încerc să te scap de chin" (Ritual). Cruzimea revine, în stadiul său de concretețe materială, cînd
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
de sintagme ale viziunii ontologice bacoviene trimit la fenomenologia socială, la durerile noastre cele de toate zilele: "Îngerul meu de Pază/ Îmbrăcat în haine de polițist", "Vreme închisă, grea, bănuitoare"; "Acum chiar vremea parcă se deschide,/ Acum nu ne mai temem, acum așteptăm"; E liniște mai mult decît este". "Omul nou", de facto omul mințit ideologic, înrobit suferințelor, e consubstanțiat lui Crist. Unui Crist rural, în felul în care tradiționaliștii noștri interbelici înveșmîntau motivele evanghelice în strai românesc: Încă un om
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
propriu, ce rămîne, pentru el, acoperit chiar și-n tablourile din oglindă. Și, cu certitudine, se mai întîmplă pentru că acela care mînuiește oglinda de cerneală și de vrăji îi e dușman neîmpăcat. Tot Borges, în Oglinzile acoperite, arată că se teme de oglinzi fiindcă imaginea pe care ele ar reflecta-o ar putea fi diferită fie de realitate, fie de propriu-i chip. Chip care devine astfel (cred) însăși realitatea - o himeră deci - sau o alternativă, o închipuire a acesteia. Poate
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
libertății): "Ce strîns mă iubești;/ o, de durerea/ absurdei iubiri/ îmi trec tîmpla iute-n/ aste cuvinte/ de parc-ar fi arsă;/ ochiul hain/ m-a spulberat/ brațul mă strînge/ dar nu mă mai vede" (Gustul din urmă). Autoarea se teme de vid: "Bandaje aseptice/ ale vidului" (Ecorșaj). Ceea ce o face să-și dorească un adăpost în imagine (nu e o cochetărie speculară, de vreme ce oglindirea e monstruoasă, macabră): Da, iată semăn/ halucinant cu mine/ ca o icoană cum apa se-azvîrle-n/ propria
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
o bună poziție socială își exprimă gratitudinea, recunoștința față de cei ce sînt mai vitregiți din toate punctele de vedere. Pare o imensă ipocrizie americănească, la cea dintîi impresie, deși lucrurile sînt mai complicate, în ciuda faptului că moralistul obișnuiește să spună: "Temeți-vă de prima impresie, că este cea bună!"... În fine. O zi importantă. Totuși, se pune întrebarea cine își arată recunoștința și cui? Altfel, dar ca la prima remarcă: cine cerșește, și cine dă? Confuzii, în economia americană, nu se
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
mulți alții ca ei - unul din aceștia, atît de candid, că ajunsese comisar al poporului pentru arte - au crezut că noua putere zdrobind lumea veche va apela la insolitul avangardei începutului de secol. Eroare. Sovietele (ca și nazismul) s-au temut ca de foc de incomodele stilistici dilematice, stimulatoare ale gîndirii originale și distanțate de vulgul (doar masă de manevră) și i-au mătrășit urgent pe incomozii prunci. În definitiv, rău au făcut, pentru că, dacă numele Rusiei a mai contat cîndva
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
Cînd escrocii anunță că stofa-i gata (UTOPIA, adică zexe, fără să fie nimic) împăratul cel mereu îndrăgostit de haine noi, îl trimite pe cel mai bun sfetnic al său, să vadă materialul. Nu că el, împăratul, s-ar fi temut să nu facă față probei, că ar fi putut fi un rău sau un prost... Dar, e mai bine, - așa, obiectiv. Se duce primul sfetnic. Se uită la stofă, nu vede nimic. Escrocii o lăudau... Atunci, sfetnicul, ca să nu se
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
și secretului, încercînd în chip foarte lăudabil să nu destrame tocmai farmecul ei. Dar nu-și poate reprima gazetarul din el, reporterul care se deghizează pe rînd în istoric, sociolog, filozof și romancier. Sînt roluri dificile, toate, și tare mă tem că Behr nu se achită grozav de nici unul. Sau poate să mă fi dus spre greșeală stîngăciile din traducerea lui Florin Șlapac? Posibil. Cert este că Edward Behr nu e un Henry Troyat. E un jurnalist pasionat de istorie și
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
teme în care ar fi putut avea justiția de partea sa, de dragul integrării în Europa. Astfel, "tribunul" abandonează teme care, pentru Cotidianul, continuă să fie justițiare. * NAȚIONAL titrează mai la obiect după Consiliul Național al PRM: Corneliu Vadim Tudor se teme că va înfunda pușcăria pînă la alegeri. * LA EI SÎNT BANII DUMNEAVOASTRĂ, cu acest supratitlu aflăm din EVENIMENTUL ZILEI că, iarăși cităm - Potrivit senatorului PNȚCD Andreiu Oprea, Bncorex l-a sponsorizat din greu pe bardul de la Bârca: Șapte lingouri de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
expresie? Opium pentru intelectuali! Avocatul, apărător al Statului de drept, e îngrijorat. Nu atât pentru faptul că patronul lui ar putea să piardă ruina de la Săvârșin. Nu, în calitate de participant la un act de justiție de tip nou, european, el se teme de o eroare judiciară: dacă Mihai de Hohenzollern și Mihai de România nu sunt una și aceeași persoană, iar castelul ar încăpea pe mâna unui neavenit? Bineînțeles, judecătorii, cu mentalitatea lor inamovibilă, au fost tulburați de acest argument și l-
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
G.: Cum vă simțiți în comunitatea scriitorilor băcăuani? I.P.:Extraordinar! Pentru mine este un segment de viață de neuitat. Și poate că trebuia să fie așa pentru că am intrat într-o regiune total necunoscută mie. Și de care m-am temut. Nu cunoșteam Moldova. Mă consideram definitiv legată de Ardeal, de Muntenia care m-a adoptat. Ardelenii sînt mai ficși, mai statornici. Nu-s cosmopoliți ca regățenii. Noi ieșim greu din bîrlogul ardelenesc... Am găsit un Bacău atît de cultural, nu
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
superioritatea de drept a cheliilor? La această întrebare încearcă să răspundă Romulus Rusan în tableta lui din ROMÂNIA LIBERĂ. Dar nu ocupîndu-se despre chelii, pur și simplu, ci scriind despre foștii colaboratori ai Securității care au descoperit că s-au temut zadarnic de acest aspect, să-i zicem, al biografiei lor după toate schimbările și siluirile prin care a trecut legea lui Ticu Dumitrescu. Scăpați de rușinea posibilă, foștii încep să vadă treptat o onoare în faptul că instituția pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
siguranță pe bună dreptate profesională - doar concurenți români. Concursul de pian nu a putut avea loc. Din lipsă de candidați. În total, s-au prezentat la București ceva mai mult de douăzeci. Are cine să învețe din aceste avataruri? Mă tem că nu. Căci o instituție a Concursului Internațional "George Enescu" nu a fost încă creată; deși prezența acesteia a fost reclamată cu multe prilejuri. În mod public doamna Ileana Cotrubaș, marea noastră artistă, președintă a juriului de canto, a recunoscut
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
și tenacitatea, "fiicele Legii", precum și simțul comun ("Poți fi oare Fiul lui Dumnezeu dacă nu ești în stare să ieși dintr-o încurcătură și te lași luat drept un răufăcător?") trădează frica de oameni și de necunoscut ("Pentru ce mă tem? Ce pot să-mi facă oamenii?... Ce pot să-mi facă trădătorii?"). Interesat de cazurile de flagrant delict, acest personaj trăiește într-o sete acută de evidențe și se refugiază în lege și ordine cu conștiința clară că "dormim cu toții
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]