2,516 matches
-
spaniole soledades, deși elemente ale stilului muzical al d. se întâlnesc și la popoarele balcanice, la ucraineni și orientali, iar unele cântece lituaniene și letone poartă numele daina. D. are o melodie mult ornamentată, deschisă fanteziei improvizatoare. Ritmul este liber (tempo rubato), spre deosebire de ritmul de obicei regulat al cântecului (tempo giusto), alternând recitative (parlando) cu elemente cantabile; se cântă numai solo și cere calități muzicale deosebite cântărețului, prin dificultățile de interpretare impuse. Se pot constata diferite stiluri regionale, unele reprezentând stadii
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
se întâlnesc și la popoarele balcanice, la ucraineni și orientali, iar unele cântece lituaniene și letone poartă numele daina. D. are o melodie mult ornamentată, deschisă fanteziei improvizatoare. Ritmul este liber (tempo rubato), spre deosebire de ritmul de obicei regulat al cântecului (tempo giusto), alternând recitative (parlando) cu elemente cantabile; se cântă numai solo și cere calități muzicale deosebite cântărețului, prin dificultățile de interpretare impuse. Se pot constata diferite stiluri regionale, unele reprezentând stadii diferite de evoluție sau ilustrând influențe diferite. Se pare
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
în 1929, debutează, în „Foaia tinerimii” cu povestea Gheorghe Bolboacă. Succesul primei cărți, Apărarea are cuvântul (1934), dă un sens vieții sale. Publică alte volume și colaborează cu articole literare și sociale, cu amintiri, interviuri, proză la „Rampa”, „Gazeta”, „Facla”, „Tempo”, „Raza literară”, „Tribuna” și multe altele. Ca ziarist la „Gazeta refugiaților”, „Informația zilei”, „Drapelul”, „Era nouă”, el vizează diferite aspecte ale vieții sociale și literare, apără interesele celor mulți. Mai puțin cunoscută a rămas activitatea sa de autor dramatic și
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
Bellu, „Cazul doamnei Predescu”, RVM, 1935, 18-20; Adrian Verea, Teatrul Majestic: „Apărarea are cuvântul”, LUT, 1936, 4281; Geo Bogza, Petre Bellu a scris despre pești, prostituate și hoți de buzunare, iar acum lasă condeiul pentru a intra în rândurile lor, „Tempo”, 1936, 1012; N. Crevedia, Izu Abermanii și Petre Belii scrisului, PRV, 1936, 542; Virgil Carianopol, Petre Bellu, „Uzina B” „Gazeta refugiaților”, 1941, 28; Călinescu, Ist. lit. (1941), 847; George Dan, Periferia în romanul burghez, FLC, 1948, 12; Mihai Novicov, Un
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
a avea o conștiință asupra acestei deosebiri. Daca în partea noastra întîia vom dezvolta încîtva declamațiunei în formele lui cele varii n-o vom putea face aceasta intuitiv și fructifer decât damental a unor speții de drame și caractere principiul tempoului. Tot o așa relațiune are și gestul (Gebarde) ce zugrăvește, a cărui lege nu se poate înțelege daca nu anticipăm diferite stări ale sufletului și nu [le] (atragem) întrebuințăm spre lămurire. În dezvoltare însuși cine știe daca poate fi un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor cea mai naltă când prin ele pătrunde până la simțul nostru intern un întreg poetic într-un fel de ton și tact ce corespund anume acestui întreg. Aceasta ni dă iar al treilea moment: acela al mișcărei ritmice și al tempoului. Câteșitrele momentele crează-n linie ascendentă corpul coprinsului spiritual, care pătrunde la simțul intern prin mediul auzului. Prin această creare momentele sânt purtătoare ale artei, căci fiecare element artistic lucră ca unitate ne-ntreruptă și pătrundere de suflet și corp, de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în simțul nostru ca o operă de arte ce se dezvoltă organice dinainte-ne, nestând neci [o] ondolațiune izolată și din întîmplare, ci fiecare din ele condiționând pe cele următoare și provocîndu-le din necesitate în auzitori. Momentul ritmului și a tempoului, în cel mai întins înțeles al lui, apare ca sufletul poetic în mișcarea lui ce se dezbate din materie. ritm și tempo: sufletul ce se mișcă a materiei (corpului) sunetului În aceste trei momente se închide (mărginește) secțiunea întîia, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci fiecare din ele condiționând pe cele următoare și provocîndu-le din necesitate în auzitori. Momentul ritmului și a tempoului, în cel mai întins înțeles al lui, apare ca sufletul poetic în mișcarea lui ce se dezbate din materie. ritm și tempo: sufletul ce se mișcă a materiei (corpului) sunetului În aceste trei momente se închide (mărginește) secțiunea întîia, care are de problem cultura artistică a vorbei (graiului) și conține totodată toate elementele unei tehnice adevărate a acestui teren. Aceste legi a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
element al adevăratei conversațiuni. Simțământul pasionat și furtunatec nu poate fi conservat contra precipitărei și, prin asta, contra nimicirei întregei icoane decât numai prin volubilitate. Spre acest scop putem alege spre studiul cu deosebire locuri pasionate și cari cer un tempo repede, d. es. renumita orațiune a Mariei Stuart contra Elisabetei, în care sufletul adânc rănit se revarsă asemenea unui pârâu de munte. [3] TĂRIA ȘI SLĂBIREA ÎN TON Al treilea moment al cultivărei tonului se arată în facultatea de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rimă voim să auzim sunând spiritul în forma plină de simțire ce și-a creat-o el în mișcarea sa; însă spiritul trebuie să ni vorbească distingibil din acest sunet și să nu fie întunecat de accidenta formei sale proprii. TEMPOUL DECLAMAȚIUNEI Măsura pe care o capătă prin declamațiune ondolațiunea ritmică atârnă esențial de la natura fondului pe care-l aduce înaintea sufletului. Daca acuma mișcarea timporală pe care-o auzim în declamațiune ne transpune în dispozițiunea aceea pe care-o 406r
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei cea mai mare. Prin asta mișcarea în timp devine totodată și o icoană a mișcărei în spirit și ne scapă cu desăvârșire de simțirea că am auzi numai un simplu dupăolaltă în timp. Declamațiunea ajunge la aceasta prin un tempo corect. Tempo declamațiunii însemnează în genere măsura mișcărei prin care se predă simțului nostru intern un oarecare fond de idee; Daca acum acesta se conformă cu caracterul spiritual al acelui fond de idee, atunci îl numim corect și urmarea este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mare. Prin asta mișcarea în timp devine totodată și o icoană a mișcărei în spirit și ne scapă cu desăvârșire de simțirea că am auzi numai un simplu dupăolaltă în timp. Declamațiunea ajunge la aceasta prin un tempo corect. Tempo declamațiunii însemnează în genere măsura mișcărei prin care se predă simțului nostru intern un oarecare fond de idee; Daca acum acesta se conformă cu caracterul spiritual al acelui fond de idee, atunci îl numim corect și urmarea este că nici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fond de idee, atunci îl numim corect și urmarea este că nici nu-l mai auzim ca o mișcare în timp, pentru că prin el ni se descopere o mișcare a sufletului. Urmează din cele zise că fiecare operă își are tempoul său deosebit, adică că fondul lui [de] idei condiționează o măsură corespunzătoare. Un tact natural deja ne învață să citim într-un tempo mai iute o istorie ușoară decât o dezvoltare de idei; fiecare poezie lirică pretinde un tempo al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el ni se descopere o mișcare a sufletului. Urmează din cele zise că fiecare operă își are tempoul său deosebit, adică că fondul lui [de] idei condiționează o măsură corespunzătoare. Un tact natural deja ne învață să citim într-un tempo mai iute o istorie ușoară decât o dezvoltare de idei; fiecare poezie lirică pretinde un tempo al său propriu, condiționat prin natura compozițiunei sale poetice, pe care tactul artistic îl și nimerește în orce caz concret și a [cărui] distincțiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are tempoul său deosebit, adică că fondul lui [de] idei condiționează o măsură corespunzătoare. Un tact natural deja ne învață să citim într-un tempo mai iute o istorie ușoară decât o dezvoltare de idei; fiecare poezie lirică pretinde un tempo al său propriu, condiționat prin natura compozițiunei sale poetice, pe care tactul artistic îl și nimerește în orce caz concret și a [cărui] distincțiuni fine nici că se pot contrage sub o lege abstractă oarecare. {EminescuOpXIV 323} Noi avem a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avem a face-aicea cu arta dramatică, care, ca cea mai multilaterală, este acea speție de poezie care întrunește în sine cea mai mare mulțime de situațiuni și simțăminte și de-aceea implică în sine și întrebuințarea cea mai variată a tempoului corect. Din însăși natura noțiunii rezultă o împărțire în trei momente. Momentul întîi coprinde măsura generală cu care are să se declameze opera dramatică peste tot. Acest moment se desparte naturalminte în cele două speții a tragediei și a comediei. Momentul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rezultă o împărțire în trei momente. Momentul întîi coprinde măsura generală cu care are să se declameze opera dramatică peste tot. Acest moment se desparte naturalminte în cele două speții a tragediei și a comediei. Momentul al doilea coprinde în sine tempoul special, adică: înăuntrul marginilor dramei întregi, înăuntrul generalului tempo fundamental al întregului, mai [e] acel special, cari trebuie să i se dea fiecăruia caracter în parte, și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul în acea putere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
măsura generală cu care are să se declameze opera dramatică peste tot. Acest moment se desparte naturalminte în cele două speții a tragediei și a comediei. Momentul al doilea coprinde în sine tempoul special, adică: înăuntrul marginilor dramei întregi, înăuntrul generalului tempo fundamental al întregului, mai [e] acel special, cari trebuie să i se dea fiecăruia caracter în parte, și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul în acea putere [a] sa cu care individualizează singularele dispozițiuni și simțăminte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coprinde în sine tempoul special, adică: înăuntrul marginilor dramei întregi, înăuntrul generalului tempo fundamental al întregului, mai [e] acel special, cari trebuie să i se dea fiecăruia caracter în parte, și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul în acea putere [a] sa cu care individualizează singularele dispozițiuni și simțăminte a caracterelor, lucru prin care tempo ajunge abia la viața și adevărul său cel mai nalt. Pentru că tempo prin măsura mișcărei sale în timp reflectă caracterul spiritual al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acel special, cari trebuie să i se dea fiecăruia caracter în parte, și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul în acea putere [a] sa cu care individualizează singularele dispozițiuni și simțăminte a caracterelor, lucru prin care tempo ajunge abia la viața și adevărul său cel mai nalt. Pentru că tempo prin măsura mișcărei sale în timp reflectă caracterul spiritual al 406v dramei, atât în genere cât și în speție, de aceea el de sine percurge aceste trei momente
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul în acea putere [a] sa cu care individualizează singularele dispozițiuni și simțăminte a caracterelor, lucru prin care tempo ajunge abia la viața și adevărul său cel mai nalt. Pentru că tempo prin măsura mișcărei sale în timp reflectă caracterul spiritual al 406v dramei, atât în genere cât și în speție, de aceea el de sine percurge aceste trei momente: a generalității, a spețializării (caracterelor) și a individualizări (situațiunii și simțămintelor), și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Einzelnheit - detail, particularite; Ding (individ). Ce se atinge acuma de distingerea cea mai generală, ce-o facem între tragedie și comedie, se poate spune că tragedia, fără privire daca e scrisă în proză or in versuri, cere în genere un tempo mai încet decât comedia, care se apropie mai mult de convergațiunea ușoară și care în genere pune sufletul nostru într-o dispozițiune mult mai liberă. Com[edia] Și eu plâng câteodată dar lăcrimele-s dulci... Și dezlegarea-amorul Trag[edia] Și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al comediei, care liberează spiritul nostru de greutatea unui patos anumit și care, ca unicele comedii ale lui Shakespeare, se joacă cu seriozitatea vieței, spre-a o restabili apoi prin puterea umorului ce dizolvează, acest ton vesel condiționează și un tempo corespunzător, mai repede și mai vioi. Asta-i înainte de toate icoana unei dispozițiuni a sufletului mai libere și neînaintate până la o deplină cufundare în patos. Despre piesa conversativă se-nțelege de sine că, și în tempo al său, ea trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vesel condiționează și un tempo corespunzător, mai repede și mai vioi. Asta-i înainte de toate icoana unei dispozițiuni a sufletului mai libere și neînaintate până la o deplină cufundare în patos. Despre piesa conversativă se-nțelege de sine că, și în tempo al său, ea trebuie să reproducă repedele și ușorul curs al unei conversațiuni bune, care evitează orce accente tari și grele. În speția aceasta de piese scena nu are deloc permisiunea de-a se depărta de viață. Tragedia, care concentră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și grele. În speția aceasta de piese scena nu are deloc permisiunea de-a se depărta de viață. Tragedia, care concentră sufletul nostru mai mult asupra unei singure dispozițiuni psihice și ni-l îngreuează cu ponderozitatea patosului, condiționează așadar un tempo mai mereu decât comedia. Deja pentru că în tragedie părăsim cu totul cercul realității comune și a vieței de toate zilele, deja de-aceea pretindem fără s-o știm un tempo mai ținut, care să se abată de la tempoul limbei de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]