1,062 matches
-
mediu, moment, loc, proiecție, sintaxă, relație) -, respectiv aspectul ei obiectual - opera sonoră. În ansamblu, ele exprimă temporalitatea manifestării autorului, relativ stadiului/perspectivei de abordare a operei sale, între (totdeauna) nimic și (totuși mereu alt)ceva. Identificăm deci autorul-în-fapt prin/cu temporalitatea actului său. Toate aspectele relaționale menționate le-am clasificat în parcursul a opt stadii, ordonate convențional (ceea ce, în tabloul 1, corespunde încolonării rândurilor), pe criteriul unei scalări intuitive (între două stări extreme, inconturnabile), referite însă și propriei experiențe de autor
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
referite însă și propriei experiențe de autor. Numerotarea (cu cifre arabe) am făcut-o începând cu zero, atât în tabloul 1 cât și pentru capitolele din text. Literar, am intitulat fiecare capitol prin termenii cei mai sugestivi, conform aspectului de temporalitate al fiecărui stadiu. 0. Timp gol (insubstanțial) = aspectul în care OS este decondiționată de specificitatea mediului-atribut al ei (timpul), al cărui conținut nu are forță de atracție. Rămânând acursivă temporal, OS este relevabilă doar prin abstract, într-un plan pur
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
doar apartenența la starea de viu/vietate/viață ci și intima năzuință a necontenirii întru aceasta, ca trăire nemuritoare. 4. Timp suspendat (intervalizat) = prin aceea că OS este raportată unui TA imaginar. Un atare timp suspendă în fond dramatismul curgerii (temporalitatea), printr-un interval de temporizare. Astfel, în acord cu onirismul conștiinței, OS se închipuie pur artistic. Prin aceasta se produce glasul sau tonul poetic al OS, într-o variație intonațională care iese din confuzia alunecării și aproximării valorilor, păstrând doar
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
interpretativă, textul (ascuns al) autorului originar fiind înlocuit de cel al interpretului, care se propune astfel pe sine, drept autor original (diferit în mod autentic). footnote> Se instituie astfel un proces de textualizare a OS, descriptibil pe fiecare dintre laturile temporalității relației TA-OS: În adâncime, leagănul temporal al OS este de natură mitică, originară, de unde și intangibilitatea ei, altfel decât printr-o interpretare verbală. Căci, desigur, verbalizarea, chiar dacă implică sunetul rostirii, este exterioară atât naturii artistic-muzicale cât și celei cadențiale (de
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
este pus pe ideea de marginalitate: " Era o margine a marginii, care se ocrotea singură, poate se topea încet și dorea să fie lăsată în liniștea amurgului ei" (p. 254, în ed. 2004). Aceeași doză de aproximație persistă și în privința temporalității: Vladia se află în declin, după război, dar nu este atinsă de convulsiile unor prefaceri sociale sau, cel puțin, acestea sunt ocultate de narațiune. Spre final, apare ca un reper identificabil cutremurul din 1977, unde își află sfârșitul unul dintre
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
de Ťcultura scrisăť, povestirea tradițională influențează în continuare - după cum a făcut-o și de-a lungul istoriei - lumea cărții și a Ťmentalității moderneť" (p.144). Autoarea crede că "nostalgia paradiziacă" "supraviețuiește, codificată, în povestire" și că povestind, omul se sustrage temporalității istoriei, reactualizând acel illo tempore în care "oamenii și zeii trăiau împreună". Funcția povestirii ar fi, așadar, aceea de a crea universuri compensatorii, de a facilita ieșirea din timpul istoric și intrarea într-un timp special, augural, în care, raportându
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
care descumpănește și încântă, în egală măsură. Pe fondul foarte general al disputelor interconfesionale dintre românii ortodocși și greco-catolici în Transilvania secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, autorul alcătuiește o poveste destul de bizară, în care clasicele reguli de temporalitate și spațialitate sunt încălcate cu nonșalanță, logica povestirii se pierde în ceață, iar procedeul suprarealist de ordonare a paginilor după principiul loteriei, pare a fi regula de bază. De altfel, autorul are și o explicație rațională pentru evidenta lipsă de
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
adesea o retrospectivă nostalgică. A doua cale urmată este a romanului-nuvelă, foarte bine organizat secvențial. E cazul tipic al lui Liviu Rebreanu. Naratorul se află deasupra lumii pe care o inventează, fără să aibă vreun raport de comunicare cu personajele. Temporalitatea e împărțită rațional în fragmente din-tr-un puzzle ce se îmbucă foarte ușor, într-o cronologie previzibilă. Cea de-a treia cale - aceea pe care căutăm să o identificăm și să o recomandăm ca o formă de maturitate a unei literaturi
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
contemporani Nicolae Breban și Augustin Buzura. Explorarea romanului-roman e deopotrivă retrospectivă, introspectivă și prospectivă. Construcția e foarte complexă, fără fragmente detașabile. Nici o secvență nu reflectă întregul ca în romanul-nuvelă. Fluxul narativ nu merge într-o singură direcție, ca în romanul-povestire. Temporalitatea poate fi dată înapoi, poate fi oprită sau poate fi precipitată înainte, iar aceste manevre ale narațiuni sunt folosite imprevizibil de către un constructor capricios. Romanul-povestire este aproape epuizat ca tehnică. Ultimul său susținător a fost Ștefan Bănulescu, poate și Fănuș
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
o clipă." La capătul acestui excurs filozofic, eroina se oprește, tăcută și tulburată de descoperirea pe care a făcu- t-o: "Despre ce vorbea, oare numai despre picturile lui Rembrandt?" Evident, întrebarea ei e retorică. Eternitatea ca plan secund al temporalității, zonă secretă de semnificație, este sursa nefericirii acestei femei. Căci libertatea pe care o pune la dispoziție sinelui acea "bășică de eternitate" slobozește totodată în lume o făptură nouă, independentă și definitiv ruptă din cea care fusese înainte. Cu alte
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
au folosit Cetatea în întregul său, atît ca spații construite cît și ca spații vide cărora le-au adăugat propriile lor semne. Și, în felul acesta, pentru prima oară în spațiul românesc , o acțiune artistică include în discursul său și temporalitatea ca o prezență perceptibilă. Pentru că aici nu mai este vorba despre o privire istorică liniară, despre marcarea unei succesiuni, ci despre simultaneitatea și conjuncția în același proiect a două paradigme principial diferite: imemorialul și prezentul, forma definitivă și efemerul, proiecția
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
dosarul cel mai încărcat, ci și răstimpul anterior acesteia, de facto întregul corp al literaturii române. Fie că ne dăm seama, fie că nu, recitim operele trecutului cu un ochi mai mult ori mai puțin schimbat de însăși scurgerea unei temporalități sensibile, istoric modelate. Din cînd în cînd intervin gesturi ,,revizioniste", exprese, care își propun a-i înscrie pe autorii mai vechi în parametrii unei înțelegeri înnoite, a-i raporta la conceptele unei mentalități evoluate, precum cel al lui Vladimir Streinu
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
Iubirea și ura, violența și disperarea, decăderea fizică și extincția morală stau sub semnul unei expieri acceptate, dorite, care invită la o nouă renaștere. Fiecare strofa a textului e introdusă de promisiunea repetiției, „Tell me again”, si continuată de marcă temporalității, „when”. În felul acesta, povestea se reia cu fiecare nouă frază muzicală, crescând și descrescând la infinit: „Tell me again/ When I’ve been to the river/ And I’ve taken the edge off my thirst/ Tell me again/ We
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
între dezrădăcinarea ontologică ce poate avea consecințe fatale și între asumarea acestei "maxime poveri", care poate fi transmutată în energie vitală. Oricît de imperfectă, viața e corigibilă datorită "eternei reîntoarceri", concept esențial al gîndirii nietzscheene, care ne îngăduie a armoniza temporalitatea și eternitatea. E o imagine circulară a timpului, însă nu una cu caracter strict repetitiv, ci ca o revenire selectivă la ceea ce a fost odinioară nedesăvîrșit, prin eliminarea a tot ce este oneros în condiția perfecționistă a omului. Ne întîlnim
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
cît ține viața mea, nu am să fiu peste 350 de ani, la sfințire. Dar e tot "ca și cum"... Aleg această formă ca să situez spiritul european într-una din componentele lui cele mai probabil imperceptibile, dar cele mai decisive: contractul cu temporalitatea. Vorbeam odată, vă aduceți aminte, cînd a ținut o conferință acest simpatic dar nu prea éclairé oaspe francez, Karnooh: problema comunismului a fost lipsa de simț al temporalității, care impunea, cerea imperios faptul de a menține ceea ce ai construit. Dădeam
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
componentele lui cele mai probabil imperceptibile, dar cele mai decisive: contractul cu temporalitatea. Vorbeam odată, vă aduceți aminte, cînd a ținut o conferință acest simpatic dar nu prea éclairé oaspe francez, Karnooh: problema comunismului a fost lipsa de simț al temporalității, care impunea, cerea imperios faptul de a menține ceea ce ai construit. Dădeam exemplul care i-a fascinat pe occidentali în anii '30: rușii au construit primul mare baraj pe Nipru - Dnieprostroi -, cum nu aveau nici americanii cantitativ vorbind (pentru moderni
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
nobiliară să-i spunem, și au adus în locul ei ridicarea clasei meșteșugărești, burgheze și financiare. Acum încep Fuggieri - bancherii germano-lombarzi - prima casă bancară de amplitudine, care și ea era - și încă cum, o vedem sub ochii noștri - un contract cu temporalitatea: depun acuma și crește la infinit, și nu numai crește, dar se și împinge la dreapta și la stînga, în India, în curînd în America. Cavalerul, nobilul, omul de arme dispărînd prin secolul al XIV-lea, el, care lupta gratuit
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
și-a introdus o ambiguă dimensiune de universalitate. Zic ambiguă, pentru că, într-un fel, era reală și pozitivă. Scotocea, dacă-mi dați voie să întrebuințez acest cuvînt puțin vulgar, ungherele lumii și ale istoriei pentru a le aduce în lumea temporalității în devenire și pentru a le propune sau a le impune elementele noului pelerinaj, ale noii călătorii spre viitor. "Pozitiv" pentru că pur și simplu făcea parte dintr-un proces care devenea, odată ce a fost pus în lucrare de către Europa, cu
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
cu această gravitate și cu aceste mijloace, devenea într-un anumit fel forma însăși a istoriei. Europenii care acționau deja lucid, rațional, conceptualizînd evenimentele își dădeau seama că ei sînt într-un anumit fel manipulatorii, instrumentatorii acestei universalități manifestate prin temporalitatea istoriei. De aceea vorbeam despre Europa ca despre un continent avînd contract cu timpul, nu cu geografia. Am spus "ambiguu" și am arătat ce era pozitiv. Dar și "negativ". Simplific puțin, pentru că Europa nu e numai această manifestare activă a
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
conștiință majoră, care să repună în discuție modelul european, erau trecute sub tăcere și lăsau loc aspectelor pozitive, exaltate. Am urmărit, în felul meu, o anumită linie de gîndire și de analiză în edificarea Europei, intrînd în corelație constitutivă cu temporalitatea, nu cu geografia. Geografia Europei începe de-abia acuma să pună probleme. Chiar acum, sub ochii noștri. Probleme noi, inedite, dificile, complexe. Europa, pînă în secolul al XVII-lea nu avea nevoie să se gîndească la ea însăși. Nu își
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
s-o vorbesc corect, deci vreau să vorbesc corect și limba română), în sensul acestei înaintări înlăuntrul propriului destin european, care devenea din ce în ce mai evident, mai amplu, mai perceptibil, mai lucrător, mai activ (și în care se includea și contractul cu temporalitatea, cu destinul). Din acest punct de vedere, încercînd să nu ne mai referim la regiuni, la tiers état, încercînd să intrăm fenomenologic în eidos-ul european, în forma ideatică europeană, ar trebui să arătăm faptul că în acel moment, printr-o
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
Maltezi, care îi aduce drept plocon două știuci, un mușchiuleț de porc și carne de berbec dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
de viziune, Limitele puterii sau mituirea martorilor e o carte în care fiecare poet aleargă în timpul său. Atît Ahile cel iute de picior cît și broasca țestoasă se mișcă, nutrind iluzia că aleargă împreună, în ritmuri independente: unul într-o temporalitate precipitată, celălalt în atemporal". Astfel cartea se încoronează cu reflexele mitice, (di)simulate de însăși natura sa, pe care criticul o "descoperă" cu gesturi aparent grave, de prestidigitator. O "descoperă"? De fapt, spațiul ironic e foarte prielnic invenției! Perspectivă deschisă
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
canalul și a putea să atragă cât mai mulți ascultători. „Enunțul radiofonic se caracterizează prin continuitatea sa temporală. El se desfășoară însă și mai mult decât televiziunea ca un flux neîntrerupt, ce se structurează pe genuri și pe conținuturi în funcție de temporalitatea propusă (zilnică, săptămânală) a audiențelor sale. Programării îi revine rolul de a proceda la aranjamentele ce au ca scop provocarea întâlnirii dintre emisiuni și ascultători. Programele care rezultă de aici variază mult, bineînțeles, în funcție de tipurile de stații. Totuși este foarte
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]
-
o fată la fel de imprevizibile: eram la șes, dar eram pe înălțimi. Ne despărțea totul. Speranță nu era, iluziile erau pierdute. Nu exista decât prezentul, realitatea tulbure a câtorva zile în afara timpului și calculelor raționale. Logica fusese abolită de senzații și temporalitatea de avalanșa confuză a gândurilor. La început a fost poate, apoi nu, în sfârșit da - în perfecta logică stendhaliană de care mă îmbibam cu un fel de disperată dorință de regăsire a ceva ce nu pierdusem niciodată. Era asemeni unui
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]