1,083 matches
-
treilea mimesis sau planul reconfigurării, situat în aval față de text, "marchează intersectarea celor două lumi, cea a textului și a auditorului sau cititorului. Intersectarea, deci, a lumii configurate [...] și a lumii în care acțiunea propriu-zisă se desfășoară și își desfășoară temporalitatea specifică" (Ricoeur, 1983: 109). Momentul în care lumea operei devine și lumea cititorului se regăsește chiar în acea operă. Cu alte cuvinte, efectul produs de text, acest act de "reconfigurare" a experienței cititorului pe care actul lecturii îl îndeplinește, nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
impune ca ființa lui să fie diferită de el însuși 411. Constantin Noica desprinde din cuprinsul dialogului platonician cele zece criterii prin care poate fi argumentată teza existenței în filosofia antică: "alcătuire, măsură, configurație, spațialitate, mișcare, apoi identitate, asemănare, egalitate, temporalitate, ființă cu un ultim criteriu care le totalizează pe celelalte, anume criteriul de a avea ori nu un nume"412. Noica se întreabă dacă acest tablou categorial al lui Unu poate fi folosit și pentru tema modernă a Multiplului, în
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
observate diferențele, dar, în același timp, fără a fi afectat adevărul. Relația de opoziție dintre identitatea numerică și cea calitativă are în interiorul ei ceea ce Paul Ricoeur numește continuitatea neîntreruptă sau permanența în timp. În acest sens, filosoful francez introduce dimensiunea temporalității pentru a rezolva problemele cauzate de transformările și schimbările care au loc la nivelul identității personale, cum ar fi creșterea sau îmbătrânirea, fenomene inevitabile care își pun amprenta asupra identității, dar care nu afectează recognoscibilitatea. Din acest punct de vedere
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
că reușește să armonizeze în interiorul noțiunii de identitate (personală) două zone aflate în opoziție, cum ar fi similaritatea cu stările din trecut și distanța față de un sine care aparține istoriei, un sine anterior. Problema celuilalt din punctul de vedere al temporalității omului poate fi întâlnită și în scrierile lui Ștefan Afloroaei asupra identității și alterității. Temporalitatea, în opinia lui Afloroaei, poate fi considerată un "un gen de recunoaștere trăită a alterității necomune, absolute"441. Semnul, istoria și alteritatea absolută sunt coordonatele
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ar fi similaritatea cu stările din trecut și distanța față de un sine care aparține istoriei, un sine anterior. Problema celuilalt din punctul de vedere al temporalității omului poate fi întâlnită și în scrierile lui Ștefan Afloroaei asupra identității și alterității. Temporalitatea, în opinia lui Afloroaei, poate fi considerată un "un gen de recunoaștere trăită a alterității necomune, absolute"441. Semnul, istoria și alteritatea absolută sunt coordonatele dimensiunii alterității, cea absolută fiind fundamentul identității și alterității istorice. Ideea alterității absolute 442 este
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
permanentă raportare la un altul, indiferent că este vorba despre un altul din interiorul individului sau străin acestuia. Se deschid astfel două puncte de vedere asupra alterității: cel istorico-fenomenologic și cel metafizic: "Supoziția de la care am plecat este aceea că temporalitatea omului, situarea în timp și în durată (aion) înseamnă, în cele din urmă, raportarea sa esențială oareceum definitivă la celălalt. Înseamnă, cu alte cuvinte, întâlnirea noastră constantă ce cel diferit de noi înșine, cu cel care descoperă față de fiecare dintre
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
contradicția pozitiv-negativ, bine-rău, întrucât nu poate fi abordată din perspectiva acestor dualități, fiind "o energie primară, adesea tenebroasă și participând la un gen de veșnică pulsație a celor din care provin toate"448. Alteritatea demonică transcende antinomiile specifice spațialității și temporalității lumii umane și reprezintă o ființă intermediară, explicată de Afloroaei prin apel la filosofia antică, care mediază relația dintre divinitate și oameni, având în același timp un statut privilegiat în raport cu sacrul. Studiul lui Afloroaei despre alteritate pendulează între anistorie și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
induce cititorului, cu fiecare schimbare de anotimp. Structura narativă din Voluptate și Crinul se bazează de la un capăt la altul pe reinterpretarea alegorică a trecutului [...] În cele două opere, descrierile mnemonice au un rol important în articularea narativă și în temporalitate. Regăsim, de la un roman la altul, același procedeu de bază: o lungă descriere a locurilor la început, reluate mai apoi pe scurt în pasajele mnemonice. L. Frappier-Mazur, p. 15 Acestea sînt romane fondate pe ideea de căutare (regăsire) "mistică" a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în mod special în narațiunile literare, diferitele aspecte ale descrierii de acțiuni pot fi realizate concomitent.* Vom înlocui această concepție prea generală cu accepția mai restrînsă a termenului de "descriere de acțiuni" care presupune o progresie temporală. Pentru numeroși teoreticieni, temporalitatea pare să funcționeze ca o emblemă a tipului narativ, dovadă stă faptul că în mod obișnuit nu se face deosebirea dintre termenii de "narativizare" și "temporalizare". Singurul criteriu de progresie temporală nu este totuși suficient pentru a defini POVESTIREA. Într-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acest gen. Aceasta ține de faptul că structura secvențială narativă este atît de pregnantă încît nu poate fi pusă în poziție de dominată. Din momentul în care avem secvență narativă sîntem în POVESTIRE... Un ultim element de subliniat este apariția temporalității odată cu DA cu secvență ordonată. Din momentul în care o secvență de acte este orientată temporal se conturează trei cazuri posibile: DA, REȚETA sau POVESTIREA, fiecare reprezentînd un tip de structură secvențială particulară. 1. Scrisă de F. Revaz, această secțiune
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
La Heidegger, temporalitatea este intrinsecă ființării umane, constituind apanajul acesteia. Cred că omului, cănd nu-i mai trece timpul, trece el. Asta se poate întămpla fie încă din timpul vieții, prin ieșiri din temporalitate, fie la moarte, prin ieșirea din timp. Unde putem
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
La Heidegger, temporalitatea este intrinsecă ființării umane, constituind apanajul acesteia. Cred că omului, cănd nu-i mai trece timpul, trece el. Asta se poate întămpla fie încă din timpul vieții, prin ieșiri din temporalitate, fie la moarte, prin ieșirea din timp. Unde putem ieși? Sau în neființă, sau în etern. Acolo sunt cele două granițe ale temporalului. A rămăne aici mereu, fără să mori sau a muri și totuși a rămăne mereu aici, este
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
prin ieșirea din timp. Unde putem ieși? Sau în neființă, sau în etern. Acolo sunt cele două granițe ale temporalului. A rămăne aici mereu, fără să mori sau a muri și totuși a rămăne mereu aici, este cu neputință. Căci temporalitatea impune trecerea, ieșirea, iar ieșirea din temporalitate impune, subliniez, ori neființa, ori eternitatea. Gabriel Galtoi (Colegiul Tehnic Gheorghe Magheru - Tărgu Jiu) Nu am avut norocul să nu trăim timpuri “interesante”. Poate, dacă am putea să fim doar spectatori ai timpurilor
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
Sau în neființă, sau în etern. Acolo sunt cele două granițe ale temporalului. A rămăne aici mereu, fără să mori sau a muri și totuși a rămăne mereu aici, este cu neputință. Căci temporalitatea impune trecerea, ieșirea, iar ieșirea din temporalitate impune, subliniez, ori neființa, ori eternitatea. Gabriel Galtoi (Colegiul Tehnic Gheorghe Magheru - Tărgu Jiu) Nu am avut norocul să nu trăim timpuri “interesante”. Poate, dacă am putea să fim doar spectatori ai timpurilor, dar nu avem condiția divină, nici măcar a
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
mobilizatori de afecte și de acțiuni imediate și masive. "Nexus-ul seamănă destul de mult cu un vis", subliniază Rouquette: "Reprezentarea alimentează sau motivează dialogul, în timp ce nexus-ul rămîne întotdeauna în amonte: în general nu se discută" (ibid., p. 72). 2.3.2. Temporalitate, spațialitate și RS Istoricii Școlii Analelor (în special Marc Bloch și Lucien Febvre), dar și un curent mai recent al istoriei culturale (Roger Chartier, Alain Corbin, Jean-Yves Mollier sau Pascal Ory) pun studiul reprezentărilor pe primul plan. Să semnalăm și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
o deviere cronologică ce nu poate fi analizată din cauza lipsei sau insuficienței informaței, situată de obicei în interiorul unei figuri complexe precum anticiparea în interiorul unei retroversii sau retroversia în interiorul unei anticipații. Ritmul narativ este cel de al doilea aspect legat de temporalitate pe care Bal îl discută preluînd conceptele elaborate de Percy Lubbock și Günter Müller. Ritmul rezultat al raportului dintre timpul evenimentului la nivelul fabulei și spațiul din text, exprimat în rînduri sau pagini consacrate lui în povestire acoperă o varietate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator etc. 3.4.2. Temporalitatea semnului deforma(n)t Toate formele de discurs mai sus enumerate se manifestă într-un context temporal specific. Cadrele temporale cărora minciuna li se subordonează vizează paliere de amplitudine diferită, între care în mod anume trebuie menționate: • Nivelul timpului istoric
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
actului mincinos (CÎND și UNDE?), luînd în seamă: domeniile particulare și sociale de manifestare ale minciunii (relații de familie, profesionale, de clasă, etnice) și conjuncturile specifice în care se manifestă; palierele timpului în care se minte (istoric, ciclic, imediat); orizonturile temporalității etnice (cascadă, fluviu, havuz); mijloacele de transmitere a mesajului mistificator (PE CE CANAL?): naturale, artificiale, mixte; mijloacele de resemnificare (CU CE ZGOMOT?): individuale și colective; • Beneficiarul comunicării mincinoase (CUI SE ADRESEAZĂ?), specificînd: tipurile de "ținte" ale actului mincinos (victima individuală
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
timpul artei în "antic", "medieval", "clasic", "modern", "contemporan", copiind decupajul școlăresc, nu ni se pare deosebit de riguros. Istoria ochiului nu se suprapune peste istoria instituțiilor, a economiei sau a armamentului. Ea are dreptul, fie și numai în Occident, la o temporalitate proprie și mai radicală. Nu vom scăpa de confuzia continuistă în care se scaldă istoria oficială a artei, dacă nu ne vom oferi mijloacele necesare. Conceptuale, deci în primul rând terminologice. La funcție diferită, denumire diferită. Imaginea care nu suportă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în fine, să demistifice și să deturneze. Tragic, idolul este deifiant; eroică, opera este edifiantă; mediatică, cercetarea este interesantă. Primul urmărește să reflecte eternitatea, cea de-a doua să câștige nemurirea, cea de-a treia să provoace evenimentul. De unde trei temporalități interne ale fabricației: repetiția (prin canon sau arhetip); tradiția (prin model și învățare); inovația (prin ruptură sau scandal). După cum se potrivește unui obiect de cult; unui subiect de delectare; în fine, unui obiect de uimire sau de distracție. IMAGERIA ARE
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ci articulează ordini spațio-temporale diferite, care au viteze diferite, în care se manifestă "efectele zonei de frontieră" unde regulile nu sunt prea clare... Sociologii gândesc încă în registrul în care naționalul este ordinea temporală specifică ce ar trebui distinsă de "temporalitatea hipermobilă și ubicuitară a globalului"6. Dar ce se întâmplă când o firmă transnațională se implantează într-un stat național? Are loc contactul între temporalități diferite, au loc interacțiuni politice, economice, apar forme instituționale noi, alterând formele și fondul. Statul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
încă în registrul în care naționalul este ordinea temporală specifică ce ar trebui distinsă de "temporalitatea hipermobilă și ubicuitară a globalului"6. Dar ce se întâmplă când o firmă transnațională se implantează într-un stat național? Are loc contactul între temporalități diferite, au loc interacțiuni politice, economice, apar forme instituționale noi, alterând formele și fondul. Statul nu este doar victima globalizării. Apar noi logici organizaționale ce contribuie la restructurarea lui internă fără "să-și piardă puterea...". La ora actuală, drepturile migranților
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
întregul în termenii adevărului și ai erorii, fiind o iluzie să îți imaginezi că practicile de semnificare legate de interese pot fi eliminate cu totul (...)"494. Nu în ultimul rând, sunt repuse în discuție probleme precum cele legate de diferențierea temporalității istorice și a orientărilor supra-empirice de tip utopic 495. Ca urmare a unui astfel de demers, regândirea ideologiei ca formă pozitivă a imaginarului social ce poate asigura identitatea (și integrarea) indivizilor și grupurilor în condițiile unei fragmentări impuse de tendințele
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tehnicismul"540. Spre deosebire de proiectul culturii globale, care influențează, așa cum indică Giddens, securitatea ontologică a culturilor particulare (ce presupun, la rându-le, o identitate colectivă, însă relativ delimitată și stabilă în spațiu și timp), acestea din urmă se caracterizează prin particularism, temporalitate și expresivitate. Ele incumbă anumite credințe și valori cu privire la sensul continuității unei anumite comunități, a memoriilor sale împărtășite, precum și a "destinului" său comun 541. Identitatea nu poate fi definită structural sau sistemic, ci mai curând în termeni ideologici, fiind legată
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
perioadă delimitată de timp sau În funcție de situarea geografică, se realizează amplificarea numărului agenților economici și implantarea acestora În zone situate pe teritoriul național În care există un excedent de resurse umane și materiale. Pe de altă parte, prin implicații posibile, temporalitatea exonerărilor devine deosebit de importantă deoarece poate genera o falsă creștere numerică a societăților din economie. Noi societăți pot fi Înființate doar pentru a beneficia de avantajele fiscale acordate, prin continuarea activității inițiale În cadrul unei noi structuri juridice. În 280 măsura
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]