1,728 matches
-
nas În nas cu ei, tocmai pentru a nu cădea pradă instinctelor primare prin care aceste brute cu chip uman, Împărțind lovituri În stânga și În dreapta, Încercau prin forță, călcând peste cadavre, să-și croiască un drum În viață. Ascunși În tencuiala zidului, oamenii-ochi și oamenii-timpan, strânși În jurul colonelului Geană, cel care Îl amenințase pe Bikinski cu rechizitoriul, tăceau, așteptând deznodământul. Din propria lor experiență, ei știau că În curând, În ciuda cerbiciei de care dăduse dovadă, masterandul va capitula. Urma ultima scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e foarte trist, deși intenția cu care cineva a pus acolo păpușa era de Înfrumusețare a imaginii. Un copil cu nasul turtit de geam ar fi fost cu totul altceva. Casa e mare și pare a unui om Înstărit. În tencuiala casei sunt prinse bucăți de oglindă și romburi colorate de faianță. În spatele curții, cineva care ar privi mai atent l-ar vedea pe Tudor sărind gardul cu o furcă În mână. Mai departe, tot pe partea dreaptă a drumului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
camarazii săi dragi. Credința i-a fost dar, iar dragostea de aproapele, de Neam și de Hristos, i-au fost îndemn, datorie și poruncă. În lungul drum al Golgotei sale, Gheorghe Mântulescu lasă din ființa sa un strop de sânge, tencuială pentru România de mâine, creștină și eternă. Noi, cei care îl ducem azi pe ultimul drum, ne închinăm smeriți la rămășițele sale pământești care nu au fost hoit, ci un instrument al sufletului prin care își va însori viața viitoare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Ecranul se lumină și începu filmul. Un test de filmare. Fade-in în alb-negru. O blondă platinată și un mexican cu o tunsoare ca la un dos de rață se dezbrăcau. Decorul era o cameră de motel: un pat, pereți cu tencuiala crăpată, lămpi cu abajururi tip sombrero și un afiș cu un toreador pe ușa de la dulap. Tijuana, pur și simplu. Danny simți mâna lui Claire. Blonda din film dădu ochii peste cap: tocmai văzuse pula partenerului - uriașă, străbătută de vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu acel al popoarelor contimporane. Sistemul era, de altfel, lesne de formulat: a adopta întîi, a se adapta îndată, a se pătrunde pe urmă. Era o metodă inversă. Așezau întîi etajul pe piloni și apoi lucrau de la el, în jos, tencuiala. Rezultatul era o superficie inițială, dar și o admirabilă elasticitate de susținere. Mai ciudat însă decât orice alt era această identificare a tipului fizic. Ai fi putut zice că cerebralitatea și vizualitatea 80 au o parte enormă în concepere și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pusă pieziș, avea în grădiniță răzor cu busuioc, dar în colțul străzei o casă nouă sta spânzurată pe șase etaje; o felie înaltă și îngustă, cu o singură fațadă, la triunghiul ei, care arăta celelalte două laturi zgrunțuite de o tencuială oarbă, pesemne în vederea unor proiecte ele aliniere viitoare. Din rămășițe și din inovări, Cetatea își compunea prin aspecte mobile caracterul ci ca și pe al locuitorilor, îl schimba necontenit prin adaptări grabnice, prin irupția planurilor noi în vechiul pitoresc. Locuitorii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
alarmant de la mijloc. Mortarul se fărâmițează, scurgându-se printre cărămizile puse una peste alta fără pricepere sau îndemânare. Calitatea discutabilă a peretelui pare nefirească, dacă avem în vedere că în vecinătate există clădiri robuste, chiar dacă, vechi fiind, au nevoie de tencuială și văruială. Tânărul mai trage odată languros din țigară și tresare speriat de apariția unui chip cu barbă albă, de cealaltă parte a peretelui. — Robert? zice barba. Nu ți-am spus? Nu ți-am repetat de atâtea ori? Tutunul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu picturi murale înfățișând dormitoare sofisticate în care oameni îmbrăcați opulent se desfată în toate modurile imaginabile. Personajele sunt desenate cu stil. După ce ochii mi se obișnuiesc cu lumina, încep să văd semnele dărăpănării - peste tot, vopseaua e sărită și tencuiala căzută. Locul are un miros ciudat, un amestec de parfum și tutun rânced. De după o tejghea își face apariția o femeie cu față de broască și cu o pipă aprinsă în gură. O salută pe Fann Sora cea Mare cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-l pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar. Bătrînul Aizic ședea la primul cat, într-o clădire cu tencuiala roasă care înconjura, ca o cetate, curtea. În interior pătrundeai prin gang. Pestriță și murdară, trăia acolo din negoț mărunt o colonie de făpturi cu chipul omenesc. Ținînd sub observație strada, cîțiva moșnegi pe scaune, în gang, ședeau la taifas
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la Îndemnurile câtorva civili exaltați, cărora li se păruse că Îi zăresc pe sângeroșii dușmani ai revoluției. Câteodată focurile Încetau, se auzea câte o pocnitură ici-colo, apoi pârâiturile Începeau iară, aprige ori dezlânate, iar gloanțele făceau să sară bucăți de tencuială din zidurile palatului ori se izbeau cu zgomot metalic de gardul din fier forjat. Monstrulică se lipise de un grup de civili și Încerca să afle cum se petrecuseră lucrurile În zilele În care, prea ocupat să se desfete, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca niște oameni, dar acum erau nevoiți să sugă oasele propriilor lor cai morți și să mănânce șoareci de câmp, scoarță de copaci și rădăcini și prevedeau că, în iarna care urma, aveau să fiarbă rogojinile tatami și să mănânce tencuiala de pe pereți. În timp ce se consolau unii pe alții, toți cu ochii înfundați în cap, încă le mai rămăsese destul curaj pentru a putea plănui trecerea prin iarnă pe cât puteau de bine. Ba chiar și în micile încăierări, când inamicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i dugheana. Vorba ceea: sfințiile lor erau lucrători la “Cooperativa Dor de muncă”. -Iaca cum egumenii greci ai mănăstirilor, în frunte cu patriarhul Ierusalimului, dădeau iama prin averile noastre mănăstirești. Da’ și ctitorii de mănăstiri nici nu lăsau să se usuce tencuiala pe zid și o și închinau Athosului, Ierusalimului sau mai știu eu cărui loc sfânt... Trebușoara asta avea să dureze până la secularizarea averilor mănăstirești de către Alexandru Ioan Cuza vodă. Atunci însă am adunat doar cioburile pocalului din care s-au
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-i dugheana. Adevărul e că pe sfințiile lor nu le trăgea de fel ața la muncă. --Și dumnealor egumenii, în frunte cu patriarhul, dădeau iama în averile mănăstirilor închinate, iar ai noștri, adică ctitorii de mănăstiri, nu lăsau măcar să se usuce tencuiala de pe zidul sfintelor lăcașuri și le și închinau locurilor sfinte... Asta însemnând să-ți pleci grumazul de bună voie sub ciubota celor de la “locurile sfinte”... --Trebușoara asta avea să dureze până la secularizarea averilor mănăstirești, când noi am adunat doar cioburile
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Au băut vin, și au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fier, de lemn și de piatră. 5. În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mîini de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris. 6. Atunci împăratul a îngălbenit, și gîndurile atît l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s-au izbit unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
lingurița ei de dulceți, 1 sefertaș, o șe turcească cu tacâmul ei, doo vulpi”. Să știi, dragule, că din acel inventar mai aflăm și unele lucruri despre starea mănăstirii: „Mănăstire Aron Vodă s-au aflat negrijită și pe multe locuri tencuiala oborâtă, cu turnul descoperit, fără ogradă, casile vechi și mai de tot descoperite. Iazul de supt mănăstire pe câteva locuri stricat și fără șarampoi și moara de tot risipită și stricată”. Halal gospodar, părinte! Apoi din câte ne aducem noi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
oprire a fost în sufragerie. Ca tot restul clădirii, și camera asta se afla în plin proces de redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă că se afla totuși cineva acolo, având în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
muzeul Guggenheim. îți plac artele vizuale, nu? — Nu, am răspuns surprinsă să aud cuvintele „arte vizuale“ în gura lui Luke. L-am furat de la serviciu. Rolul lui e să acopere o gaură din perete de unde a căzut o grămadă de tencuială. —în ordine, a zis Luke pe un ton neutru. E bine că știu. Ia să-ți vedem și cărțile, a continuat aplecându-se. Din fericire, își înfășurase un prosop în jurul părților mișcătoare, așa că nu eram prea distrasă de promenada lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la stânga, până la capătul blocurilor. Se mai văd macaralele. Mormane de cărămizi, cofraje. Treci prin noroaie, până la penultimul bloc cu patru etaje. Îl recunoști ușor. Balcoanele-s pline cu flori. Au pictat flori și pe fațadă, că e ciupită, a căzut tencuiala. Iubesc florile, pribegii mei, dintotdeauna. Acolo stau eu, la etajul doi. Nu-i nevoie să întrebi. Sunt grămadă, toți, în fața blocului. Te întreabă ei pe cine cauți. Te duc cu alaiul, până la ușă. Sau, dacă sunt în zi bună, încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici un pic de zăpadă, i-au scris ei rudele din America, în schimb la Los Angeles o zăpadă de s-au închis și școlile. Tramvaiul în care m-am suit la nimereală trece cu grijă aproape pe pragul casei cu tencuială roșcată, tot o cârciumă de cartier în Rahova, cu o fată obosită la tejghea. Îmi lipsise orașul meu câteva săptămâni bune. În Rahova, berea prea rece pentru timpul ăsta se cere băută încet. Înăuntru e o căldură nesănătoasă de sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi au căzut și În ușa beciului, au intrat și prin ușă, noroc că gârliciul e foarte Înclinat, toate-toate (adică: toți) s-au oprit În bolta lui, Înfipți În tencuială. D-apăi nu era ea chiar a dracului hora ceea, sus, dacă jos dăduse Domnul Dumnezeul nostru oleacă din sângele Său, În poloboace... - și Moș Iacob Își netezea temeinic musteața Învinețită de sfânta Împărtășanie. Lucrurile noastre rămase În casă? D-apăi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
De ce mă întrebi? — Pentru că porți un tricou verde. — Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice. — „Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice, „repetă ea din vârful limbii. Zău că-mi place cum vorbești. Parcă întinzi, frumos și neted, tencuiala pe un zid. Ți-a mai făcut cineva un asemenea compliment? — Nimeni. — Mă cheamă Midori 1, dar arăt groaznic în verde. Sunt caraghioasă rău. Parcă aș fi blestemată, nu ți se pare? Pe sora mea mai mare o cheamă Momoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
n-a durat decît pînĂ a ajuns la jumătatea culmii. CÎnd coboram ca să ajungem la mașina care avea să ne aducă Înapoi În Madrid, l-am văzut zăcÎnd Întins pe pantă, acoperit În continuare cu pătura. Nimeni nu moare vreodată Tencuiala casei fusese roz, dar acum se scorojise și culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de un loc bun pentru filmat. Zilele erau foarte periculoase și reci, iar nouă ne era mereu foame și glumeam Întruna. De fiecare dată cînd un obuz lovește o clădire, se face un nor mare de praf de la cărĂmizi și tencuială, care, atunci cînd se așază, acoperă oglinzile și ferestrele parcă date cu calciu. Într-una din camere, cea care dădea spre scări, era o oglindă Înaltă și prăfuită, rămasă Întreagă - scrisesem cu degetul pe ea MOARTE LUI JOHNNY, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ziceam să stau liniștit, pentru că acela era modul În care muzeele, bibliotecile, vechile palate Își vorbesc la adăpostul nopții, și că nu-s decât niște dulapuri vechi care se așază mai bine, niște tocuri care reacționează la umezeala amurgului, niște tencuieli ce se cojesc cu zgârcenie, câte un milimetru pe secol, niște ziduri ce-și lărgesc crăpăturile. Nu poți fugi, Îmi ziceam, fiindcă ești aici tocmai ca să afli ce i s-a Întâmplat cuiva care a Încercat să pună capăt unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]