1,120 matches
-
față de scenă, ele putând fi înțelese, gustate și numai prin lectură, P. crede că în teatru nu poate exista excepție, spectacolul constituind încununarea dramei. În consecință, pare a vedea rolul regizorului mai important decât al autorului. Ține totuși să releve, teoretizând cu subtilitate, specificul literar al textului dramatic - legile lui, deosebite față de proză și poezie - și militează pentru cunoașterea prealabilă a acestuia, încât la reprezentare spectatorul să poată compara drama cu punerea ei în scenă, sensurile încifrate și dezlegările scenice refractate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
mari personalități creștine ale secolului al XX-lea literatură sau nu? Pentru lămurirea parțială a acestei probleme ne vom opri atenția asupra lucrării Introducere în teoria lecturii a lui Paul Cornea, pornind de la cel de-al treilea tip de lectură teoretizat de autor în Preliminariile cărții sale. Este vorba de lectura receptare, care pare cea mai apropiată atunci când avem în vedere abordarea textelor pe care lucrarea noastră urmează să le aibă în vedere. Ținând seama de diferențierea clară pe care Paul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Wurmbrand, probabil cel mai tradus autor român contemporan. Frossard de asemenea e tradus în mai multe limbi. II.2. Cazuri particulare Așa cum am subliniat în prima secțiune a acestui capitol, privind din perspectiva expresivității și asumând criteriul "regulii pragmatice", ambele teoretizate de Paul Cornea, creațiile autorilor avuți în vedere îndeplinesc condiția "literarității". Dincolo, însă, de această privire generală, potrivit ar fi a se porni spre o analiză particulară a fiecărui autor și a fiecărei creații în parte, în urma căreia se vor
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Ne interesează mai mult ce rol joacă memoria într-un astfel de demers de reconstituire a trecutului? Ce tip de "memorie" este activat într-un astfel de demers? IV.3. Între "mnēmē" și "anamnēsis" Termenii de "mnēmē" și "anamnēsis" sunt teoretizați în debutul tratatului " Despre memorie și reamintire" al lui Paul Ricœur mai exact în NOTA ORIENTATIVĂ cu care se deschide primul capitol (Memorie și imaginație) al tratatului mai sus menționat pornind de la accepțiile date acestor termeni de către marii gânditori ai
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
specificului național", a "sintezei românești". Pare, din acest punct de vedere, cel mai aproape de Nichifor Crainic, care vorbește de "ortodoxie" atunci când are în vedere "fenomenul românesc", în vreme ce la Garabet Ibrăileanu întâlnim "specificul național", la Mircea Vulcănescu "spiritualitatea românească", Nae Ionescu teoretizează ideea de "spirit românesc", Constantin Rădulescu-Motru "românismul", iar Mihai Ralea, "fenomenul românesc". Am avut deja ocazia să vedem pe parcursul acestei lucrări cum receptează Steinhardt unele texte literare și asupra căror aspecte ale acestora se fixează, cu scopul conturării unei imagini
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
calea cea mai bună"3. Felul în care cei trei convertiți își asumă credința în mod diferit, în funcție de apartenența lor la una sau alta din confesiunile creștine e reflectat și în textele lor cu caracter memorialistic. În ceea ce privește felul în care teoretizează actul credinței, diferențele provin din dimensiunile intelectual-culturale ale acestora, Steinhardt detașându-se net din acest punct de vedere. E suficientă parcurgerea volumelor lor pentru a conștientiza acest fapt. Dincolo de aceste diferențe rămâne însă asumarea deplină a credinței de către fiecare din
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
anilor detenției, deși avea o sănătate foarte șubredă și, mai apoi, cum a supraviețuit unei "închisori mai mari", așa cum a numit tatăl său societatea comunistă. Curajul, de care Steinhardt a dat dovadă, are legătură cu cea de-a treia soluție teoretizată de el, cea a lui Churchil și Bukovski, două personalități pe care Steinhardt le admiră. În Jurnalul fericirii, Steinhardt oferă, pe o pagină întreagă: "Texte referitoare la teza: creștinismul este o religie a curajului: de nenumărate ori îndemnul christic: Îndrăznește
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
există, eu L-am întâlnit, Cu Dumnezeu în subterană sunt mărturii ale asumării creștinismului în condiții dintre cele mai vitrege, ale curajului și ale asumării libertății în societăți în care aceasta fie e îngrădită, fie e denaturată sub forma libertăților teoretizate de discursul postmodern. Sunt mărturii adaptate vremurilor contemporane, însă cu nimic inferioare celor din primele veacuri creștine. Ba, dimpotrivă, am putea spune, deoarece acești mărturisitori au fost nevoiți și au reușit să facă față unor prigoniri mult mai subtile decât
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
momentul consemnării e o întreagă istorie. Dacă această resemnificare a experienței prin rememorare înseamnă ficțiune, atunci putem spune că în Jurnalul fericirii există ficțiune. A.S. Dacă nu, Jurnalul ar rămâne în sfera literaturii, în primul rând, prin ceea ce Paul Cornea teoretizează ca fiind, "convenția expresivității"? G.A. Există și opinii după care literarizarea sau expresivitatea, estetizarea în memorii ar duce la o formă de inautenticitate. Conform acestor opinii jurnalul și memoriile nu ar trebui să mizeze pe niște criterii estetice, ci
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
decât faze tranzitorii, iar logica lor se aseamănă, într-o anumită măsură, cu cea din sistemele multipolare). Astfel definită, structura permite conceptualizarea politicii internaționale: deși își mențin autonomia, statele ocupă poziții specificabile unele în raport cu celelalte, iar interacțiunile lor pot fi teoretizate. Conceptul de structură permite diferențierea între schimbările la nivel de unitate și cele la nivel de sistem. În cazul acestora din urmă, unicul eșalon la care ele pot apărea este al treilea (polaritatea); primele două (anarhia, respectiv absența diferențierii funcționale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fundamentele lecțiilor inegalității de clasă expuse de teoreticienii marxiști, pentru a înțelege inegalitățile dintre statutul, resursele și puterea de care dispun bărbații, respectiv femeile, la scară globală. Agenda de cercetare a feminismului marxist este predominant economică, inegalitățile de gen fiind teoretizate ca un alt tip de inegalitate față de cea de clasă, dar reductibile, la rândul lor, la cauze materiale de tipul: distribuția resurselor, structura proprietății, regimul drepturilor de proprietate (vezi țările în care femeile încă nu au dreptul să dețină terenuri
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
societate civilă" autonomă trebuie să găsească într-o Europă fără state naționale un spațiu perfect de dezvoltare, care reunește "toate persoanele" înrădăcinate în originile lor familiale, locale, confesionale sau profesionale. Conform acestei versiuni utopice care a fost evocată, dar niciodată teoretizată cu adevărat de Mounier, Rougemont, Marc etc. Europa nu ar fi decît o confederație de federații liber constituite. Este vorba, mai precis, de o formă contemporană de organizație anarhistă sau medievală în care conceptul însuși de suveranitate și-ar pierde
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
principal este deținut de actorii de natură tehnocratică. Expertiza științifică, cunoașterea, neutralitatea bazată pe legitimitate tehnocratică, nepartizană, reprezintă elementele propuse de această teorie pentru a înțelege funcționarea sistemului european. În cadrul acesti școli există două tipuri de policy networks. Prima este teoretizată de Peter Haas (1992) și se numește "epistemic communities", comunități bazate pe autoritate științifică care împărtașesc un soclu de valori si idei comune. Iar a doua formă, teoretizată de Paul Sabatier (1988), se numește "advocacy coalition" și se deosebește de
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
european. În cadrul acesti școli există două tipuri de policy networks. Prima este teoretizată de Peter Haas (1992) și se numește "epistemic communities", comunități bazate pe autoritate științifică care împărtașesc un soclu de valori si idei comune. Iar a doua formă, teoretizată de Paul Sabatier (1988), se numește "advocacy coalition" și se deosebește de "epistemic communities" printr-o implicare mai pronunțată în obținerea unor scopuri politice (o natură partizană mult mai vizibilă față de neutralitatea primei forme de policy network). 33 Pentru o
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
sens proiectele de codificare și constituționalizare realizate în cadrul Centrului Robert Schuman al Institutului Universitar European de la Florența. 56 NTFuncționalismul este în literatura de specialitate denumirea care desemnează una dintre cele mai importante teorii ale integrării europene. Funcționalismul, alături de federalism, a teoretizat condițiile specifice pentru încheierea conflictelor umane și instaurarea unei păci durabile la nivel european și internațional. Principalul său promotor, David Mitrany, a teoretizat diferite strategii în vederea creării unei forme ideale de societate internațională, în care scopul principal era acela de
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
specialitate denumirea care desemnează una dintre cele mai importante teorii ale integrării europene. Funcționalismul, alături de federalism, a teoretizat condițiile specifice pentru încheierea conflictelor umane și instaurarea unei păci durabile la nivel european și internațional. Principalul său promotor, David Mitrany, a teoretizat diferite strategii în vederea creării unei forme ideale de societate internațională, în care scopul principal era acela de a determina funcțiile care urmau să pună în funcțiune acest proces. Funcționalismul oferă astfel o viziune în mare masură tehnocratică a guvernanței umane
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
Umbrele nopții, înfățișând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc”; ele ilustrează o „literatură cu program”, teoretizată în diverse studii și articole, pe o linie oarecum protocronistă, „idee” perimată astăzi, dar de mare actualitate în anii ’70-’80. Scriitorul urmează și o altă filieră, ortodoxist-mistică și tradiționalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
ca aceea de națiune ori de patrie, care păreau pașoptiștilor nenegociabile, este pus de ei în marginile adevărului. O logică universală le reglează sentimentele naționale. în politică, în societate, în literatură. Spiritul modern datorează enorm discriminării pe care ei au teoretizat-o prima oară între etnic, etic și estetic, între idealuri nobile și valori artistice, între frumos și util. Pașoptiștii încălcau granițele dintre acestea cu o nonșalanță pe care o vor plăti foarte scump. Generația următoare, de la 1890-1900, e, cu siguranță
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
cu Pădurea spînzuraților, Baltagul și Enigma Otiliei, romanele ciclului Hallipa (Fecioarele despletite, 1926, Concert din muzică de Bach, 1927, Drumul ascuns, 1932, și Rădăcini, 1938) înfățișează un moment ulterior în evoluția genului la noi. împreună cu Camil Petrescu, dar fără a teoretiza, Hortensia Papadat-Bengescu (1875-1957), de la a cărei naștere se împlinesc la începutul lui decembrie 125 de ani, anticipează proza primei generații de după războiul mondial și de întregire. O oarecare nefixare a limbajului critic a făcut să se spună că ea inventează
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
folosirea omoloagă a unor anglicisme. Artificiul celei de-a treia limbi este, de altminteri, intuit de traducători, care transpun pe ,domnule musiu" în ,monsieur gentleman". ,Moartea autorului", decretată zgomotos de structuraliști, se repercutează într-o autonomie fără precedent a traducerii, teoretizată de Gideon Toury ca ,polisistem"... Un alt exercițiu de lectură ținând atât de ludism, cât și de simpla privire atentă a specialistului se derulează în ultimul capitol (Despre ,sufletul"traducerii), în care jurnaliștii și politicienii sunt tratați - cu o seriozitate
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
sunt datori cu o explicație”, a declarat Le Pen în cadrul interviului. La insistența intervievatorului, care i-a cerut să spună clar dacă este de părere că cei patru au fost ”islamizați”, liderul FN a răspuns: ”Nu sunt psihiatru. Nu voi teoretiza. Nu ăsta este rolul meu”. Diplomați francezi au explicat că, judecând după primele evaluări ale grupului de francezi, nu se pune problema convertirii sau spălării lor pe creier.
Marine Le Pen, ipoteza extremă care a indignat Franța by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55185_a_56510]
-
sociale: când lăcomie, când frică. Plecând de la patologiile induse de criză, din ce în ce mai vizibile, în ultimii ani, în România, ca și în Europa, Vintilă Mihăilescu face o tipologie a fricilor. De la frica spirituală, care anulează speranța în viitor, la frica politică, teoretizată într-un editorial recent, pe care-l citează sociologul de la Dilema, de Vasile Dâncu, la frica economică. Iat-o pe aceasta din urmă, într-o descriere foarte la obiect: „În recenta și firava mea experiență cu diverse corporații și bănci
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2644_a_3969]
-
istoria esteticii. Era și firesc, pentru că Ortega încearcă aici să traducă în termeni filozofici postulatele unei estetici noi, ale celei moderniste, care abia își preciza termenii în primele decenii ale secolului al XX- lea. Procesul de "dezumanizare" a artei este teoretizat pornind de la receptarea acesteia de către publicul larg; ținînd cont de punctul de vedere sociologic, Ortega y Gasset constată că arta nouă este prin excelență "antipopulară": "(... ) o operă oarecare zămislită de ea produce automat în public un ciudat efect sociologic, îl
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
o viziune politică bine structurată, este un ctitor în tot sud-estul continentului, cu înțelegere și aplicație pentru cultură. De notat că aceleași mentalități pot fi detectate din acțiunile și documentele predecesorilor săi - este vremea Bizanțului după Bizanț. Cartea lui Neagoe teoretizează monarhia de drept divin - adică statul medieval care are ca singur stăpân pe însuși Isus Hristos. Nu boeirii îl aleg pe domn "nu te-au ales nici nu te-au unsu ei domn, ci Dumnezeu", unicul deținător al adevăratei puteri. "Contractul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
începe, în schimb Neagoe, cel privit cu jenă de aceeași cultură, este de fapt "părintele" nostru, sângele lui ne curge prin vine; iar cînd Sadoveanu reconstituie în Frații Jderi statul perfect, acesta seamănă ca două picături de apă cu cel teoretizat în Învățături... E deci formula politică și umană păstrată în "genomul" nostru cultural și care era foarte departe de a presimți măcar marile prefaceri ale umanismului occidental și ale Renașterii. Trebuie să avem curajul să ne privim în față trecutul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]