1,117 matches
-
chiar al lucrării În trei volume semnată de Dan Amedeo Lăzărescu, Imaginea României prin călători. Dar nici ultimul autor menționat nu a reușit să se Îndepărteze prea mult de Iorga XE "Iorga" sau Berindei, În pofida faptului că a Încercat să teoretizeze, pe larg, conceptul de imagologie. Se poate aprecia așadar că lucrările de genul celor evocate mai sus nu au reprezentat contribuții imagologice propriu-zise, cu singura observație că Iorga sau Panaitescu XE "Panaitescu" se situau la nivelul metodologic și conceptual al
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
atunci când apreciază că Între Transilvania și restul României există deosebiri extrem de importante. Ele nu se datorează numai diversității etnice de aici, ci, În general, tradiției istorice distincte a acestei provincii, tradiție de natură să genereze diferențieri esențiale, de genul celor teoretizate de Huntington. Plecând de la constatarea că există, Într-adevăr, asemenea diferențe de substanță Între provinciile românești, Molnár ajunge la concluzia că doar autonomizarea lor, Într-o structură federală, ar fi de natură să le ofere cadrul ideal de dezvoltare. În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de reprezentare a timpului. Timpul nu este omogen, potrivit percepțiilor și reprezentărilor noastre - spun cercetările respective -, el se segmentează pe diferite paliere, ritmuri și durate. Cea mai cunoscută clasificare este cea care diferențiază timpul sacru de timpul profan, o distincție teoretizată În mod convingător, printre alții, de Mircea Eliade XE "Eliade" . Or, potrivit acestei scheme, timpul sacru ar fi ipostaziat, prin excelență, de zilele de sărbătoare, zilele dedicate zeului. După cum scria Eliade: Există intervale de Timp sacru, ca de pildă timpul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
traduceri, producții originale și culegeri de folclor. În ansamblul acestor preocupări, tentația literaturii populare s-a dovedit a fi o temă esențială. Preromanticii ardeleni vor culege folclor, vor scrie poezii și nuvele originale de inspirație „poporană”, vor Începe chiar să teoretizeze, pe dibuite, cu privire la rolul creației populare, În efortul de a instrumentaliza acest domeniu În folosul ideologiei naționale. Se pot delimita trei factori care au stat la baza acestei orientări fundamentale, declanșată cu mulți ani Înaintea celei similare, aparținând romanticilor maturi
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
specific al popoarelor. Potrivit acesteia, există o esență de natură metafizică, particulară, inconfundabilă, a fiecărei națiuni. În acord cu teza respectivă, În procesul de construire a imaginilor reciproce, diferențele vor fi socotite mult mai importante decât asemănările. Desigur, astăzi putem teoretiza, afirmând că această perspectivă este eronată și putem fi aproape siguri că avem dreptate. Dar acest lucru ar Însemna să extragem viziunea epocii respective din propriul ei context și să o judecăm prin intermediul unei grile de valori care Îi era
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
atât cele privitoare la propria identitate, cât și imaginile lor proiectate asupra Occidentului (vezi lucrările simpozionului desfășurat pe această temă la Universitatea din Cluj-Napoca, În toamna anului 2004). Pentru „occidentalism” și o Înțelegere mai nuanțată a relației „Orient-Occident”, În comparație cu cea teoretizată de Said, vezi James G. Carrier (coord.), Occidentalism. Images of the West, Clarendon Press, Oxford, 1995; Gérard Leclerc, Mondializarea culturală. Civilizațiile puse la Încercare, Editura Știința, Chișinău, 2003. Vezi dosarul acestei probleme În volumul Adriana Babeți, Cornel Ungureanu (coord.), Europa
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sovietică, va apărea în filme românești de propagandă comunistă din anii ’50, ca Răsună valea sau În sat la noi. Marele cineast american știe că propaganda se face în tușe groase, cu băgarea degetului în ochi pentru a pătrunde, așa cum teoretiza Adolf Hitler, până la nivelul cel mai de jos al audienței. Mai întâi apare intertitlul : „Ziua alegerilor. Toți negrii primesc buletine de vot, în vreme ce albii de seamă sunt izgoniți din fața urnei”. Urmează imaginile : un alegător negru pune un buletin în urnă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
imaginea catedralei profilată pe cer și cuvintele : „N-or s-o poată sfărâma !”. În 1917, apare un lungmetraj de propagandă, Puterea militară a Franței, care cunoaște un succes deosebit atât în țară, cât și în Statele Unite. Realizatorul lui, Henri Desfontaines, teoretiza astfel scriindu-i profesorului său André Antoine, cunoscut regizor de teatru : În acest moment, nu interesează cinematograful în general. [...] E vorba de susținerea moralului, de evidențierea responsabilităților, a crimelor germane... și toate astea prin imagini pentru copii... Acum, propaganda se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fundamentele lecțiilor inegalității de clasă expuse de teoreticienii marxiști, pentru a înțelege inegalitățile dintre statutul, resursele și puterea de care dispun bărbații, respectiv femeile, la scară globală. Agenda de cercetare a feminismului marxist este predominant economică, inegalitățile de gen fiind teoretizate ca un alt tip de inegalitate față de cea de clasă, dar reductibile, la rândul lor, la cauze materiale de tipul: distribuția resurselor, structura proprietății, regimul drepturilor de proprietate, interesele transnaționale ale capitalului, structura producției la scară globală. Distinct și remarcabil
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
O altă coordonată esențială în analiza noastră o constituie evoluția politicilor nucleare la nivel național și internațional. În acest sens, urmărim îndeosebi felul în care armele nucleare au fost concepute politic și, în egală măsură, felul în care a fost teoretizată folosirea lor. În această perspectivă, subliniem importanța dimensiunilor proliferare/nonproliferare și a alternanței lor. Într-o perspectivă istorică, începutul dezvoltării armelor nucleare se regăsește în anii celui de al doilea război mondial, odată cu dezvoltarea Proiectului Manhattan, prin intermediul căruia Guvernul Statelor Unite
Război şi securitate nucleară. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
etc.); a doua, din cauza accentuării diferențelor dintre modelele culturale aparținând diferitelor generații. Evoluția rolurilor parentale înregistrează mari schimbari. Se vorbește despre estomparea diferențelor dintre cei doi părinți și de creșterea rolului tatălui în familie. Conceptul clasic de "structură a familiei",teoretizat și operaționalizat în literatura de specialitate (L.Strauss.T.Parson, M.Chombart de Lauwe, M.Voinea, I.Mitrofan etc.) face să i se asocieze tot mai multe, astăzi, cel de "restructurarea familiei„. Noul concept se referă la noile tipuri de
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
refracție ia valori mai mici ca 1, sau chiar negative. Victor Georgievich Veselago născut în 1929 în Ucraina, URSS, fizician rus la Institutul de fizică generală al Academiei de Științe din Moscova care în 1967 a fost primul care a teoretizat existența materialelor cu indici de refracție negativi. El a demonstrat în una din lucrările sale că dacă permitivitatea și permeabilitatea unui material sunt simultan negative, indicele de refracție al acestui material va fi de asemenea negativ. Refracția negativă este un
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
o unitate deplină în întreaga structură formată. Singura condiție pare a fi geometria structurilor formate, aceeași geometrie care era cunoscută și de antici, fiind considerată sacră. (Să ne mai întrebăm oare de ce?Ă Acest fapte prezintă similitudini cu condensarea Einstein-Bose, teoretizată în anul 1925 de Albert Einstein și Satyendranath Bose și realizată pentru prima oară practic în anul 1995 de către Eric Cornell și Carl Wieman, în anul 1995, la laboratoarele Boulder NIST-JILA de la Universitatea din Colorado, folosind atomi de rubidiu răciți
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub forma marelui dezvăț. El pune la îndoială totul și respinge orice proiect care l-a precedat. El teoretizează marea ruptură și cuvântul „critică“ este cel mai des invocat. El este romantic și înnoitor și spulberă orice certitudine născută înaintea lui. Singurul lucru pe care comunismul nu-l pune la îndoială este proiectul propriu. De aceea comunismul se instalează
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
decuparea) pasajului descriptiv în fragmente 55, relaționarea (mise en relation) a elementelor odată delimitate în funcție de număr, formă, proporție și poziție spațială 56, subtematizarea (sous-thématisation) care face din fiecare element un posibil punct de plecare pentru o altă descriere. Așa cum o teoretizează Jean Michel Adam, descrierea presupune un exercițiu auctorial care nu mizează atât pe descompunerea întregului în elementele sale componente și enumerarea lor. Operația de descriere presupune mai degrabă focalizări succesive asupra obiectului descrierii, dublate de efortul de ordonare a acestor
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o reprezentare analogică a subiectului eseului (vânătoarea) și o reflectare metonimică a esteticii artei cinegetice. Limita ekphrasis-ului este în acest caz reprezentarea fără intenție hermeneutică, o reflectare silențioasă a tematicii cărții. În eseul despre opera lui Alexandru Odobescu, Nicolae Manolescu teoretizează existența unei tensiuni creatoare între Ficțiune și Obiect. Stilul descriptiv al lui Odobescu parcurge trei stadii: În Scene istorice, Obiectul era stânjenit de Ficțiune (și stânjenea, la rândul lui, Ficțiunea prin blocarea temporalității narative, închidere textuală, prefacere a textului în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
1990, anii 1991 și 1992 fiind incompleți (1991 - numerele 1-6, 1992 - numerele 1-6), iar numerele aferente anilor 1993, 1994 și 1995 inexistente în biblioteci. În esență, am identificat trei teme majore recurente în studiile românești preocupate să examineze și să teoretizeze metamorfozele relației dintre literatură și arta vizuală: ilustrarea textului, similitudinea dintre literatură și arta vizuală, în linia doctrinei ut pictura poesis și - cel mai slab reprezentată - problema descrierii ekphrastice. 1. Ilustrarea textului literar O primă categorie de articole publicate în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
demonstrând existența unor zone de interes comun, poate deduce: a) alte relații ale operei cu mediul său germinativ; b) alte legături între personalitatea creatoare și mediu; c) alte căi de comunicare între stiluri, școli, epoci de creație 50. Solomon Marcus teoretizează conceptul de intertextualitate în artele vizuale. Articolul din numărul 5/1985 al revistei Arta face o sinteză a studiilor dedicate lecturii vizualului apărute în ultimele trei decenii (din 1950 până în 1985). Pornind de la cartea lui Rudolf Arnheim din 1954, Art
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
prin alipirea pieselor găsite disparat în timpul săpăturilor în situl de pe insula grecească, sunt similare istoriilor creației unei cărți. Constantin Țoiu construiește această comparație subterană între scris și sculptură servindu-se și de un lexic specializat. Negotei, în discuția cu Babis, teoretizează diferența între întâmplările povestite și cele scrise, apelând la câteva cuvinte propriu activității de sculptor (a șlefui, atelier). Scrisul presupune sesizarea și instaurarea unei legături între aceste întâmplări. În scris, nu evenimentele sunt importante, ci legătura dintre ele, felul în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
verbal, ci construiește o imagine picturală prin recursul la elemente disparate din câteva opere plastice din iconografia sfântului Matei. Descriptarul ekphrastic se apropie în acest tip de inserție ekphrastică cel mai tare de ideea de artist bricoleur pe care o teoretizează și o susține Constantin Țoiu în Căderea în lume. Prezența acestui tablou inventat este invocată a doua oară într-o referință ekphrastică: Avea momente când simțeam că nu el vorbea, ci altul din el, un necunoscut, și cred că așa
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
scrisului lui Constantin Țoiu. Preferințele ekphrastice ale autorului sunt o consecință a convingerilor sale despre un real dialog al literaturii cu pictura, convingeri impregnate și unor personaje din romanele sale. Cavadia, prietenul lui Chiril Merișor, un alt personaj în Galeria..., teoretizează chiar această legătură dintre literatura română și pictură, respectiv, muzică, apreciind că: Prietenia dintre prozatori și pictori, care ar fi tipică artei vizuale românești. Remarca lui (a lui Cavadia, precizarea noastră) că în următoarele două-trei decenii se va constata probabil
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
În fine, Gheorghe Glodeanu pune lumea romanului sub semnul unei sartriene stări de greață care se reflectă întâi în imaginarul pictural evocat: Din roman se mai reține nevoia de iluzii a oamenilor și greața ca stare existențială resimțită de către personaje. Teoretizată de către Sartre, această condiție este potențată de picturile evocate pe parcursul narațiunii, picturi datorate lui Munch (Țipătul), Goya (Casa nebunilor), Géricault (Nebuna), Daumier (Don Quijote) și mai ales Breugel (Parabola orbilor)"28. În acest context, Parabola oribilor semnifică emblema unui întreg deceniu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și supra-existent reprezintă negații - afirmații, conținând o anumită descriere a lui Dumnezeu care este inconceptibil. Teologia apofatică se situează în orizontul experienței creatoare de unitate, precum taina comuniunii euharistice. Ca metodă, apofaza indică atitudinea adecvată a oricărui teolog: omul nu teoretizează, ci se schimbă 2. Dacă pentru Occident, lumea este reală, iar Dumnezeu ipotetic, fapt ce incită la căutarea argumentelor în favoarea existenței Sale, pentru Răsărit, lumea este cea care prezintă o existență îndoielnică, singurul argument al realității ei este existența auto-evidentă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
infinitate 2. Acest proces îndelungat de refacere spirituală a structurii umane presupune, în primul rând, armonizarea cu preceptele creștine ale dragostei de aproape și de Dumnezeu, ale umilinței, smereniei, virtuți generatoare de comuniune harică cu intercesorii divini. Dacă Dionisie Pseudo-Areopagitul teoretiza o scară a ierarhiei divine, o ierarhie a îngerilor, se poate vorbi și de posibile trepte în revoluția spirituală: treapta mirelui, a pelerinului și a sfântului, toate ipostaze ale curățirii și desăvârșirii. Cuviosul Nichita Stithatul, monahul și prezbiterul din Sfânta
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
erau, dar acest lucru nu reprezintă o piedică în a sublinia faptul că acele configurații care corespund unei culturi sau unei societăți particulare nu sunt totuși de o arbitrarietate totală. Antropologul găsește acolo regularități și, comparându-le cu celelalte, poate teoretiza aceste elaborări diferite ale sensului. De exemplu, el poate regăsi la populația Samo din Burkina-Faso o nomenclatură a termenilor de rudenie identificată deja la indienii Omaha din America de Nord, sau poate compara diverse forme de regalitate care au existat în spațiu
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]