1,090 matches
-
indisolubilă. În sfârșit, se pune un accent clar pe economia politică și pe inegalitatea structurală inerentă în economiile capitaliste moderne, asupra cărora se concentrează și marxiștii și teoreticienii dependenței. Totuși, în opoziție cu poststructuralismul în special, împărtășește un element de teoretizare modernistă, în sensul că ecologiștii încearcă să înțeleagă lumea pentru a reuși să o îmbunătățească. În viziunea lui Hovden (1999), aceasta o face mai compatibilă cu tipul de teorie critică al Școlii de la Frankfurt și cu feminismul decât cu poststructuralismul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu destinație specială Ăbilet, felicitare, carte poștală, invitație), să redacteze texte corecte din punct de vedere lexical și gramatical. Abecedarul ne oferă posibilitatea formării primelor deprinderi de scriere corectă. Aceste deprinderi se însușesc însă fără un fundament teoretic, fără definiții, teoretizări, ci prin însușirea unor reguli simple. De exemplu, programa școlară pentru clasa I nu cuprinde nicio indicație privitoare la formarea cunoștințelor și deprinderilor de folosire a virgulei. Elevii întâlnesc acest semn în textele abecedarului. Deși nu e încă momentul elaborării
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
modalitate stilistică, ironia, al cărei paradox "e de a nu se lăsa prinsă în nici o formulă și de a fi în același timp prezentă în orice act intelectual convingător"24, se relevă deopotrivă ca principiu metafizic și estetic inefabil. Orice teoretizare a spiritului ironic în filosofie începe, neîndoielnic, cu Socrate și cu aventura euristică a cunoașterii de sine. Privind lucrurile din perspectiva lui Jankélévitch, am putea vedea, în dialogurile socratice, starea ideală a disputei de idei cu funcție paideică sau, poate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
explicită este astfel analizabilă în funcție de parametrii care o definesc contextul, circumstanțele enunțării, actanții (rolurile deictice și cele sociale), finalitatea în raport cu pamfletul, forma literară atașată invariabil polemicii. Pornim de la premisa că pamfletul și satira sunt forme literare omologate ca atare (există teoretizări și istorii consacrate lor, precum și antologii de pamflete celebre sau exegeze aplicate, de pildă, genului satiric) ce au în comun ieșirea "de sub incidența accidentalului și a evenimentului imediat și derizoriu" și intrarea în "categoria valorilor estetice perene"37. Totuși o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
condeiul în răspăr"; sau "Pamfletul e pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității"71. Forța acestor redefiniri este observabilă în timp, cel puțin în ceea ce-l privește pe Arghezi, pentru că, fără să fi avut pretenția unui studiu sistematic, teoretizările sale au fost preluate și puse în circulație ca atare de către exegeza literară, dobândind o legitimare generală. În ceea ce privește citarea bumerang sau argumentul prin retorsiune (Marc Angenot), aceasta este, fără îndoială, strategia la care se apelează cel mai des în schimbul polemic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lipsa de talent) și cea imaginată, fiind, în acest caz, marca unei ironii subversive. Plauzibilul ficțiunii (certitudinea vocației scriitoricești) contrastează hilar cu realitatea: o carte scrisă "în stil analfabet (...) care vrea să intre cu tot dinadinsul în literatură". Plecând de la teoretizarea lui Angenot, Cornel Munteanu semnalează, în pamfletul oratoric (autorul analizează, din această perspectivă, celebrul rechizitoriu al lui Caragiale: 1907. Din primăvară până în toamnă), prezența unei categorii de argumente denumite empirice, care "au rolul de a pune textul în contact cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
injuria și să-i asigure, astfel, un grad de civilitate neblamabil. Polemicul e privit ca un element discursiv infrastructural, la care Mariana Ionescu se raportează doar prin prisma artei pamfletare. Motivațiile autoarei se sprijină, pe de o parte, pe înseși teoretizările pamfletarului, iar pe de alta, pe aprecierile criticii anterioare; trebuie spus că demersul exegetic nu își propune să polemizeze, să avanseze ipoteze contrastante sau puncte de vedere opuse, ci doar să aprofundeze o latură insuficient explorată. De aici, uneori, senzația
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al doilea, conturat ca un grup eterogen, angajat în susținerea unor principii, dacă nu opuse, cel puțin diferite) li se furnizează o viziune (concepție) inedită, cu caracter axiomatic, căreia i se pot solidariza sau pe care o pot contesta. În teoretizarea lui Marc Angenot, retorica manifestului este o "retorică a continuității explicite", adică "ea întărește în enunț ceea ce, altundeva, ar putea fi presupus ori lăsat într-o stare latentă; ea articulează entimema în defavoarea toposului"163. În ipostaza unui discurs politico-ideologic, manifestul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
defini" înseamnă a personaliza sau valoriza subiectiv caracteristicile obiectului sau noțiunii la care se referă. Această redefinire presupune o conceptualizare nouă, iar în jurul ei se înfiletează structura argumentativă a textului. Refuzul de a asimila idei și accepțiuni prefabricate e specific teoretizărilor argheziene și exprimă, în esență, un sens imanent al negării. O poziționare de-a curmezișul curentului ca exteriorizare a unui datum structural, grație căruia aproprierea sensului creației este rezultatul unui fericit melanj între sensibilitatea poetică și luciditatea rațiunii. Dacă e
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe o comparație metalogică 173, însă aceasta nu ambiguizează mesajul, ci plasticizându-l, îi întărește sensul denotativ. Desigur că decodarea corectă depinde, esențialmente, de orizontul cognitiv al cititorului și de disponibilitatea sa de a traduce imaginea în argument. Pentru Arghezi, teoretizarea în sensul de critică (de)valorizantă dublează, în subsidiar, practica poetică și, prin urmare, dobândește valențele unui discurs prodomo: uneori explicit, în care formulările exprimă o atitudine defensivă directă (bunăoară, în Dintr-un foișor), alteori, prin enunțuri axiomatice, afirmînd categoric
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sfatului, ca formă de intimație 178 secundă și alternativă celei imperative. În acest caz, gestul polemic este îndreptat către un destinatar non-reprezentat; ▪ înscris într-un context polemic explicit, manifestul arghezian este un discurs agonic (Marc Angenot). Nu de puține ori, teoretizările poetului se constituie într-un discurs agent care constituie o secvență dintr-o suită polemică deschisă. Atunci când, în 1925, revine cu noi considerații asupra pamfletului, o face în replică la articolul lovinescian care făcea o pripită departajare între pamfetul de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este, prin urmare, științific și academic, însă fără a desprinde dezvoltarea științifică de dezvoltarea personală și fără a face compromisuri în privința formei, pentru ca studiul „să pară“ academic, îmbrăcând fățarnic haina fără de chip a unui jargon sau altul. Academicul nu presupune teoretizări și conceptualizări sterpe, la fel cum dimensiunea științifică nu se reduce ca adre sabilitate la registrele rațiunii și ale abilităților logice de argumentare. Conceptul nu exclude creativitatea, mesajul viu, formator, iar știința nu se poate retrage în lumea artificială (sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
monoteismului și posibilitatea inițierii unei comunicări interreligioase autentice. PRECAUȚII METODOLOGICE înainte de a porni la drum, se impun câteva precizări menite a indica, în manieră critică, limitele propriului demers, ca pas preliminar și necesar de delimitare a orizontului de înțelegere și teoretizare deschis prin această carte. Așa cum un obiect se deosebește de alte obiecte prin ceea ce este, dar și prin ceea ce nu este, tot astfel contururile oricărui demers academic se cer cumpănite, întrucât ar fi greșit, pe de o parte, să se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
folosit ca instrument în abordarea și interpretarea fenomenului religios, rolul lui fiind mai degrabă indicativ decât descriptiv. Astfel se explică multiplele sensuri ale sacrului, teoreti zate diferit și nu arareori ambiguu de către cercetători ai religiei. Emblematice rămân, în acest sens, teoretizările lui Rudolf Otto și Mircea Eliade, care au fost apoi preluate și marchează până astăzi semnificativ înțelegerea și utilizarea conceptuală ori conceptualizantă a termenului. Sacrul desemnează, plurivoc și aparent contradictoriu, deseori într-o manieră metaforizantă, deopotrivă o categorie a priori
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu există religii „primitive“. Deși această precizare pare banală, întrucât ea se regăsește amplu teoretizată în mai toate studiile de filozofia sau istoria religiilor astăzi, totuși, la nivelul înțelegerii, al mentalității co mune și al comportamentului de zi cu zi, teoretizările ex cathedra încă nu au prins rădăcini, iar dezideratula rămas, în multe privințe, doar academic. Superioritatea invocată de religiile monoteiste față de cele politeiste, fals construită pornind de la prerogative politice și ideologice, nu reprezintă decât un sub-caz, însă unul elocvent și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
presie a mișcării interioare. Astfel, duplicarea presupune deja ma teria, prin prezența concomitentă a spațiului și timpului. Problema amplu dezbătută de medievali referitoare la posibilitatea existenței multiplului fără existența materiei a fost formulată, în cele din urmă, aporetic. O asemenea teoretizare se regăsește la Toma d’Aquino. îngerii, dacă sunt mai mulți pe fiecare treaptă, au corp, sau sunt întru totul separați de materie? Iar dacă nu ar avea corp, fie elalcătuit chiar din materia cea mai fină, cum s-ar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sursa luminii, se nasc treptele lumii. Cum se pot recompune „culorile“ pentru a reveni la lumina albă? Mutatis mutandis, aceasta este întrebarea la care tradițiile religioase încearcă să ofere un răspuns... Când sacrul este delimitat ca aparținând unui „dincolo“ (în teoretizările monoteismului radical, de exemplu, ori în cele ale școlii perenialiste, în parte) sau unui spațiu și unui timp anume (precum în cazul viziunii lui Eliade), prin diferență (radicală) față de celelalte registre, ori când el este identificat cu manifestarea prezenței divine
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Assmann), „monolatrie“ (Schleiermacher, Müller), „menoteism“ (Cobb), „megateism“ (Chaniotis), „panenteism“ (Van den Bosch), „teomonism“ (Corbin). Prin urmare, întrucât conceptul de monoteism încarnează diferite „conținuturi“ și trăsături, în acord cu diferitele sale utilizări în diverse contexte, ipoteza conform căreia ar fi legitimă teoretizarea mai multor tipuri de monoteism devine nu doar credibilă, ci realistă. Aș aminti în acest sens, contribuția Mariei V. Cerutti, care propune, în volumul Monotheism between Pagans and Christians in Late Antiquity, trasarea unei tipologii a monoteismului păgân. Observația mea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a fenomenului religios, oriunde se întâlnește el. în același mod, aplicarea termenilor „sacru“ și „ierarhie“ este contaminată de valorizarea inegală a realului înțeles ca ceea ce este manifestare pentru noi. De aceea, ambii termeni sunt determinați subiectiv, lucru evident în toate teoretizările, fără excepție, de până acum. Experiența personală este întemeietoare și esențială atât în privința recunoașterii (manifestării) sacrului, cât și în privința reprezentării ierarhiei divine ca parcurgere personală a treptelor. Or, dacă pentru recunoașterea și întruchiparea sacrului, respectiv a ierarhiei divine factorul subiectiv
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
teoretizată deja, a celor trei formule. îngemănarea lor nu este însă secvențială, ci sincronă, ele putând lumina doar parțialaspecte relevante ale metodologiei propuse. Parcurgerea efectivă a lucrării va dezvălui pentru cititor acele elemente care scapă unei generalizări și deci unei teoretizări metodologice, conferind textului o identitate proprie și neasemenea. V.1 Discurs și metodă Această primă formulă preia, în aceeași ordine, termenii-cheie din titlul celebrei lucrări semnate de René Descar tes Discurs asupra metodei 1. Exercițiul cartezian este unul de „epurare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Hermeneutică creatoare“ Formula îi aparține lui Mircea Eliade și se regăsește aluziv ori succint teoretizată în câteva dintre lucrările sale. Voi insista în a oferi schematic reperele noii metodologii, doar schițată teoretic de Eliade, însă deja aplicată în lucrările sale. Teoretizările sunt, după cum am menționat, puține, însă relevante și dezvăluie, în manieră vizionară, noul făgaș deschis pentru om printr-o abordare autentică, creatoare a fenomenului religios. De aceea, voi aduce împreună, în cele ce urmează, rândurile lui Eliade care ne pot
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
religiilor va accede la o cunoaștere mai profundă a omului și pe temelia acestei cunoașteri se va putea dezvolta, la scară mondială, un nou umanism.“ După acest excurs în gândirea lui Eliade, voi reveni acum la modul în care această teoretizare a noii metodologii oferă argumentele și reperele sub semnul cărora aș așeza demersul propriu, ducând mai departe gândul lui Eliade și nuanțând aspectele care țin de concretizarea noii abordări în contextul academic și culturalactual. Mai precis, am ales formula „hermeneutică
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mai degrabă o tentativă de a înțelege mai bine logica sistemelor, comparând sisteme ce diferă substanțial și aflând de la unul dintre ele ceva despre celălalt.“ Mențiunea pare a fi secundară în lucrarea lui Idel și nu i se alocă o teoretizare mai amplă. Consider însă că indi cația, chiar dacă succintă, este extrem de valoroasă și subli niază importanța pe care o are, metodologic și deci în manieră științifică, familiarizarea intenționat aleatorie a cercetătorului cu alte spații de gândire decât celavut constant în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este și trebuie să rămână unică, intraductibilă. Altfel, am avea de-a face cu „dubluri“ ori cu multiplicarea (unor „cópii“) la nesfârșit. Prin urmare, apelul la ilustrări similare ori corespondente din alte tradiții sau din alte sisteme de gândire și teoretizare (filozofică sau științifică) este relevant prin exercițiul critic de transgresare a propriului domeniu și a limitelor inerente acestuia. Devine rodnică, în acest sens, compararea a două sisteme sau tradiții pornind nu doar de la criteriul asemănării, al similarității, ci, în egală
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
social, o a treia formă a mentalității utopice ia naștere, și anume ideea conservatoare, care subliniază impactul determinării asupra comportamentului uman. Deși admite că "mentalitatea conservatoarea în sine nu are utopie" și că nu există, în cadrul acesteia, o "predispoziție pentru teoretizare"240, Mannheim apreciază că aceasta își găsește propria "idee" printr-un demers de tip ex post facto, fiind incitată să intre în arena istoriei de către ideologia liberală. Ideea mentalității utopice conservatoare face parte, în mod vital, chiar din prezent, întrucât
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]