829 matches
-
vor mișca, împinse sau trase, vor părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania ritul, anunță Claudius, poetul inițiat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și plutea departe de corăbii. Secole de-a rândul, toate acestea fuseseră acoperite de mâl, iar acum, fragile, se fărâmițau la soare. Pe fundul lacului s-a găsit și o mică barcă, încărcată cu prăzi luate la întâmplare: vase de teracotă și de cupru, rămășițe ale unor piese de mobilier, o grămadă de țigle. Cercetătorii au înțeles că cineva tăiase în mare grabă funiile și odgoanele, aruncase ancorele și trăsese corăbiile, condamnate să nu mai plutească niciodată, într-un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bătut, În timp ce gamba stângă, ce părea să susțină greutatea corpului, plasată În acea poziție de pornit la drum, era alcătuită din fragmente de fier. Dreapta, abia Îndoită spre a sugera pășirea, era constituită dintr-un material roșiatic nemetalic, probabil din teracotă. În mai multe locuri ale figurii, anumite grupuri de piese fuseseră Înlăturate, ca și când artistul s-ar fi răzgândit. — Așadar, aceasta era opera la care lucra maestrul Ambrogio, În timp ce era pecetluit de suflarea morții, zis Dante gânditor. Dar de ce... — Ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mobilierul era unul elementar: o scândură mare Îi slujea drept pat și o scândură mai mică, rezemată de zid, drept masă de scris. Pe ea se găseau o cutie din lemn plină cu cărbuni pentru desen și câteva borcănașe din teracotă pentru cerneală. Probabil că una din călimări se răsturnase, producând o pată pe lemn, care fusese apoi ștearsă În grabă cu o cârpă lăsată pe jos. Printre hârtii se găsea o scrisoare de Însărcinare, cu sigiliul papal, care Îi poruncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât umbrirea cărbunelui de scris să nu se altereze. Se pregătea să părăsească Încăperea când privirea Îi poposi din nou asupra cutiei cu penele de scris. Lângă borcănașele din teracotă se găsea o fiolă din sticlă, care Îi scăpase la prima examinare. Era goală, dar, când o duse la nas, simți de Îndată mirosul aspru și inconfundabil de chandu. Îi promisese lui Teofilo că se va Întoarce să Îl viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
contamina alegoria biblică din mozaic, și nu pe pământ, cum se spunea că Îl foloseau vrăjitorii În riturile lor? Se uită din nou cu luare aminte spre mozaic. Incizia deteriorase gamba stângă a colosului. Un mare număr de plăcuțe din teracotă zăceau pe jos, În mijlocul varului. Ceva sclipea printre fragmente. Un tip de pumnal cu lamă scurtă așa cum Dante nu Își amintea să mai fi văzut În Toscana. Părea o reproducere În miniatură a lamei de cosor pe care țăranii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se poate transforma Într-o armă, dând viață unei neașteptate vigori trupești. Nu este necesar ca răzbunarea să fi fost consumată de toată breasla. Un singur om jignit poate fi și el răspunzător. Găsiți numele cui s-a recunoscut În teracota folosită de Ambrogio și veți avea vinovatul. Foarte dificil, interveni Antonio da Peretola. Nici unul din acei artiști nu a fost vreodată la Florența. În afară de dumneata, messer Iacopo. Dar măiestria dumitale te exclude de la orice bănuială, firește, se grăbi el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care dintre aceștia era cel mai răspunzător pentru cădere. Poate că meșterul Ambrogio a vrut să reprezinte În mozaicul lui tocmai aceste cinci forțe, acordându-i fiecăreia un grad de valoare În acord cu materialul ales... — Însemnând-o cu nevrednica teracotă pe aceea care, după părerea lui, era răspunzătoare pentru trădare, interveni Antonio. Poate că există cineva care nu voia să fie acuzat de lașitate Într-o biserică a creștinătății... unde se va ridica și colegiul general al Studium-ului. Până Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În istoria Bisericii? Dar de ce să fi recurs la metafora uriașului? Fiecare evanghelist Își avea propriul său semn, consolidat În timp și În obișnuință, de pictori și de istorisitori. Și pentru ce a cincea Evanghelie ar fi trebuit simbolizată prin teracotă? Nu era oare absurdă o ierarhie de valori, aplicată cuvântului lui Dumnezeu? — De ce clatini din cap, messer Alighieri? Îl auzi spunând pe Augustino. Dante se scutură. — Mă gândeam la subiectul mozaicului. La alegoria aceea inexplicabilă. — Mda, cu adevărat ciudată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și un material mai umil, dar tenace. Fragil, dar durabil. Bronzul și fierul anticilor se făcuseră praf și pulbere, dimpreună cu umbrele lor. Dar cărămizile romanilor erau Încă acolo, În arce și În bazilici, depunând mărturie pentru măreția Imperiului. Fărâmicioasa teracotă pe care se sprijineau speranțele supraviețuitoare ale unui mare edificiu. Și tocmai Într-o biserică din Florența, cetatea dușmanilor Imperiului. Un zâmbet Îi Încolți pe buze: dacă, Într-adevăr, așa stăteau lucrurile, cât de subtilă fusese perversiunea care Însuflețise acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai. — Și iacătă și vinul, adevărat nectar al sfântului Dionisie! exclamă adăugând o carafă de teracotă ieftină și umedă. — Dionisos, murmură Dante obosit. — Sfântul Dionisos? — Nu. Dionisos, zeul. Pentru Dumnezeu, messere, chiar că aveți dreptate; acela era sfântul Damaso. Priorul Îl alungă cu un gest, În timp ce căuta zadarnic ceva care să semene cu o lingură. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-ai casei. Mirosea a cauciuc. Jumătate din Încăpere era ocupată de biciclete. Rezemată de teracotă, șefa fredona un cântec. Fost basist al trupei de rock Sigma, luă chitara pe care o acordase el Însuși acum câteva săptămâni, când se și angajase să o cumpere la prima chenzină, se așeză apoi pe un scaun și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deși bradul, colindele și sarmalele n-au lipsit de la nici un Crăciun. Mai bine mai târziu decât niciodată, Își spuse ea, ștergându-și pe furiș câteva lacrimi. Terminase de tăiat cozonacul cu stafide dar rămase În picioare lângă soba Înaltă de teracotă, mai aproape astfel de nufărul stacojiu al arzătorului de „o mie”, zgribulită de frig sau speriată pur și simplu de mărturisirea lui neașteptată. Domnul Moduna Își privea mulțumit soția din scaunul său de stejar cu spătar Înalt și brațe viguroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vânt?” (Matei, 11:7) Ochii săi arși nu mai vedeau, iar vântul arsese și el de tot odată cu trestia. 13. Mai privi o dată În jur: machete de vitrine, desene, afișe, colecția veche de Domus Împrăștiată peste tot, soba albă de teracotă, desenele lui Szántó Înnobilând pereții scorojiți din loc În loc, apoi trase ușa după ea fără părere de rău. Pocnetul yalei, liniște, coborî o treaptă, se Întoarse ca să verifice ușa, apoi coborî scara de lemn, Încet, fără grabă, lăsându-și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un film ce nu-și găsise Încă producătorul. Flavius-Tiberius stinse două din cele trei becuri ale candelabrului vechi din alamă Înnegrit de muște și se duse la culcare, nu Înainte de a pune peste genunchii bătrânului o pătură ușoară de lână. Teracota era caldă Încă. Ceasul trecuse de miezul nopții. 22. Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor ca să le ducă până la sfârșit... Cu câtă ușurință rostise bătrânul aceste cuvinte. Cu ușurința cu care el Însuși primise vestea că fata aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
macabru de Liszt. 42. Tu ai vegheat vreodată un mort? Întrebă Iolanda Într-un târziu, ca și cum până acum asta făcuse acolo, lângă geam. Nu, răspunse Flavius-Tiberius, mirat de o asemenea Întrebare. În schimb am cântat la vioară, iarna, lângă o teracotă Încinsă, În timp ce prietenii mei făceau oameni de zăpadă sau se dădeau cu sania. Mama spera să ajung un fel de Oistrah român sau Szering. Era și asta o Încercare, nu? Și ce Încercare! zise Iolanda zâmbind. Aproape la fel de solemnă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar putea să Înghețe de tot cum au Înghețat și exploratorii polari. Ar scăpa cu viață doar dacă Erzsébet ar accepta să se Întindă deasupra lui ca pe vremuri, grea ca o focă albă și caldă ca o sobă de teracotă. Ceea ce cu siguranță nu se va Întâmpla, căci Erzsébet nu mai dormea demult fără pijama. Și nici În același pat cu el. Fiecare cu patul său, cu somnul său și cu visele sale. Cândva, visau la fel. Făceau chiar schimburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Plevna, Grivița ori Smârdanul. Eu mă am bine cu turcii. Proprietarul bodegii nu avea nici el nimic de obiectat: tot la două luni mergea și el la Istanbul pentru aprovizionare. 5. Camera Eleonorei era luminoasă și caldă. Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna Ster ura frigul și Întunericul. Domnul Húsvágó așeză cu grijă femeia pe pat, pe un țol vechi cu miros de lavandă, Îi scoase ghetele bărbătești, cojocul secuiesc, mirat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de mult În lume. Se simțea bine la Feldiu. Seara se lăsa repede, dar strălucirea neobișnuită a zăpezii prelungea parcă de fiecare dată lumina zilei cu câteva minute. Aducea lemne gata tăiate din magazia de lemne și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La fel, mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu ochelari. Anume ca nimeni să nu vadă cum se Întăresc și se destind mușchii feselor ei când se Împingeau prelung unul În altul, Încât te temeai să nu se transforme Într-o tornadă și să iasă apoi prin hornul teracotei ducând cu ei casa cu mobile și cu musafiri cu tot. Părerea domnului Brândușă era cât se poate de clară: dacă ăștia doi nu și-o pun În seara asta, prezicerea lui se va Împlini Întocmai. Optimist din fire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bellu. Croșetă, pe dreapta, Cimitirul Evreesc. Se înscrise pe Olteniței, menținând pe-o latură Parcul Tineretului. Coti, gâtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde, deși aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tăciuni scrumiți, pântecele supt al sobelor de teracotă, și unde-și lepădau, tot din zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați încărcau, cu lopețile, stampe, documente, hrisoave, chitanțe de achitare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
progrese vizibile, ca „jucător util”. Victor a Încercat mai multe variante de a aduce bani pentru noua sa familie, a făcut oale, a muncit pământul colectivului, prășind, săpând, secerând, a Înființat un atelier În care se produceau țigle, cărămizi și teracotă, dar nimic nu i-a reușit și nimic nu l-a mulțumit pe fostul jandarm. Maricuța lucra la mașina de cusut și avea destule cliente. Confecționa lenjerie și haine ușoare, dar avea succes cu „papucii”, niște stârlici din stofă groasă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să nu! Ajunse cam fără tragere de inimă la casa profesorilor, profesoara l-a rugat pe un ton sever să-i taie mai multe lemne, să le aranjeze În săliță și să ducă și În casă, acolo unde soba de teracotă ardea duduind. Apoi i-a indicat să se așeze pe o laviță improvizată În săliță, i-a aprins o lampă mică și Întinzându-i câteva ziare și o revistă, i-a spus: Stai și citește aici! Să ai grijă de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pereți atârnau la vedere panopliile cu scule diferite pentru tâmplărie și lăcătușerie... Din construcție, vila era prevăzută cu uși și ferestre duble, cu oberlihturi în ogivă, ce se închideau perfect, cu șase camere locuibile, confortabile și spațioase, cu sobe de teracotă în fiecare cameră, toate de aceeași culoare cărămizie și care, în zilele reci de toamnă sau iarnă, radiau o căldură mai mult decât suficientă. Două camere, cele mai mici, despărțite de bucătărie printr-un coridor lung la capătul căruia se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se legăna singur mai mult decât trebuia, privea în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei dimineți geroase de iarnă, când, întinzându-se să scoată acul cu ață ce atârna înfipt într-o carpetă deasupra sobei de teracotă, a căzut cu burtica goală pe plita încinsă, pe care fierbea și o cană cu apă special pregătită pentru ceaiul de dimineață? Deși nu avea pe atunci decât puțin peste un an, bine înțeles că nu știa să citească, își
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]