732 matches
-
prin expulzarea protestanților. Habsburgii au interzis toate religiile diferite de catolicism. Turcii otomani și tătarii au invadat Moravia în 1663. În 1679-1680, țara cehă a avut de suferit după o epidemie de ciumă și o răscoală a iobagilor. Domniile Mariei Terezia și a fiului ei Iosif al II-lea, Sfânt Împărat Roman și coregent din 1765, a fost epoca absolutismului luminat. În 1742, majoritatea Sileziei, atunci aflată în posesia coroanei Boemiei, a fost ocupată de regele Frederic al II-lea al
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
în Cisleithania și în Transleithania: Pragmatica Sancțiune era o lege a succesiunii la tron și, cum Carol al VI-lea nu avusese nici un urmaș parte bărbătească, a avut ca efect stabilirea dreptului de succesiune la tron a fiicei sale Maria Terezia și a urmașilor ei. "Legile delegației" Cisleithaniei și Transleithaniei stabileau care erau afacerile / domeniile pe care ambele state trebuiau să le gestioneze împreună. Uniunea vamală și comercială cu monedă comună, libertate mutuală de înregistrare a firmelor și recunoaștere mutuală în lipsa
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
1733 călugărițele ursuline sosite de la Pojon (azi Bratislava) au preluat biserica. În 1733 a fost construită o școală de fete pe amplasamentul vechii mănăstiri dominicane. Importante lucrări de renovare au avut loc în 1774, cu sprijinul financiar al împărătesei Maria Terezia. Cu acest prilej, deasupra arcului de triumf se află o inscripție în limba latină care amintește de binefăcătoarea bisericii. Textul inscripției este următorul: ""†•Haec aedes pietate Mariae Theresiae reginae avgvstae fvlta ac restavrata est•"" (în ). Textul este scris cu majuscule
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
altare de dată relativ recentă: Pe pilaștrii interiori sunt amplasate statuile diferiților sfinți care se bucurau de o cinstire specială din partea maicilor. Un element inedit îl constituie inscripția de deasupra arcului de triumf, care amintește de binefăcătoarea bisericii, împărăteasa Maria Terezia. Literele textului latin, marcate cu roșu, indică anul ultimei mari renovări (1774). În prezent, Biserica ursulinelor este folosită atât de comunitatea romano-catolică, cât și de cea greco-catolică din Sibiu. Slujbele religioase romano-catolice sunt celebrate în limba latină în zilele de
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
ei, tatăl ei era de cinci ani împărat al Sfântului Imperiu Roman. Mama ei era fiica regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii și a primei lui soții, Arhiducesa Maria Carolina a Austriei. Prin mama ei, era nepoata împărătesei Maria Terezia a Austriei. A fost crescută în conformitate cu principiile educaționale stabilite de bunicul ei, împăratul Leopold al II-lea. Printre acestea a fost și obiceiul de a scrie de mână următorul text: În plus, ea și surorile ei au fost învățate să
Maria Leopoldina a Austriei () [Corola-website/Science/317777_a_319106]
-
(26 februarie 1746 - 18 iunie 1804) a fost Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla prin căsătorie. Maria Amalia a fost fiica împărătesei Maria Terezia și a împăratului Francisc I. A fost sora mai mică a lui Iosif al II-lea, Împărat Roman și sora mai mare a lui Leopold al II-lea, Împărat Roman, Mariei Carolina, regină a Neapolelui și a Mariei Antoinette, regină
Arhiducesa Maria Amalia a Austriei () [Corola-website/Science/317789_a_319118]
-
(n. 18 ianuarie 1862, Carapciu, Bucovina - d. 21 iunie 1935, Viena) a fost un general ("Generalmajor") austriac, care a comandat jandarmeria austriacă din Bucovina și Galiția, decorat cu Ordinul Maria Terezia în grad de cavaler. De asemenea, el s-a remarcat și ca scriitor. Fischer, fiul unui mic arendaș de origine evreiască din Carapciu, a fost interesat încă din copilărie de viața militară. După ce a terminat clasa a șasea de liceu
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
virus, iar soția sa a murit în urma acelei infecții. Generalul Fischer a fost eliberat în 1920 și trimis în Austria. Generalul Fischer a fost numit, cu înregistrarea în a 193-a promovare de la 25 octombrie 1927, Cavaler al Ordinului Maria Terezia. Fischer a primit această înalta decorație pentru organizarea și conducerea răscoalei din Bucovina, atunci încă la rang de locotenent-colonel (1914). Cu scurt timp înainte, el a fost paralizat parțial de un accident vascular cerebral. Prin lucrările sale istorico-geografice Eduard Fischer
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
partea de sud a Ucrainei. La recensământul din 2001 avea o populație de 3.379 locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 383 metri. La vest se mărginește cu comună Ciudeiu, situat pe traseul numit "drumul Mariei Terezia", ce lega, pe timpul Imperiului Habsburgic, Cernăuții de Transilvania, pe la Vatră Dornei, si de Galiția, pe la Stanislav (Ivano-Frankovsk). La sud se mărginește cu Pătrăuții de Jos, la nord - cu Budeniț și Pătrăuții de Sus, iar la sud - cu România de azi
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
a avut loc la “Hofoper” (azi “Semperoper”) din Dresda, în ziua de 26 ianuarie 1911, sub baghetă dirijorului Ernst von Schuch. Acțiunea se desfășoară în cercurile aristocratice din Viena, în jurul anului 1740, în primii ani de guvernare a împărătesei Maria Terezia a Austriei. Durată operei: cca 220 minute. Opera începe în dormitorul Mareșalului von Werdenberg, unde prințesa de 32 de ani a petrecut o noapte de pasiune alături de tânărul conte de 17 ani Octavian Rofrano. Prințesa știe că acesta va căuta
Cavalerul rozelor () [Corola-website/Science/316692_a_318021]
-
său abia în urma tratatului de la Ryswick când Ludovic al XIV-lea este de acord cu revenirea lui Leopold, fiul luiCarol al V-lea. În 1729 ducatul îi revine fiului lui Leopold, Francisc al III-lea. Acesta fiind căsătorit cu Maria Terezia de Habsburg este principalul pretendent la titlul de Împărat al Sfântului Imperiu Roman și totodată viitorul șef al casei de Habsburg. În urma atașării Alsaciei de către Franța în perioada lui Ludovic al XIV-lea, ducatul Lorena se găsește enclavat în regatul
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
a lui Francisc al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (Francisc I al Austriei) și a celei de-a doua soții Maria Teresa a celor Două Sicilii. Maria Louise a fost, de asemenea, de două ori strănepoată a Mariei Terezia a Austriei și de două ori nepoată a Mariei Antoinette, fiind nepoată pe linie paternă a lui Leopold al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (fiul Mariei Tereza și fratele Mariei Antoaneta) și nepoată pe linie maternă a Maria
Marie Louise, ducesă de Parma () [Corola-website/Science/316178_a_317507]
-
Leopold I, Mare Duce de Toscana din 1765. A fost numită după Prințul Clemens Wenceslaus de Saxonia, unchiul mamei sale și fratele Mariei Amalia de Saxonia, bunica maternă a Mariei Clementina. Tatăl ei era al doilea fiu al împărătesei Maria Terezia a Austriei iar mama era fiica regelui Carol al III-lea al Spaniei. Maria Clementina a fost al zecelea copil al părinților ei din cei șaisprezece. A crescut în Marele Ducat de Toscana până în 1790, când, după decesul fratelui tatălui
Arhiducesa Maria Clementina a Austriei () [Corola-website/Science/321278_a_322607]
-
adaptate stilului byron. Lista de invitați îi include pe Nicu Alifantis, Alexandru Andrieș, Virgil Ianțu și regizorul Nae Caranfil. Pe 27 noiembrie 2010, trupa byron a cântat în Salina Turda, la peste 100 de metri adâncime. Interpretarea acustică din mină Terezia a fost însoțită de un concert electric cu public în amfiteatrul din mină Rudolf. Ambele concerte au fost filmate și difuzate prima dată la HBO România pe 1 decembrie 2011, marcând 5 ani de la prima cantare live a trupei. Materialele
Byron (formație) () [Corola-website/Science/320574_a_321903]
-
Kövess a rămas în post dar decorarea sa cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa I a suferit o anumită întârziere până la data de 7 martie 1914. După ce a fost numit feldmareșal în 1917, a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia în grad de Comandor. A murit la Viena, la vârsta de 70 ani, în urma unui accident vascular cerebral. articol despre feldmareșalii austro-ungari, având drept surse: două articole ale lui Nikolaus von Preradovich în „Deutsche Soldatenjahrbuch” 1998 și 1999, articolul „Der
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
soldate cu eșecuri repetate datorită faptului că acestea se bucurau de protecție regală. Mai târziu, cele patru, au intrat în posesiunea principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, adică la mijlocul secolului al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Maria Terezia le arondează conților Teleki. Biserica-hală se află pe dealul care domină comuna și este înconjurată de o incintă ovală. Construită din piatră bătută de carieră, biserica datează de la începutul secolului al XV-lea, așa cum reiese din formele stilistice caracteristice goticului
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
Brabant, Țările de Jos austriece; d. 22 decembrie 1819, Linz) a fost un Feldzeugmeister imperial, propietar al Regimentului Infanterie nr. 31 apoi în schimb nr. 58, și deținător al Crucii de Cavaler, de Comandor precum Mari Cruci al Ordinului Maria Terezia. Beaulieu, care provenea dintr-o familie veche valonă, s-a alăturat armatei austriece în 1743, într-un regiment al Ducelui Francisc Ștefan de Lorena și a fost făcut căpitan deja în anul 1747. În anul 1757 a fost înaintat la
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
și Leuthen pe 5 decembrie 1757, în eliberarea orașului Olmütz, la luptele de la Gera și Maxen prin o conducere eficiență și curajoasă ale coloanelor de atac atât de mult, că a fost onorat cu Crucea de Cavaler al Ordinului Maria Terezia (înregistrarea în a 5-a promovare de la 23 ianuarie 1760). Simultan cu această onoare, el a fost trecut la gradul de locotenent-colonel la Marele Stat Major și numit Baron de către împărăteasa Maria Terezia. Probabil a fost o prevaluare al unui
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
cu Crucea de Cavaler al Ordinului Maria Terezia (înregistrarea în a 5-a promovare de la 23 ianuarie 1760). Simultan cu această onoare, el a fost trecut la gradul de locotenent-colonel la Marele Stat Major și numit Baron de către împărăteasa Maria Terezia. Probabil a fost o prevaluare al unui tilu francez. În timpul armistițiului îndelungat ce a urmat, Beaulieu a studiat artele frumoase la castelul său din actuala Belgie și a primit însărcinarea de a înfrumuseța castelurile imperiale de vacanță. De asemenea a
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
a fost datorită în primul rând prudenței și curajului lui Beaulieu, care, cu rang din 14 martie 1789 general de brigadă (Generalmajor), condusese un corp de armată austriac. De aceea a fost decorat cu Crucea de Comandor al Ordinului Maria Terezia (înregistrarea în a 5-a promovare de la 23 ianuarie 1760) și avansat definitiv la "Generalmajor" pe 31 mai 1790. Deja în ziua de 19 octombrie 1790 a fost numit înafara turului de rang general de divizie ("Feldmarschalleutnant"). În timpul acestei revolte
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
dezordine, înainte de a fi obligat, printr-o comanda explicită al feldmareșalului, să se retragă. Bătălia a fost pierdută. După Fleurus, împăratul Francisc al II-lea la decorat pentru realizările sale pe câmpul de luptă cu Marea Cruce a Ordinului Maria Terezia (înregistrarea în a 34-a promovare de la 7 iulie 1794), de asemenea la numit proprietar al Regimentului Infanterie nr. 58, care devenise vacant. După ce prințul de Coburg a trebuit să demisioneze din funcția de comandant suprem, a fost înlocuit de
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
comunitatea greco-catolică ucraineană centrală din Viena. Edificiul a fost inițial biserică a ordinului iezuit. În 1773, după desființarea temporară a ordinului, biserica a fost trecută în folosința parohiei greco-catolice din Viena. În 15 octombrie 1775, prin decretul imperial al Mariei Terezia, clădirea convictului iezuit a devenit sediu al Seminarului Greco-Catolic Sf. Barbara din Viena. Placa memorială din anul 1775, plasată la intrare, a reținut acest eveniment: "Maria Terezia și Iosif al II-lea, domnitori ai Austriei, au transferat cu generozitate această
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
parohiei greco-catolice din Viena. În 15 octombrie 1775, prin decretul imperial al Mariei Terezia, clădirea convictului iezuit a devenit sediu al Seminarului Greco-Catolic Sf. Barbara din Viena. Placa memorială din anul 1775, plasată la intrare, a reținut acest eveniment: "Maria Terezia și Iosif al II-lea, domnitori ai Austriei, au transferat cu generozitate această biserică împreună cu convictul aferent în scopul formării tânărului cler al ritului oriental. 1775". După trecerea în posesia comunității greco-catolice din Viena, Biserica Sf. Barbara a fost prevăzută
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
n. 8 decembrie 1708, Nancy - d. 18 august 1765, Innsbruck), a fost duce al Lorenei (1729-1737), mare duce al Toscanei (1737-1765) și împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1745 până în 1765. Din 1740 până în 1765 a fost coregent, alături de Maria Terezia, al Țărilor Ereditare Austriece. A fost fiul lui Leopold cel Bun, duce al Lorenei, și nepotul lui Carol al V-lea de Lorena. Prin căsătoria sa cu Maria Terezia a fost întemeiată linia de Habsburg-Lorena a Casei de Habsburg. Născut
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
până în 1765. Din 1740 până în 1765 a fost coregent, alături de Maria Terezia, al Țărilor Ereditare Austriece. A fost fiul lui Leopold cel Bun, duce al Lorenei, și nepotul lui Carol al V-lea de Lorena. Prin căsătoria sa cu Maria Terezia a fost întemeiată linia de Habsburg-Lorena a Casei de Habsburg. Născut la Nancy, Lorena (astăzi în Franța), Francisc a fost cel mai mare fiu supraviețuitor al Ducelui Leopold de Lorena și a soției acestuia, Élisabeth Charlotte d'Orléans, fiica lui
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]