834 matches
-
Ducăi - Vodă”, de Mihail Sadoveanu; „Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică”, de N. Filimon); b. susținut: 1. de un subtitlu; 2. de o explicație ce începe cu „în care este vorba despre”. Titlul mai poate fi: a. tern, banal, fără valențe artistice, poetice, simbolice etc.; b. tentant, incitant; - incitarea cititorului se poate face de la primul contact cu titlul sau abia după terminarea lecturii; - îi creează cititorului o stare de lipsă (el simte că-i lipsește ceva în cunoașterea
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
numai lor înșiși. Antipatia latentă ori patentă de care se bucură această închisă și întunecată ginte la cele mai diverse popoare, ușurința cu care această antipatie se dezlănțuie furios uneori se va fi sprijinind și pe această obscuritate, pe acest tern egoism al istoriei sale". În viforoasa sa diatribă contra burgheziei, una cam tardivă, inclusiv la acea vreme, în aceleași pagini despre stilul clasic, vede în Goethe un prototip al burghezului, ajuns astăzi în culmea spre care se cațără de veacuri
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu "licăriri slabe, nedeterminate" (faint indeterminate glimpses)34 (intuiții, vise) ale acestui mister la care participă. Totuși, mănat de aspirația înnăscuta spre unitatea cu divinul, el își construiește, cu efort, drumul înapoi spre adevărată regasire de sine, rupând cercul existenței terne, materiale și privind în adâncurile propriei ființe 35. În felul acesta: "Fiecare suflet se dovedește, cel putin "în parte, propriul lui Dumnezeu - propriul lui Creator" (each soul is, în part, its own God - its own Creator)36. Povară recuperării acestei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
familie și școală este evidențiat prin cantitatea detaliilor din produsele artterapeutice, precum și prin prezența ștersăturilor. Siguranța, perseverența pot fi sugerate prin mărimea și calitatea liniilor utilizate. Temperamentele extravertite au predilicția de a colora în tonuri carlde, în timp ce introvertiții preferă culorile terne, reci, închise. Cum poate fi implementată în școală ? Pentru ca toate aceste informații să devină vizibile pentru consilierul școlar, ședințele de artterapie trebuie să se desfășoare într-un mediu creat special, un spațiu în care participanții să se poată exprima liber
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Ioana UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93166]
-
băga de seamă că el îți ecranează de fapt o realitate mai degrabă sordidă. Proiectând o lumină prea puternică asupra obiectului tău de studiu, riști să fii orbit de reflecția ei în el, și să pierzi astfel din vedere mai ternul, dar și mai veridicul, peisaj ce ți l-ar fi revelat o iluminare întrucâtva înfrânată. Un exces de sofisticare intelectuală te face să zugrăvești pe pânza mizeră a unui cort mâncat de molii scenarii complexe, încleștări de forțe eluzive după
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fel de răspândirea interesului pentru ele. Aaa, nu, asta reprezenta o nepermisă concesie făcută mercantilismului burghez, ce contravenea ideologiei de castă singularizată definitiv numai prin naștere și adânc înrădăcinată în realitatea natală! Dar, în principiu, descoperirile spectaculoase în miezul aparenței terne rămâneau posibile, iar succesul lui profesional îl înzestrase cu răgaz și resurse anume pentru explorarea posibilului - zenitul comportamental al lumii lui. Dacă socialul poate fi explorat, și asta cu bune intenții, atunci să fie, chiar dacă se riscă astfel infectarea lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
metodologii foarte radicale pentru epistemologia sa pe ghicite. Ceea ce o-ngrozea cel mai tare pe Marieta era că presiunile lui Rică o făceau să se desprindă de propriile-i convingeri așa cum seva unui copac se retrage înăuntrul trunchiului, dedesubtul scoarței terne și scorojite din exterior. Urla din răsputeri "nu vreau" pentru a-și acoperi un murmur interior aliat insurecțional cu el, o slăbiciune ce, treptat, se descoperea cu oroare ca slăbiciune pentru el împlântată subversiv înlăuntru-i. Deversa atunci asupra lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
definitivă. Și totuși, acest final al războiului nu este sărbătorit întotdeauna, în Franța ca și în alte părți, cu aceeași efervescență ca Eliberarea. Exaltarea primelor zile s-a domolit întrucâtva, deoarece viața cotidiană își reintrase în drepturi. Era o realitate ternă, dificilă, marcată de lipsuri, de cartele de rație. Libertinul Roger Vailland nu este mulțumit, deoarece pariziencele sunt prost gătite. Capitala este lipsită de grație, se lamentează el. "Le-ați văzut pe trecătoarele acelea cu fundul lăsat, cu taioare cu fusta
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și pasiunea. "Iubitul meu drag din Chicago, mă gândesc la tine de la Paris, din Parisul acesta în care-ți simt lipsa [...]. Orașul n-are astăzi niciun farmec, e cenușiu și mohorât, e duminică, străzile sunt pustii, totul are un aer tern, sumbru și mort. Pesemne că inima-mi e moartă la Paris, căci a rămas la New York, la intersecția aceea din Broadway unde ne-am luat rămas-bun. [...] Știm amândoi, îmi doresc, am nevoie, voi avea parte de bucuria regăsirilor. Așteaptă-mă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
au făcut nimic!”, „Mai știi și acum trei ani, când s-a întâmplat la fel...” iar Noul An, îngenuncheat, terfelit, umilit, va intra într-un lung șir de alți ani, pe care îi privim peste umăr și îi vedem cenușii, terni, aproape inutili. Și totuși, TIMPUL NU POATE FI INUTIL. TIMPUL NE-A FOST DĂRUIT SPRE MÂNTUIRE. Într-un tumult de voci în care fiecare se pretinde deținătoare unică a adevărului, vom fi aspirați din nou de o tornadă de zgomote
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
credință, înseninează sufletul deznădăjduit iar mitul purificării prinde substanță. Orașul este acoperit de culori, de forțe pastelate ale realității dar și ale imaginației noastre. Să nu scăpăm din vedere însă că valorizarea lor poate denunța diabolicele și imundele culori amestecate, terne, murdare, urâte. Negrul ca de cărbune al poluării de pe case și statui pune pe fugă visul frumos. Nemaifiind visul, nu mai este nici ideea. Scriitorul nu mai poate atunci explica ideile prin idei și nici lumina din vis. Culorile cetății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
descoperă limitele elementului novator adus de Madona și ale creativității sale, cît și diferențele dintre două strategii estetice opuse. Cu atît mai curios este faptul că nu se conturează nici o diferență între modernismul robust și creativ și postmodernismul plat și tern, așa cum susțin unii. Ci, mai degrabă, este discutabil faptul că strategiile Madonei sînt strict moderniste, în vreme ce Laurie Anderson utilizează strategii postmoderniste în unele din creațiile sale, precum Home of the Brave. Madona proiectează un stil, o viziune și o voce
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în cel mai înalt grad dacă această experiență are sau nu valoare literară. ,,Jurnalul unei conștiințe’’ este, de fapt, jurnalul unei experiențe limită în care inspirația - semnul cel mai mare al puterii poeților - este ignorată, exclusă și înlocuită cu relatarea ternă a unei perioade petrecute de autor într-un sanatoriu. Spațiul alb al spitalului, în miez de iarnă, nu are nimic idilic, ci e mai mult și mai ales un spațiu infernal în care omul, în loc să se lepede de boli, se
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
forte, de un creier lucid și ferm în luarea deciziilor, de un suflet sensibil dar nu extrem de larg. * * * Multe și aiuristice legende circulă într-o lume închistată în propria-i carapace, într-o lume de gri-uri, într-o lume ternă și parcă fără speranțe într-un viitor... Așa îl știam și eu din descrierile făcute de foștii și actualii pacienți care trecuseră o dată sau de mai multe ori pe aici prin ,,locul binefacerii’’ ori care chiar acum îmi erau colegi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
relativismul se simte oarecum acut. Ar fi bine să nu fie și categoric descurajant. În ce mă privește, cred că nu e. Pentru mine, implicit, dar poate că predestinat, în acest ,,împlinit" este codificată și ,,eterna" (sau, poate, deja, doar... terna) problemă de omologare basarabeană, să zicem, întru recunoaștere românească propriu-zisă. Odată amintită ideea, ar însemna că ea mă preocupă și pe mine. Pentru că mă vizează nu? Dar, sincer vorbind, de la un timp, problema sau situația în cauză nu mai e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1, comentarii laconice, chiar dacă ocurente în formule sau contexte nu o dată surprinzătoare. Pe de altă parte, diluarea treptată a producției publicistice a savantului suedez, succesiva lui marginalizare față de mediile academice comune, în plus refuzul de a-și scrie memoriile, „prea terne și triste”, cum singur le caracteriza 2, au încurajat această ignorare 3. Dincolo de asemenea circumstanțe, trebuie remarcat faptul că aceeași exegeză a insistat, critic sau recuperator, asupra recompunerii fundamentelor teoretice ale operei științifice eliadiene, ocultând de cele mai multe ori relevanța și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
am avut un mic cerc de admiratori ai lui Croce. Dar în rest, influența italiană a fost mai slabă la noi decât în România - menționați Șmulteț nume pe care nu le cunosc. Eu nu-mi voi scrie niciodată memoriile, prea terne și triste, dar aș vrea într-o zi să dau o schiță despre avântul brusc și decadența ulterioară a studiilor religioase la Uppsala - perioada a durat aproximativ între 1928 și 1940. Apoi, nimic! Nu-mi explic de ce. Ce-i de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ploaie, dar, de data aceasta, nimeni nu mai este atras de peisaje, ci de comunicare și distracție. La ora 23.00, în plină noapte, acostăm în cele din urmă la debarcaderul de unde pornise totul. O filă bezmetică smulsă din sumarul tern al vieții. Simțuri în suspensie. Riga ne-a oferit unul dintre cele mai plăcute sejururi pe segmentul estic al periplului nostru. Cine ar fi crezut? Aș situa-o, ca forță a impresiilor și intensitate a surprizei, alături de Lisabona, Bordeaux și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sare rămase pe crusta de nămol, ca și cum Marea Moartă ar fi urcat până aici. Cât despre ascensiunea la cer cu elicopterul, într-adevăr, nu vedem cum ar fi putut proceda altfel părintele lui Elisei, vestitorul lui Hristos, dat fiind aspectul tern și inospitalier al locului despre care Fra Angelico, nepărăsind mănăstirea San-Marco din Veneția, nu știa, din fericire, nimic. Ca și Nicolas Poussin, atunci când l-a situat pe Sfântul Ioan al său botezându-Și poporul într-un cadru vergilian, pictând drept
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o monotonie de coșmar zaruri vorbitoare aruncate În tuburile metalice ale scaunelor, agregate umane dezintegrîndu-se Într-o demență cosmică, evenimente aleatorii Într-un univers pe moarte. Încetasem să mă droghez de două luni. CÎnd te lași de marfă, totul pare tern, dar Îți amintești orarul dozelor, oroarea statică a mărfii, viața scurgîndu-ți-se-n braț de trei ori pe zi. Am luat o pagină de ziar cu benzi desenate de pe o masă vecină. Era veche de două zile. Am lăsat-o. N-aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
stagnare („balta stătută“ de care vorbea Marta Petreu). Aș mai spune că, pe lângă dinamism, revistele dau vieții literare mai multă culoare - vieții literare și chiar vieții. Sunt sigur că, fără reviste, mie cel puțin, viața mi s-ar părea mai ternă decât este, mai fără sare și fără piper. Și mai fără rost, spre a prelua termenul folosit în discuția din Ramuri. Iar dacă e să mai spun ceva despre mine, cred că, în ce privește revistele, sunt robul unei dependențe psihice, al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
iubirea, demnitatea ? Sau totul la un loc ? II. Maia Alexandrina și pomul binecuvântat al Sfântului Ilie Pe Maia Sanda, mama mamei mele, mi-o aduc aminte de fiecare dată, cam în același registru vestimentar, mai toată viața a purtat culori terne în veșminte, baticul sau basmaua erau permanent rânduite să-i acopere părul încărunțit mult prea devreme, iar șorțul, ușor plisat, era așezat cu grijă deasupra unei fuste cu mult faldate, ceea ce oferea imaginea unei bogății de material vestimentar. Fusese o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noteze versurile extraordinare. Îl deranja și participarea în sine la înmormântare, i se părea ceva straniu și ceva total dezagreabil, el nu suporta suferința fizică, el nu era făcut pentru suferință, el nu era făcut pentru sentimente banale, pentru comportament tern, obișnuit. El era o urnă în care ardea o flacără rară, flacăra poeziei, asta era el, în comparație cu asta, orice altceva apărea ca fiind complet neînsemnat... La mica masă de pomenire pe care a pregătit-o mama, au venit și câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
izbitor cu tata...). Ștergea din minte aceste evadări și se privea pe sine așa cum se cuvenea, în absolut, plin de devoțiune pentru literatură, gata de orice efort, de orice sacrificiu ca să scrie cărți formidabile, ca să-și trăiască visul. Curând, vizitele ternului mesager al lui Cameniță au devenit o regulă: o dată pe lună sau la două luni, acesta își făcea apariția cu aerul său confuz, cu politețea sa excesivă, stângace și îi „solicita referințe“, iar Vlad scria, scria docil, exact, ferm, executa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
găurile lor submarine să se bucure de soare, la liziera unde apa mării linge pietrele. De dimineață a fost nor, destrămat acum într-o negură care estompează orizontul. În timpul primului înot, soarele, difuz încă prin perdeaua de nori, viza fața ternă a mării cu nuanțe fugitive de albastru, verde și vieux-rose. Acum, totul a virat spre verde profund - dar culorile acestea de o supremă tan drețe persistă pe colinele valurilor, până departe, în orizontul cețos. Nu numai culorile sunt pline de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]