5,751 matches
-
fie aprinse, iar ultima ediție a ziarelor să apară pe tejghelele chioșcurilor. Dar: nimic; în jur, golul e tot mai gol, silueta Franziskăi la orizont avansează încet, de parcă ar urca curbura globului terestru. Noi suntem, oare, singurii supraviețuitori? Cu o teroare crescândă, încep să-mi dau seama de adevăr: lumea pe care eu o consideram suprimată de o decizie a minții mele, pe care o puteam revoca în orice clipă, se sfârșise cu adevărat. — Trebuie să fim realiști, spun funcționarii Secției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că În partea asta a lumii vrăjitoria se pedepsește cu moartea și că eu, prin funcția pe care o dețin, am suficientă autoritate ca să te trimit chiar acum să fii ars pe rug - făcu o pauză lungă, desfătîndu-se la gîndul terorii pe care pretindea să i-o deștepte victimei, și continuă pe același ton. Dar avînd În vedere că mi se pare o mai mare pedeapsă pentru tine să fii condamnat să suporți propria ta prezență decît să te transformi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pună pe picioare și să fie din nou gata să lucreze douăsprezece ore pe zi, dacă nu voia să cadă În primejdia de a rămîne total neputincios În numai cîteva luni. Teama de la Început se prechimbă cu timpul Într-o teroare irepresibilă, accentuată de faptul că, deseori, treceau săptămîni Întregi fără să-l vadă pe răpitorul lui, deși simțea neîncetat În preajmă prezența lui amenințătoare. Unde anume se ascundea sau cum reușea performanța de a se mișca de colo-colo fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare se dovedise dintru bun Început zadarnică, Însă repeziciunea cu care „monstrul” se Înfuria și teroarea fără margini pe care o arăta metisul o făcuseră să priceapă pînă și pe nevolnica lui minte, obișnuită dintotdeauna să primească ordine, că nu era nici locul potrivit, nici momentul pentru a-și schimba atitudinea și acceptase supus toate eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peste tot... Mult prea mulți ani! Nimic nu mă mai jignește. Acum sînt eu cel care Îi jignește pe ceilalți, iar asta Îmi place. - Te bucuri de asta, nu-i așa? - Bineînțeles, admise el. Îmi place să observ că inspir teroare, dar nu prin urîțenia mea, ci pentru că Într-adevăr ceea ce fac Îi terorizează pe alții... Făcu o pauză. Întotdeauna am fost de părere că e preferabil să inspiri ură decît milă și e drept că nimănui, niciodată, nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
firesc, se Înțelegea cel mai bine În limba lor comună, cu toate că acesta se arăta rezervat cînd i se adresa, uitîndu-se pe furiș pe culmea falezei, de unde Oberlus Îi veghea cu ajutorul lunetei de care era nedespărțit. — Nu puteți trăi permanent În teroare, Îi atrase ea atenția. Nu e un zeu atotputernic. Metisul Îi arătă mîna de la care Îi lipseau două degete și arătă spre catargul de care Încă mai atîrnau rămășițele pilotului portughez. — El mi-a făcut asta, spuse. Și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența lui, mereu Închis În peșteră, avea să se transforme Într-un iad; că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o facă, prin lovituri de bici, și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva, ci numai teama de durerea fizică și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența acelei ființe demonice, de la care Întotdeauna te puteai aștepta la o acțiune și mai aberantă. Se hotărîse să-i oblige să Înainteze Împotriva acelui curent subtil și implacabil și erau conștienți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mea în geamul dormitorului. Când am stins lumina, iată-l pe Shane, stând chiar în fața geamului, uitându-se la mine, cu fața toată distorsionată și hăcuită ca în filmele cu monștri, întunecată și întărită de explozia sprayului fixativ. Dă-mi teroare. Flash. Din câte știam, nu fumase niciodată, dar aprinse un chibrit și-l duse la țigara pe care o avea între buze. Ciocăni la geam. Zise: — Hei, lasă-mă înăuntru. Dă-mi negare. Zise: — Hei, e frig. Dă-mi ignoranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fericită să ne cunoască. Femeia asta, Cottrell, o apucă pe Brandy de cot și-o conduce într-un tur al parterului baronial, în vreme ce eu mă hotărăsc dacă să rămân ferm pe poziție sau s-o iau la sănătoasa. Dă-mi teroare. Flash. Dă-mi panică. Flash. Asta trebuie să fie mama lui Evie, o, știi că ea e. Și asta trebuie să fie noua casă a lui Evie. Și eu mă-ntreb cum s-a făcut de-am venit aici. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să nu pice măgăreața pe ei. Or, toate acestea nu mai puteau fi considerate ordine și disciplină, așa cum fusese învățat el că sînt și pe fiecare trebuia să le slujească și să le ocrotească, ei erau cu totul altceva erau teroarea bunului plac și nesiguranța zilei de mîine. Cu lucrurile astea nu se putea juca, dacă soarta și prințul Pangratty l-au împins în fundătură, trebuia să-și pună mintea lui de adjutant la muncă și să caute o ieșire. Cîntări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aeronautic numit Cezar Stoicescu. Pe acest Cezar Stoicescu l-am întîlnit la recepția prințului Cantacuzino, unde cu bunăvoință ați hotărît că trebuie să fiu prezent. Domnule director, cei doi ofițeri în retragere au instituit în această așezare un climat de teroare și o atmosferă de cazarmă. Au organizat o formație paramilitară în rîndurile băieților de prăvălie, denumită "gardă civilă", au alcătuit un program militarizat de viață al Vladiei și au antrenat întreaga populație validă la reamenajarea unui aerodrom dezafectat de cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
haosul revoluționar li se pierduse urma celor două femei, iar unele indicii trimiteau la faptul că fetița de altădată devenise informatoarea poliției.) Nilus Își Împărțea locuința cu un sihastru pe nume Serafim și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sânge erau mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
această scriere pot sta mărturie În privința influenței nefaste a unei astfel de lecturi: „Trebuie admis faptul că majoritatea oamenilor sunt mai degrabă stăpâniți de instincte malefice, nicidecum benefice, iar guvernanții obțin rezultate mai bune prin violență și În regim de teroare, nicidecum prin discuții academice. Orice individ vrea puterea, oricine ar dori să devină un dictator, numai să poată, de aceea rari sunt cei care nu ar fi dispuși să sacrifice bunăstarea celorlalți pentru propria bunăstare...“ (Conspirația, p. 216) Sau: „Dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după capriciile vântului și ale valurilor. Minutele treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să se târască, milimetru cu milimetru, spre coviltirul de la pupă. Frică, teroarea cea mai intensă puse stăpânire pe navă, căci toți vedeau că Teatea Maó făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea arunca la atac în orice clipă. Miti Matái dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și făcu după câteva clipe: —Sunt niște riscuri pe care trebuie să ni le asumăm. Ce altceva putem să facem? —Să-i înfruntăm acolo unde se așteaptă mai putin, răspunse cu fermitate. Gata cu urmăririle. Gata cu Te-Onó. Gata cu teroarea. —Să-i înfruntăm? repeta celălalt. Unde? — Chiar aici, pe insulă. —Aici?... se miră și mai mult RoonuíRoonuí. Ai înnebunit? N-am avea nici cea mai mică șansă de victorie! Ar fi patru contra unu!... Știu, recunoscu Navigatorul-Căpitan, făcând un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ochii Îi străluceau ca ai unui copil, un copil care la trezirea dintr-un somn lung găsește un dar la capul patului. Tabloul Înfățișa doi lei și un tigru care atacă un armăsar murg ca brat, cu ochii căscați de teroare. Călărețul, un alb, părea minuscul și neajutorat, Însă ciudat de calm, ca și cum și ar accepta soarta. Ei i se făcuse milă de bietul călăreț, care nu arăta la fel de nesuferit precum cei din primul tablou, prin urmare n-ar fi meritat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sigură că insuccesul va fi greu de suportat de tatăl ei, însemna o lovitură. Nu-i păsa ce-o să se petreacă cu propria sa persoană odată ajunsă acasă, știa că, oricum, nimic nu poate fi mai rău decât starea de teroare, de tensiune în care trăise începând cu prima zi a noului an până când plecase de acasă pentru examen. Ce putea fi mai rău? Câteva zile după ce reveni în orășel, în casă domni o liniște suspectă. Mama, tatăl, fiica, se purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta, Ovidiu? Cât timp o să ne mai tocim unul altuia nervii? Cât? Toată viața, îi spuse și o apucă de mână brutal, o săltă spre el cu violență, o scutură. N-ai înțeles asta? Ea se crispă străbătută de o teroare ce-i paraliza respirația. Tu nu înțelegi că nimic nu este mai important decât momentul acesta? Te iubesc și altceva nu mă mai interesează. De câte ori să-ți mai explic? Am stat câțiva ani împreună, Ovidiu, acum ne-am despărțit, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vedeți pe périnții voștri speriați, si sé nu vé între capitalistul În miez de noapte În casé că sé vé ia și ultima bucéțicé de la guré. De aceea și astézi mai lupté ostașii noștri În Afganistan, apérînd oamenii simpli de teroarea capitalisté, care vrea sé puné jugul pe ei. Ostașii sovietici Își Împart porția de mîncare cu oamenii simpli din Afganistan și-i ocrotesc pe cei séraci și nedreptéțiți de capitaliștii haini, care bombardeazé sate Întregi și omoaré femei și copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
omorît la Jilava 85 de demnitari, după ce 12 nicadori și decemviri, cu Zelea-Codreanu treișpe, au fost legați fedeleș și strînși de gît. Spînzurați cu sîrmă subțire în Noaptea Sfîntului Andrei. Cîți a omorît în pușcării, în chinuri groaznice (bătăi, înfometare, teroare psihică) banda Anei Pauker? Tu ce crezi? Care-o fi fost mai cumplită? Ura de rasă sau ura de clasă? Nu-s în genul Iordanei Marievici nici pasivitatea, nici prudența, dar reabilitarea dreptei e un subiect prea spinos ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu cîtă plăcere îi punea la zid pe reacționari (cf. DEX, reacționar: care este ostil față de progres; retrograd* Substantivat: contrarevoluționar). El, Brucan, a fost toba mare în anii terorii paukeriste. Tot el a introdus, post-eveniment '89, discursul dihotomic. Și-l răbdăm, și-l răbdăm, și-l răbdăm. Pe tata l-au etichetat "înstărit", deși casa fusese pe jumătate ocupată, ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în descompunere ale artei burgheze". Vitner l-a "epurat" în '48 din universitate, ca să-i ia locul, și a rămas profesor peste vîrsta pensionării. Să nu fi "aderat"? Tu ce crezi? Înfunda pușcăria? Așa este, i-a fost frică de teroarea marginalizării. Planul stalinist era eficace: te opuneai, primeai pedeapsa, de la scoaterea din "cîmpul muncii" pînă la moarte civilă. S-a apărat de Ion Vitner, de Ileana Vrancea, de Vicu Mândra, de Paul Georgescu, de Crohmălniceanu, cum a putut. Așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o specie de maimuță sau alt animal ciudat ce părea să fi regresat printr-un accident mutant la condiția umană, de unde și asemănarea fizică tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
revoluție, pentru că o revoluție adevărată presupune existența unor documente care să o atesteze, un program revoluționar care să o justifice și așa mai departe. Noi nu vom avea de-a face cu așa ceva, în primul rînd din cauza fricii și a terorii pe care regimul tău le-a băgat în oasele oamenilor, cît despre militanți care să conducă ostilitățile, toată speranța stă într-un fir de păr. Pe de altă parte, despre o lovitură de stat, nu cred că poate fi vorba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]