725 matches
-
niciodată efective active mai mari de 100.000 de soldați. Sârbii au simțit de-a lungul acestui an lipsuri mari, confruntându-se continuu cu o criză de hrană, medicamente, îmbrăcăminte sau muniție. În rândurile soldaților sârbi și muntenegreni a izbucnit tifosul, care a răpit viețile a numeroși soldați. La rândul ei, armata muntenegreană, cu efective de 50.000 de soldați, a jucat un rol important în luptele împotriva armatelor austro-ungare în 1914. La sfârșitul anului 1914, războiul din Balcani s-a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
și din sate. Coloanele în retragere ale armatei sârbe s-au amestecat cu coloanele de refugiați. Aproximativ 250.000 de oameni s-au retras odată cu armata în condiții foarte grele, urmăriți îndeaproape de avangărzile austro-germane. Refugiații au suferit de foame, tifos, sau au murit în timpul bombardamentelor de artilerie și atacurilor aeriene. Prin comparație cu trupele germane și austriece, bulgarii au evitat folosirea armelor împotriva civililor. Un jurnalist german prezent la ofensiva avea să scrie: „Sângele arhiducelui Franz Ferdinand, care a murit
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
lungul drumurilor și pe pârloage, peste tot putem vedea cadavrele împrăștiate pe pământ, îmbrăcate în straie de țărani sau în uniforme militare. Aici zac chipurile crispate ale femeilor și copiilor. Au fost uciși, sau au pierit de foame sau de tifos? Probabil nu este prima zi în care zac aici, deoarece chipurile lor sunt deja desfigurate de mușcăturilor animalelor sălbatice de pradă, iar ochii le-au fost ciuguliți demult de ciori”. Antanta a reușit să evacueze aproximativ 150.000 de civili
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Anna Gerwing. Lagărul era mai întâi un lagăr de muncă, care furniza mână de lucru diferitelor uzine de armament și unei "cariere de piatră". Rata mortalității era extrem de ridicată. Numeroși deținuți, între care femei și copii, au murit acolo de tifos, de foame sau chiar executați. Condițiile de trai s-au deteriorat iar din cauza cruzimii și sadismului de care a dat dovadă comandantul, Amon Göth, care a condus lagărul între februarie 1943 și septembrie 1944. Se estimează la un total de
Płaszów () [Corola-website/Science/319054_a_320383]
-
Édouard (n. 28 ianuarie 1878, Paris - d. 3 aprilie 1917, Iași) a fost un medic francez, membru al Misiunii Militare Franceze în România în timpul Primului Război Mondial, medic-șef al Spitalului de Boli Infecțioase din București, mort la datorie, îngrijind bolnavii de tifos exantematic din Moldova. Pierre Édouard s-a născut în 1878 la Paris. Tatăl său, Édouard Clunet (1845-1922) a fost una din figurile baroului parizian, avocat specializat în drept internațional care a fondat în 1874 revista "Journal du droit international", revistă
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
bătalia de la Berry-au-Bac. Ulterior a făcut parte din Corpul expediționar francez și a participat la bătălia de la Gallipoli. Aici s-a îmbolnăvit de dengue; după vindecare s-a întors la Paris și a lucrat un timp la . Declanșarea epidemiei de tifos exantematic în rândurile armatei serbe refugiate în insula Corfu l-a determinat pe Jean Clunet să ceară trimiterea sa în Grecia. Împreună cu 1700 de soldați ai Regimentului 3 colonial, pe 23 februarie 1916 Clunet s-a îmbarcat la Toulon pe
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
franceze în satul Sedd-ul-Bahr. În acest laborator, dirijat de medicul militar Sarrailhé și în care l-a avut coleg pe dr. Richet, fiul lui Charles Richet, Clunet a participat la lupta contra bolilor contagioase care făceau ravagii în rândul trupelor: tifos exantematic, icter, dizenterie. Contaminat el însuși de dizenterie, Clunet a continuat și-a continuat totuși activitatea de medic revenind în Franța doar după stingerea epidemiilor. În anii 1916-1917, doctorul Clunet a făcut parte din Misiunea Militară Franceză trimisă în România
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
fost medic-șef al Spitalului de Boli Infecțioase din București. Împreună cu dr. Imbert, el a publicat articole în presa vremii, în care a dus o campanie de educare sanitară a populației în ceea ce privește câteva aspecte esențiale, cum ar fi contaminarea cu tifos exantematic și tratarea acestei boli . După refugierea Regelui, Guvernului și Parlamentului României la Iași părăsind Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de mizerie și inaniție. Din cauza ei, mii
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
populației în ceea ce privește câteva aspecte esențiale, cum ar fi contaminarea cu tifos exantematic și tratarea acestei boli . După refugierea Regelui, Guvernului și Parlamentului României la Iași părăsind Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de mizerie și inaniție. Din cauza ei, mii de români au murit. În aceste condiții, în decembrie 1916, doctorul Clunet a înființat un spital de campanie la Vila „Greierul” din Bucium (satul Bucium se afla pe atunci la
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
de campanie la Vila „Greierul” din Bucium (satul Bucium se afla pe atunci la 9 kilometri de Iași iar vila era proprietatea avocatului Vasile Sculy Logothetides, fratele lui Leon Sculy Logothetides, profesor la Facultatea de Medicină), unde îngrijea bolnavii de tifos, împreună cu trei infirmiere de la "Société de Secours aux Blessés Militaires" (soția sa Marguerite Clunet, Andrée Flippes și Geneviève Hennet de Goutel) și 10 călugărițe de la Congregația Sfântul Vincent de Paul. Doctorul Clunet a căzut și el pradă epidemiei în primăvara
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
fiind medic-șef al Spitalului de Boli Infecțioase din București. Împreună cu dr. Imbert, el a publicat articole în presa vremii, în care a dus o campanie de educare sanitară a populației în ceea ce privește câteva aspecte esențiale, cum ar fi contaminarea cu tifos exantematic și tratarea acestei boli. În anii grei ai anului 1917, când Regele, Guvernul și Parlamentul României se refugiaseră la Iași părăsind Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată
Monumentul doctorului Clunet () [Corola-website/Science/316281_a_317610]
-
fi contaminarea cu tifos exantematic și tratarea acestei boli. În anii grei ai anului 1917, când Regele, Guvernul și Parlamentul României se refugiaseră la Iași părăsind Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de mizerie și inaniție. Din cauza ei, mii de români au murit. Pentru a înțelege amploarea fenomenului, trebuie precizat că în februarie 1917 cele 5.000 de paturi ale spitalelor din Iași găzduiau un număr de 11.000
Monumentul doctorului Clunet () [Corola-website/Science/316281_a_317610]
-
sicrie sau o slujbă religioasă. În unele sate a pierit întreaga populație, iar la Regimentul 5 Roșiori caii au trebuit să fie repartizați altor unități pentru că nu mai exista niciun soldat care să-i îngrijească. Pe lângă oamenii care mureau de tifos, au căzut pradă epidemiei și unii medici și așa puțini la număr, murind astfel nu mai puțin de 250 de medici și peste 1.000 de sanitari. Printre cei care au căzut la datorie în lupta cu epidemia care ucisese
Monumentul doctorului Clunet () [Corola-website/Science/316281_a_317610]
-
medici și așa puțini la număr, murind astfel nu mai puțin de 250 de medici și peste 1.000 de sanitari. Printre cei care au căzut la datorie în lupta cu epidemia care ucisese un număr mare de bolnavi de tifos se numără și doctorul Jean Clunet din Misiunea Militară Franceză. Refugiat și el la Iași, în decembrie 1916, doctorul Clunet a înființat un spital de campanie la Vila „Greierul” din Bucium (satul Bucium se afla pe atunci la 9 kilometri
Monumentul doctorului Clunet () [Corola-website/Science/316281_a_317610]
-
de campanie la Vila „Greierul” din Bucium (satul Bucium se afla pe atunci la 9 kilometri de Iași iar vila era proprietatea avocatului Vasile Sculy Logothetides, fratele lui Leon Sculy Logothetides, profesor la Facultatea de Medicină), unde îngrijea bolnavii de tifos, împreună cu 3 asistente de la „Societatea pentru ajutorarea militarilor răniți” și 10 călugărițe de la Congregația Sfântul Vincent de Paul. Doctorul Clunet a căzut și el pradă epidemiei în primăvara aceluiași an, împreună cu o parte din personalul clinicii conduse de el. Înainte de
Monumentul doctorului Clunet () [Corola-website/Science/316281_a_317610]
-
și a ajuns la efective de maxim 1.200 de oameni. Batalionul a participat la luptele cu polonezii în iulie 1919, iar mai apoi la cele cu bolșevicii. Batalionul a pierdut un mare număr de soldați datorită unei epidemii de tifos de la sfârșitul anului 1919. Supraviețuitorii au fost repartizați la diferite unități ale armatei galițiene.
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
1818 au fost de −0,51, −0,44 și −0,29 °C. Pe lângă o vară rece, părți din Europa au cunoscut o iarnă grea. Acest model de anomalie climatică a fost considerat a fi o cauză a puternicei epidemii de tifos din sud-estul Europei și estul Mediteranei între 1816 și 1819. Multe animale au murit în Noua Anglie în timpul iernii din 1816-1817. Temperaturile scăzute și ploile abundente au dus la distrugerea recoltelor din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei. Familiile
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
lagăr, domnea mizeria și murdăria: înghesuială, sânge, vomă și cadavre umpleau cazărmile, pline de paraziți și de mirosul greu al găleților de fecale. Din cauza expunerii la vicisitudinile vremii, deținuții sufereau de probleme de sănătate care au dus la epidemii de tifos, febră tifoidă, malarie, pleurită, gripă, dizenterie și difterie. În timpul pauzelor de muncă (5:00-6:00; 12:00-13:00, 17:00-20:00) deținuții trebuia să folosească latrine în aer liber ce constau din gropi săpate în câmp și acoperite cu scânduri
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
regimentul feroviar din București și, în final, detașat la Grupul Apărării Dunării. Alături de alți arhitecți și ingineri, a avut misiunea să distrugă podurile în timpul retragerii în Moldova. De asemenea, a construit centre medicale și instalații sanitare, în momentele în care tifosul exantematic făcea ravagii în sânul armatei române. În 1917, s-a alăturat unui batalion de vânători de munte. Retragerea armatei române în Moldova i-a permis să descopere arta țărănească, dar și cea bisericească, din regiuni românești diferite. Având tot
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
istorice de la 23 august 1944, Iulia își dedică timpul îngrijirii luptătorilor antifasciști, luând contact cu ideile comuniste și aderând la ele din convingere. În anii de după război, ea se încadrează în partid și participă la campania sanitară de combatere a tifosului. Treptat, între ea și secretarul de partid Pavel Golea (căruia îi salvase viața) se înfiripă o relație de dragoste matură, ambii fiind însuflețiți de aceleași idealuri. După ce află că Radu este dat dispărut pe front, Ioana se dedică activității pe
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
Crac des Chevaliers, care ulterior va deveni un important castel în Comitatul de Tripoli. Tancred a rămas ca regent în Antiohia și în numele lui Bohemund al II-lea, până la moartea sa, survenită în 1112, ca urmare a unei epidemii de tifos. Tancred a fost căsătorit cu una dintre fiicele regelui Filip I al Franței, Cecilia de Franța, însă nu a avut niciun urmaș. "Gesta Tancredi" constituie o biografie a lui Tancred scrisă în latină de către Raoul de Caen, un normand care
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
Tereblecea. După mutarea liniei frontului, o parte din locuitorii Poienii s-au întors în sat în ianuarie 1945. Fiind iarna, locuitorii satului și-au săpat bordeie în pământ pentru a se adăposti. În acea iarnă au murit mulți oameni din cauza tifosului, răcelii și altor boli. În anul 1946 a avut loc o secetă mare care a dus la o stare de foamete a locuitorilor. Din cauza acestor lipsuri, o parte dintre săteni au început să emigreze în Polonia. Aceasta a avut loc
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Nu îndrăznește să intre nici măcar în curte, jenat de murdărie și păduchi, deși se aflau acolo mama și fratele lui. Aceștia au aflat mult mai târziu de această grozavă ispravă a tânărului de 20 de ani... primăvara 1917 - După secerătorul tifos exantematic din cumplita iarnă a lui 1917, care nu l-a ocolit nici pe Octav Vorobchievici, regimentul pleacă din tabăra vasluiană Scânteia spre sud, unde va participa la bătălia de la Mărășești. toamna 1917 - Primește a doua tresă de ofițer. Face
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
din 1964 și până în 1970, ăn în care este arestat. Multe dintre aceste amintiri sunt legate de perioada tulbure a războiului văzute prin ochii unui copil de 6 ani, precum plecarea sătenilor și a tataului pe front, îmbolnăvirea bunicilor de tifos și moartea buncii Maria, venirea rușilor, adâncă durere a bunicului pentru pierderea pe front a fiului Vasile manifestată prin compunerea de doine și poezii. Dragostea pentru Dumnezeu și credința, pe care le-a avut tot restul vieții îi este de
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
ca spioană. Maiorul o scoate de acolo și îi dă un bilet de tren pentru a pleca la Mărășești unde era linia frontului. Ea ajunge pe front la compania ei care se lupta cu gerul cumplit (-30 grade) și cu tifosul exantematic. Locotenentul Mănoiu îl roagă pe colonelul Jipa (Cornel Coman) s-o trimită pe Ecaterina la partea sedentară a armatei pentru a o feri de riscul de a muri pe front. Înaltul Comandament Militar o înaintează la gradul de sublocotenent
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]