1,581 matches
-
alte timpuri, răspunsul celor care iau asupra lor Numele lui Hristos este atât de departe de ceea ce ar trebui să fie. Și pe bună dreptate, autorul se întreabă ce este de făcut și „oare ce ne va smulge confortului și tihnei noaste doctrinare? O nouă doctrină, o criză, o suferință, o persecuție? Nu știu, probabil că toate la un loc, sau poate cu totul altceva. Numai Dumnezeu știe, noi însă avem nevoie de trezire.” Răspunsul ne este dat la finalul articolului
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
și inima spre Cer Își pun sufletul în palma Mariei, Mama cu chip blând. La Nicula veacurile devin veșnicie. UN LOC Drum de o rugăciune Până la calea strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. CRUCEA Betoane
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
aprinderea festivă a policandrelor știute și ascunse, înfloreau alb certitudini, turmentând frici și nelinisti în solventul slovei. Și era cald si frumos si bine... Să poruncești zorilor să albească înainte de vremea răsăritului; să urmărești bătălii crâncene, cu deznodăminte însângerate, în tihna lojei de cititor. Să călătorești acolo unde piciorul n-o să hoinărească vreodată, să palpezi granițele unor lumi ferecate în uitare. Așadar, talismanul de safir. Talismanul de cerneală. Pod între maluri care iși schimbă coordonatele, doar ca să refacă din frânturi o
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
într-un spațiu în care a răsunat glasul cântecului izvorât din adâncul sufletului, al fluierului și al tulnicului, protejat de măreția codrului și a muntelui. Am dori ca aici pe Valea Gurghiului timpul să curgă veșnic în aceeași atmosferă de tihnă, armonie și voie bună și ușa casei strămoșești să rămână mereu deschisă spre foșnetul codrului, spre susurul izvoarelor, spre stelele cerului pentru a se înnobila cu noi și noi valori, cât și spre toți cei care vor veni cu gândul
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
mereu să se reunească. Iată un gând pe care, într-un chip sau altul, Trăitorul de țară Românească l-a înălțat către divin - trimițându-și simbolic mesagerii, acolo - desprinzându-l din propriile sale aspirații și nevoi, mundane. Așteptând apoi în tihna, cu înțelepciune, să i se întoarcă și răspunsul, prin hâr ceresc, prin vibrație de chip și asemănare. Sublimator, ca o virtute creatoare închegata în opera, prin mimesis și catharsis. Acum, prin formă și sensul de trăire omenească, purificatoare, al Coloanei
UNIND CERUL ŞI PĂMÂNTUL, ARIPĂ DE ÎNGER...UN ARTICOL DE TRAIAN-DINOREL STĂNCIULESCU, DESPRE NESFÂRŞIREA COLOANEI LUI BRÂNCUŞI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360439_a_361768]
-
ajuns, Izvoarele îmi sunt nestâmpărate Și taina lor își caută răspuns. Tot limpede le va rămâne glasul, Cum limpede e vinul din podrum, Dar nu mai sună dimineața ceasul, Scoală-te, poete și la drum! Voi aștepta să vină-n tihnă zorii, Să se reverse peste gândul meu, Ca un arcuș pe strunele viorii Așa mă simt și-așa am fost mereu. Îmi spăl cu roua din cuvinte fața, Cum se scaldă luna în pârâu, Năvalnică prin mine curge viața, Nicio
NU MAI SUNĂ CEASUL DIMINEAŢA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360595_a_361924]
-
și nu se mai întorc, căci pleacă prea departe... S-a-ntors acasă năruit, să-și caute odihnă Dar ușa nu s-a mai deschis ... Și-au pâns... și el și pomii... Și a dormit pe prag un timp, sperând să aibă tihnă. Să mai aștepte ... doar un pic...! Poate se-ntoace ''mami''... Apoi, de foame, a furat ! Un colț de pâine-un os.! Și s-a ascuns unde-a putut, comoara să-și păzească Dar... n-avea dinți... Era bătrân și... hoț fără
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
și inima spre Cer Își pun sufletul în palma Mariei, Mama cu chip blând. La Nicula veacurile devin veșnicie. Un loc Drum de o rugăciune Până la calea strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. Crucea Betoane
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
am greșit în viața-mi citadină, Am suferit cumplit, dar apoi mi-am revenit. Dacă nu am iubit,eu nu port nici-o vină, Și nici n-am căutat ,un țap de ispășit. Dar ce vreau eu astăzi? vreau liniște și tihnă. Vreau să râd,să cânt și poate că o să iubesc; O floare,un cățel, o rază de lumină... Așa vreau eu ca de acum,viața să îmi trăiesc. Căci eu nu sunt sclavă,trăiesc în libertate, Așa cum eu în viață
M-AM NĂSCUT LIBERĂ ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360125_a_361454]
-
fulgere,/ Trăznete, curcubeie și lanuri singuratece/ Cireșii în floare, muguri în devenire,/ Zăpezi neninse și ape neatinse/ Sunete neauzite, nerostite, nenăscute/ Plimbări cu picioarele goale prin roua dimineții/ Cînd cuvintele aleargă în fața ta/ Fără lesă” ( Întîlnire de gradul doi). „în tihna cuvîntului/ de bun rămas dincolo de adînc” Se vede bine însușită aici lecția textualistă, cu cele două „legi” ale sale: realitatea textului este o prelungire a textului realității; textul este însetat de Viață, tot așa cum viața este mereu dornică să se
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
Vino acasă, și-ți spun!... Te rog mult!... Ce era să facă bietul om? Făcu ce făcu și se grăbi mai devreme spre casă, curios să vadă ce avea de spus Mihăiță al lui. De fapt, nici nu mai avea tihnă să rămână la serviciu, își tot frământa capul vrând să afle mai repede despre ce descoperire ar fi putut să facă fiul său. Nici nu păși bine pragul casei că Mihăiță îl și întâmpină din ușă: - Tată, vino să vezi
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
pădure Ori luna-ntre sălcii pletoase și rugii-nnegriți de dulcile mure... Sunt vorbe amare lipsite de dulce-adevăr și credință, sunt tainele-adânci vândute pe-arginți de relele guri cu multă silință! E soare și jar, minciună sub lună, pădure și tihnă și tot ce se cheamă trăire, E mare și val, e iarbă și trupuri, e tot ce înseamnă iubire! E umilința să știi că iubești, dar adevăru-i tratat drept minciună iar lumea e plină de lume nebună și tristă e
O LUME NEBUNĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359607_a_360936]
-
pe post de conducta de ... ÎI. DONA TUDOR - ȘTIREA ZILEI: JURNALISTUL - UN CHIRURG SOCIAL (ESEU), de Dona Tudor, publicat în Ediția nr. 1428 din 28 noiembrie 2014. Pe vremea când murea capră vecinului era pitoresc, frumos și pragmatic. Există o tihna în privirea ce se uită peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capră de râioasa, în privirea accelerată cu venin, capră se lăfăia dolofana. Uitătura se înfigea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
hălcii, cu bulboace de sânge irizând, ar fi dat drumul la izvorul cu bale. Pe sub dunga ușii din spate, după ce ar fi fost golita ... Citește mai mult Pe vremea când murea capră vecinului era pitoresc, frumos și pragmatic. Există o tihna în privirea ce se uită peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capră de râioasa, în privirea accelerată cu venin, capră se lăfăia dolofana. Uitătura se înfigea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > ÎN PACEA SERII DE APRIL" Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 462 din 06 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului E-atâta tihnă în sufletul meu...acum! Îmi place “Săptămâna Altfel”, impusă de MECTS în școli! Într-un oraș cosmopolit, ca Timișoara, aflat nu departe de granițele Serbiei și ale Ungariei, unele dintre activități au fost cerute, de elevi, la Szeged, ori Budapesta
ÎN PACEA SERII DE APRIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359129_a_360458]
-
ce mai fac? Aici niciodată nu obosește lumina, Mă plimb prin grădină după bunul meu plac, Nu am treabă cu nimeni, nici cu vecina, O biată femeie, mai surdă ca vântul, Încălzindu-se veșnic lângă cuptor, Aici îmi scriu în tihnă cuvântul Când mi se face de liniște dor... Cel de sus nu mai vine pe șapte cărări Certându-și nevasta noaptea la două, De jos nu urcă fumul de la țigări, Mă spăl dimineața pe suflet cu rouă; Am treburi destule
SUNT ACASĂ, LA ŢARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359183_a_360512]
-
Când am paloșul la brâu, Iar pe umăr port o flintă, Tu, iubito, pune-mi frâu, Ca iubirea să se simtă. La întoarcerea acasă, Codrii să-i străbat călare Și în ierburi, ca o coasă, Să mă-ntunec la chemare. Tihna asfințind aproape La crepuscul de lumină, Să mă plângă-n râuri ape Și pădurea din colină. Când o lacrimă fierbinte O să-ți cadă pe obraz, Să nu uiți că-n necuvinte Stă mușcata din pervaz. Referință Bibliografică: La întoarcerea acasă
LA ÎNTOARCEREA ACASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359236_a_360565]
-
mască necesară accesării claviculelor morții. Mă întreb retoric dacă phoenicșii au dreptul a se privi cu migală și milă în oglinda spartă a timpului. Ce șaradă cuneiformă e și viața! Mi-aș închide lacrimile într-un cavou ce duce spre tihna universală. E nefiresc de dureros să vezi interioarele semenilor, să le simți onanismele visuri scindate de propria cogniție întoarsă pe dos! Ce șaradă cuneiformă e existența! Mă așez pe scaunul meu ergonomic ce râde mârșav la mine. Bulele luminii tind
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
și pentru creatura aceea (nevinovată, în fond) viitorul e incert, incontrolabil, mai probabil catastrofal. Și vine ziua a șaptea, a bilanțului, a veghei asupra armoniei lumii, ziua stabilității, ziua uniunii vremelniciei cu veșnicia: ziua lui Dumnezeu alături cu lumea, în tihnă, contemplând-o. Acum putem zice „Ecce homo!”. La „evaluarea” veșniciei și vremelniciei, a valorificării timpului, ca un făcut, cu toate invențiile și descoperirile, rezultă că omul n-a câștigat deloc timp. E tot mai ocupat. Nici nu se poate odihni
MI – KA – EL (CINE E CA DUMNEZEU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340427_a_341756]
-
Eu nu sunt un tip care să își dorească să trăiască pe o insulă, undeva în afara societății, un însingurat. În România ești și obligat să te retragi, pentru că altfel nu ai cum să ajungi la o stare de minim echilibru, tihnă, pace. Fără asta scrisul este imposibil. Sigur, poate să fie și un scris din ăsta foarte urban, foarte nevrotic, foarte implicat în cotidian, dar nu e firea mea. Eu n-aș fi putut funcționa, după cum am văzut pe propria mea
Am primit în dar de la familia mea libertatea. Lucrul ăsta nu are preț pe lume () [Corola-blog/BlogPost/338341_a_339670]
-
putea face societatea să evolueze. Are însă de luptat cu tovarășii săi, a căror preocupare nu este să evolueze ci să nu lase pe alții să o facă. Lor le e bine așa cum se află, de ce să le tulbure cineva tihna, obiceiul? O fi rău cu rău, dar e mai rău fără rău. Prin simpla sa existență, prin faptul că demonstra că se poate mai bine, mai bun, mai altfel, ciobănașul reprezenta o amenințare la... stabilitate. Așa stând lucrurile, ”conștiința” îl
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
cu o nouă istorie, impusă, artificială. Ea nu poate avea aderență la poporul român pentru că acesta nu se recunoaște în ea. El își acceptă mai ușor greșelile decât se poate crede, cu condiția de a i se lăsa dreptul și tihna necesare tocmai perspectivei istorice.În ceea ce mă privește, continui să cred că o anumită latură patriotică a mișcării legionare, în speță ortodoxistă, a fost una benefică. Ea a creat cultură și un teritoriu de jertfă de care lumea în care
Scrisoare deschisă Președintelui României, domnul Klaus Iohannis – “Cum am spus, liric vorbind, sunteți Ion Iliescu” () [Corola-blog/BlogPost/340029_a_341358]
-
că există prin sine, călătoarea Holly caută surogate prețioase, ca să o confirme, să îi dea siguranță. „Lucrul care mă ajută cel mai mult e să mă sui într-un taxi și să mă duc la Tiffany. Mă liniștește pe loc tihna și splendoarea locului; nu ți se poate întîmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili și bine îmbrăcați, în mireasma aceea plăcută de argint și de portvizite de crocodil. Dacă aș putea găsi un loc în viața reală în
Truman Capote: Mic dejun la Tiffany. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339485_a_340814]
-
de înțelesuri. O poezie atât de profundă, rar am aflat printre confrații de condei contemporani. De câțiva ani urmăresc site-urile literare și mereu găsesc filoane aurifere și pepite cu care mă delectez pe îndelete, pentru că poezia trebuie gustată în tihnă, cu toate simțurile. Un simplu exemplu, spre edificare, despre caracterul sapiențial al versurilor lui Liviu Jianu: “Pe lumea care trece, care vine, / În slavă de vei fi, sau de rușine, / Te vei cunoaște numai după roade-“ (Te vei cunoaște). Tonul
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
povestește momentele prăbușirii unui avion în care era călătoare. Atunci, l-am revăzut pe Iisus al meu, zbucnind ca un crin nu din Cer, nici din carlingă, ci din chiar crucea de pe pieptul cardinalului de la Vatican. Iisus părăsise, pentru noi, tihna și aurul, pietrele scumpe și se angajase voluntar în Serviciul Vieții. Nu ne alegea după botez sau sprânceană, ne salva pe toți: creștini, musulmani, brahmani ca și cum toți am fi fost doar pești aruncați în aceeași oală Toți eram egali dinaintea
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]