749 matches
-
insomniei, însă doar în cazul valerianei eficientă poate fi garantată". Într-adevăr, nenumărate teste clinice, făcute pe pacienți de toate vârstele și care sufereau de diferite tipuri de tulburări de somn, au dovedit eficientă valerianei că sedativ și somnifer. Administrarea tincturii de valeriana înlătura dificultatea în a adormi, micșorează semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizează apariția fazei de somn profund fără vise (etapă cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la mărirea perioadei de somn și îmbunătățește calitatea
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la mărirea perioadei de somn și îmbunătățește calitatea acestuia. Se fac tratamente de căte 6 săptămâni, în care se administrează seară, la ora 7, si apoi înainte de culcare, câte o linguriță de tinctura, diluata cu puțină apă. Efectele evidente de îmbunătățire a somnului apar după 3 săptămâni de administrare, în cazul valerianei efectul fiind cumulativ. Crampe musculare - valeriana are calități relaxante asupra mușchilor. Se administrează, atunci când este nevoie, câte 1-2 căni de infuzie
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de infuzie combinată, câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Adjuvant în sindromul premenstrual - se face un tratament de o săptămână cu tinctura de valeriana, din care se iau câte 2-3 lingurițe pe zi. Tratamentul începe cu aproximativ 5 zile înaintea menstruației și se prelungește până în a doua zi a ciclului menstrual. Înlătura stările de iritare și de excitabilitate nervoasă, diminuează durerile de
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
zi a ciclului menstrual. Înlătura stările de iritare și de excitabilitate nervoasă, diminuează durerile de sâni, durerile din zona ovarelor, senzația de tensiune sau de greutate în bazin. Crampe în timpul menstrelor - se administrează o doză șoc, de 2 lingurițe de tinctura de valeriana, care are efect rapid antispastic și sedativ. Suplimentar, se pot face băi fierbinți cu valeriana la membrele inferioare, ale cărei substanțe active ajunse în circulația sanguina periferica au efecte antispastice și calmante rapide. Aritmie cardiacă, ischemie cardiacă - cu ajutorul
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat că administrarea de valeriana, câte 30 de picături de tinctura de trei ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Anghina pectorala - un studiu făcut în Chină
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Anghina pectorala - un studiu făcut în Chină arată că tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacienții supuși testului. Se administrează de trei ori pe zi câte o linguriță de tinctura, în cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Valeriana reduce semnificativ frecvență și intensitatea crizelor de anghina pectorala, îmbunătățește activitatea inimii (acțiune pusă în evidență prin analizarea evoluției electrocardiogramelor celor tratați). Anxietate - valeriana este (alături de o plantă
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
mătrață), afecțiuni dermatologice contra arsurilor superficiale și puțin întinse (antipruriginos și antibacterian), afecțiuni ale cavității bucale și faringiene (antialgic), cosmetică la colorarea părului (reacționează cu grupele tiol -SH ale cheratinei având efect tinctorial). Se utilizează sub formă de infuzie, decoct, tinctură sau chelați cu care se prepară șampoane și loțiuni capilare cu care se fac aplicații locale. Pentru vindecarea răcelii ascunse, vara se recomandă plimbări prin livezi de nuci sau șezutul la umbra unui nuc înfrunzit, deoarece frunzele acestuia emană iod
Nuc () [Corola-website/Science/302564_a_303893]
-
genurilor Digitalis, Vinca Claviceps, Papaver etc., explică și proprietățile farmacodinamice multiple ale uneia și aceeiași plante. Lucrurile se complică atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de "ceaiuri medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte forme farmaceutice complexe. Lista următoare cuprinde principalele plante medicinale ordonate alfabetic
Plante medicinale () [Corola-website/Science/302556_a_303885]
-
plantă întreaga se fierb 10 - 15 minute, iar cojile și rădăcinile se fierb 30 - 40 de minute. După fierbere decoctul se strecoară. Prin decoct se prepară plantele a caror consistentă este lemnoasa. Maceratul se folosește la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor și oțeturilor medicinale, pentru că unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca rădăcina de nalba sau semințele de în, se prepară numai prin macerare cu apă rece, fără a se fierbe. Plantele mărunțite
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
amestecata cu apă până se formează o pastă. Această pastă se pune între două bucăți de pânză și se aplică pe locul afectat. Cataplasmele se pot realiza cu apă rece (cataplasma de muștar) sau cu apă fierbinte (cataplasma de în). Tinctura se obține prin tratarea plantelor mărunțite cu alcool de diferite concentrații. Tincturile sunt soluții extractive alcoolice, măi concentrate în principii active decât infuziile. Se administrează intern, în puțină apă sau ceai sau pe zahăr. Siropurile sunt soluții extractive apoase la
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
între două bucăți de pânză și se aplică pe locul afectat. Cataplasmele se pot realiza cu apă rece (cataplasma de muștar) sau cu apă fierbinte (cataplasma de în). Tinctura se obține prin tratarea plantelor mărunțite cu alcool de diferite concentrații. Tincturile sunt soluții extractive alcoolice, măi concentrate în principii active decât infuziile. Se administrează intern, în puțină apă sau ceai sau pe zahăr. Siropurile sunt soluții extractive apoase la care se adaugă zahăr (640 g de zahar la 360 ml de
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
solvenții organici nemiscibili cu apa este utilizată în extragerea acestuia din soluții apoase. Iodul se dizolvă ușor în soluții apoase concentrate de ioduri alcaline sau acid iodhidric, dând soluții brune, datorită formării ionului I. Această proprietate este folosită la prepararea tincturii de iod în farmacii. Având o afinitate mai mică față de electroni decât clorul și bromul, iodul prezintă electronegativitatea 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului, reacționând mai puțin violent. Iodul reacționează direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
pentru combaterea gușii endemice. El a observat că tratamente tradiționale contra gușii constau în consumarea cenușii de alge, iar din moment ce alga era bogată în iod, acesta ar fi fost ingredientul activ. A avut dreptate, însă, deoarece pacienții care au primit tinctură de iod ca medicament au suferit dureri gastrice severe din cauza efectelor iritante ale acesteia, tratamentul fiind abandonat. Cu toate că soluția de iod a eșuat ca remediu pentru gușă, ea a devenit un tratament acceptat pentru rănile deschise, chiar dacă nu se știa
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
este folosit ca dezinfectant în diverse forme. Poate fi folosit ca element în sine sau sub forma anionului I dizolvat în apă. Iodul poate proveni din iodofori, care conțin iod și un agent solubilizant. Exemple de astfel de soluții sunt: tinctura de iod (iod în etanol sau iod și iodură de sodiu într-un amestec de etanol și apă), soluția Lugol (iod și iodură în apă, formând în mare parte tiiodură) și iod Povidone (un iodofor). Iodul formează un complex albastru
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
a vopselelor, precum și în stabilizarea nailonului. Scopul principal al utilizării iodului în domeniul medical este exploatarea proprietății sale antiseptice. Este un agent bactericid, sporicid, protoacid, cisticid și virucid. Deoarece este foarte puțin solubil în apă, soluțiile sunt preparate sub forma tincturilor în etanol. Iodoformul, iodoclorhidroxichinolina, iodoforul, iodurile de sodiu și potasiu de asemenea exercită efecte bactericide prin eliberarea iodului. Soluția Lugol (5% iod și 10% iodură de potasiu) este utilizată în tratamentul împotriva hipertiroidismului și pentru profilaxia absorbțiilor radiațiilor iodice după
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Urtica dioica" L. (urzica mare) este perenă, ruderală din zona de cîmpie pînă în etajul subalpin, mai ales prin locuri tîrlite. Frunzele sunt bogate în fier. Se utilizează în boli de reumatism sau de piele, în anemii și hemoragii, iar tinctura de rădăcină ("Urtica radix") se folosește în soluții de amestec contra căderii părului. Ceaiul din frunze de urzică este recomandat în bronșite. Este o valoroasă plantă alimentară, fiind utilizată în cure de primăvară, depurativ. Alte specii din flora ruderală a
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
paradisi (L.) L. (grapefruit), C. limon Burm. f. (lămâiul) sunt speciî răspândite în cultură, în diverse țări mediteraneene. Au valoare alimentară (conțin vitamine, acizi organici), dar și anumite utilizări medicinale (datorită uleiurilor volatile, principiilor amare), sau în cosmetică și parfumerie. Tinctura și uleiurile volatile au proprietăți tonice, stomahice și antihemoragice. Infuzia de frunze se administrează ca digestiv și antispastie sedativ. Uleiul volatil din flori de portocal are o putemică acțiune antispastică. Cuprinde arbori cu frunze opuse și nestipelate, cu nervație penată
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
de mâncare. Consumul zilnic al acestei infuzii ajută și la tratarea și vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric, colitelor de fermentație. Înțepăturile de insecte, rănile și eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu frunze de bucuioc sau cu tinctură de busuioc. De asemenea, pentru stimularea poftei de mâncare se recomandă a se administra vin de busuioc.
Busuioc () [Corola-website/Science/304459_a_305788]
-
anul 1765, George Washington susținea că ar fi cultivat canabis pentru fibră cât și în scopuri medicinale. La începutul secolului al XIX-lea, canabisul a început să fie folosit medicinal, iar la mijlocul anilor 1800 W.B. O’Shaughnessey a realizat tinctura, o soluție de canabis cu alcool care avea efect analgezic, anticonvulsiv, și de relaxare a mușchilor. În 1887 medicii stomatologi au descoperit puterea anestezică a canabisului și au început să îl folosească în operațiile dentare. La începutul secolului al XX
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
spre mijlocul secolului al XVIII-lea, conținutul de alcool a rămas relativ scăzut, nedepășind 40% alcool pe volum. Era comercializată mai mult prin cârciume și costa scump. În același timp, cuvântul „"votca"” era deja în folosință, dar se referea la tincturi din ierburi (similare cu absintul), conținând până la 75% alcool pe volum, și făcut în scopuri medicinale. Prima utilizare scrisă a cuvântului „votcă” a fost descoperită într-un document oficial rus, decretul Împărătesei Elizabeta din 8 iunie 1751, care reglementează posesiunea
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
pur și apoi diluată cu apă pentru a-i da conținutul alcoolic final și aroma unică, depinzând de sursa apei. Pe lângă conținutul alcoolic, votca mai poate fi clasificată în două mari categorii: pură și aromată. Din ultima se pot separa tincturi amare, precum "iubileinaia" rusă (votcă aniversară) și "Perțovka" (votcă piperată). Pe când majoritatea mărcilor de votci nu sunt aromate, cele aromate sunt produse în zone tradiționale în care votca este consumată intens, câteodată după rețete făcute acasă pentru a accentua gustul
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
apare nicio indicație terapeutică specifică sau alte informații referitoare la aceasta; ... c) prezintă un grad suficient de diluție, pentru a garanta siguranța produsului medicinal veterinar homeopat. Produsul medicinal veterinar homeopat nu trebuie să conțină mai mult de 1/10000 din tinctura mamă. Ținând cont de noile date științifice și dacă se justifică, prevederile lit. b) și c) pot fi adaptate în conformitate cu procedura comunitară. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor stabilește categoriile de produse medicinale veterinare homeopate ce se eliberează
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 31 octombrie 2007 (*actualizată*) privind Codul produselor medicinale veterinare**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265578_a_266907]
-
denumirea botanică în sistemul binominal (gen, specie, varietate și autor); 36. preparate din plante - preparate obținute prin supunerea substanțelor din plante la tratamente precum extracția, distilarea, presarea, fracționarea, purificarea, concentrarea sau fermentarea; acestea includ substanțe din plante concasate sau pulverizate, tincturi, extracte, uleiuri esențiale, sucuri obținute prin presare sau exudate procesate; 37. procedura centralizată - procedura de autorizare de punere pe piață prevăzută în Regulamentul Consiliului și Parlamentului European nr. 726/2004 , care stabilește procedurile comunitare pentru autorizarea și supravegherea medicamentelor de
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (**republicată**)(*actualizată*) privind reforma în domeniul sănătăţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272296_a_273625]
-
mai mare al fascismului.” Totuși, după cum susține George Călinescu, scriitorul însuși nu și-a revizuit perspectivele sale naționaliste, continuând să creadă că prezența minorităților și a străinilor reprezenta un pericol pentru România Mare, și că umanismul său era „o ușoară tinctură”. În una din rubricile sale, Sadoveanu le-a răspuns celor care organizau aceste acte de vandalism, menționând printre altele faptul că dacă ar fi citit romanele pe care le distrugeau, ei ar fi descoperit „o credință înflăcărată în această țară
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
descrierile sale exacte cu privire la efectele sale și a simptomelor dependenței de opiu i-au făcut pe mulți să creadă că Poe a experimentat el-însuși opiul și că el ar fi fost dependent de opiu. Adevărul este că opiul și laudanumul (tinctura de opiu) erau în secolul al XIX-lea la fel de comune cum este astăzi aspirina și multe scriitori romantici din secolul al XIX-lea precum Samuel Taylor Coleridge și Charles Baudelaire, au fost, de fapt, dependenți de opiu. Epigraful de la început
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]