747 matches
-
am și răgușit. Și el, el ce făcea? Striga: "ho nebuno, că nu te-am mîncat!" Procurorul a înțeles toată scena ca și cum ar fi fost martor. Se forțează să fie serios și îl cheamă pe violator. Pe ușă intră un tinerel, frumușel, subțirel, spălățel, cu o urmă vagă de mustăcioară. Ai violat-o, bre? Da, dom' procuror. Sigur? Eram cam băut și m-am nenorocit. De acum vreo șapte ani stau la mititica. Dar dacă ai amenințat-o cu cuțitul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Arătați-mi-l odată, doar n-o fi și ăsta negru, țipă Codrin. Nu-i negru, spune o soră timid. Dar cum este? Cam mulatru. Craiul încornorat Ionel Popovici era un om împlinit din toate punctele de vedere. Bogățel era, tinerel era, politică nu făcea, iar spiritual nu se făcea de rîs. Am uitat să spun că nevastă avea, copii avea și măncărime avea cît încape. Ca omul ajuns, umbla pe ici pe colo și întotdeauna mai cădea cîte ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trei ani. Cînd l-a văzut pe Ionel, l-a introdus în tiparul jumătății sale și acesta s-a potrivit ca o mănușă. Cîteva voci interioare, cusurgițe rău, o cicăleau: Dar este însurat... E... Are copii... Pensie... Nu-i prea tinerel... E... Nora l-a măsurat exact pe Ionel și și-a adaptat programarea pe grila acestuia. Ce frumoasă sînteți, o flata Ionel. Și dumneavoastră sînteți un bărbat frumos, doar că aveți un cusur. Care, mă rog? Sînteți om însurat, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
chiar săptămîna asta... te așteptăm, pa, pa. În odaie se așterne liniștea. Doar pixul domnului D. se mișcă ordonat pe foaia cu pătrățele. Doamna E. Își vede de treabă la bucătărie. Se apropie și Niki de cincizeci și face pe tinerelul Îi dă mîna, mașină atelier la Șosea vad bun clientelă selectă cine nu-l cunoaște e un artist orice s-ar spune și se ține bine se bat pipițele pe el de cînd Îl știu a fost galanton doamne ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am să mă retrag, nu vreau să vă fac neplăceri, dacă vă văd vecinii!“ Am respirat ușurată. Nici mie nu-mi convenea să mă vadă doamna Oprișan, mai ales că Nino era la spital, Însoțită la ora aceea de un tinerel atît de chipeș, dar eram puțin contrariată. Cum, după ce s-a ținut după mine ca un cățeluș vreme de trei ore, nu-mi cere nici o Întîlnire, nici un număr de telefon? I-am Întins mîna, i-am mulțumit și am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două vîrste, cam tuciurie, cu obrajii plini de coșuri și cu ochii holbați; lîngă domnul Newey - „domnul Frederick Newey“, subliniase doamna Bellairs, apăsînd pe primul nume - un individ cu părul cărunt, Încălțat cu sandale, fără ciorapi; lîngă domnul Maude, un tinerel miop, care se ținea ca o umbră de domnul Newey, servindu-l Întruna cu tartine cu unt, și lîngă domnul Collier, un tip care, deși se vedea că nu face parte din această lume, Își croise drum spre ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochilor, plini de candoare ca a unui copil, Îi trădau trecutul. — Îți place și dumitale partea mecanică a grădinăritului? o Întrebă el. Adică, statuile din care țîșnește apa... Privind-o, inima Îi bătea cu putere, ca și cum ar fi fost un tinerel la prima lui Întîlnire - În fața unui cinematograf, Într-un restaurant „Lyons“ sau la o serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ca să se găsească motivul eșecului... Și spunînd acestea, adormi. 5 Vremea fiind frumoasă În după-amiaza aceea, Digby se duse În grădină să se plimbe puțin. Trecuseră cîteva zile de la vizita Annei Hilfe, iar el era nervos și nerăbdător ca un tinerel Îndrăgostit. Ar fi vrut să i se ofere un prilej de a dovedi că nu e bolnav, că mintea Îi e perfect normală. Nu simțea nici o satisfacție să strălucească În fața lui Johns... Hoinărind printre gardurile de nuiele, Își lăsa gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
indiferentă la cuvintele pe care le recita. S-ar fi zis că nu face decât un exercițiu de-a se menține trează, repetând tot ce aflase. Cărți despre Cosimo, adunate cu grijă, știute pe de rost și oferite apoi împrumut tinerei ascultătoare. Ajungea însă, de fiecare dată, în cele din urmă, și la considerații asupra tablourilor și artei sale. Abia atunci, reproducând opinii cuminți și consacrate, glasul ei se încorda, dobândea energie și ritm. Vorbea despre panourile pregătite de Piero pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vă spun acum pe bune, România ar putea intra în Cartea Recordurilor cu o nouă performanță: cel mai lung proces din istoria proceselor. Acesta a început în anul 1983 și încă nu s-a terminat. Până în prezent, litigiul este încă tinerel, fercheș și zburdalnic, are frumușelul, o vechime de doar 28 de ani, dardacă dă Dumnezeu și mai avem puțintică răbdarenu este exclus să își schimbe cu succes de mai multe ori „prefixul". Parcă văd acum, că v-am făcut curioși
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
El refuzase: — Apăi, domnișoară, două lucruri nu stau Într-un loc! Ana nu Înțelesese dacă aceste cuvinte sunt de refuz sau de acceptare și el Începuse atunci să se explice pe Îndelete. Aproape fiecare cuvânt i s-a părut adevărat tinerei Învățătoare, dar ea n-ar putea să reproducă nici acum și nici mai târziu Întregul raționament. Să spui cum a fost, zicea bătrânul, este minciună. Vorbele pe care le spui acum ascund oamenii și faptele de atunci. Abia vorbind reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele propoziții 3. Scrieți cuvinte cu înțeles opus pentru: se întunecă se îndoaie luminiș deschisă trist amurg umbre cresc Anul cu cele patru anotimpuri Cele patru anotimpuri Eugen Jianu „Anul Nou tinerel și neștiutor, s-a așezat la sfat cu batrânul an vechi care-și împlinise sorocul: Și cum am să știu eu să orânduiesc, așa de unul singur, scurgerea vremii? a întrebat Anul cel Nou. Tare mi-e teamă că am
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
frumoasă îl „dorește” este de-a dreptul emoționant, sau „cel puțin reconfortant”, cum notează P.H.L., voind parcă să reteze ceva din așteptarea cititorului. Altfel-zis: „Stai, nu te pripi! Nici ea nu este o femeie frivolă, nici el nu este un tinerel gata să o facă pe cocoșul, să braveze, să se dea în spectacol!” Scriitorul basarabean, cu sensibilitatea sa de romantic venind parcă din secolul al XIX-lea, nu se avântă în descrierea primei întâlniri secrete a eroilor săi. Ar putea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
s-ar măsura tinerețea numai cu sprinteneala vorbelor!...” Își mai revenea din acest „intermezzo melancolic” după ce ea îl săruta și îi șoptea la ureche: „Azi ai fost atât de bun!... Am avut două orgasme...” Și totuși... Dacă ar fi fost tinerel, o asemenea mărturisire a iubitei l-ar fi făcut să se simtă în al nouălea cer. Dar așa? De ce acum orice bucurie este „subminată” de spectrul inevitabilei erodări și al transferului „clipei frumoase” (Goethe!) în pustiul inefabil al amintirii? Domnul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa hal, adică cu o deschidere de patru metri și șai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
schimbat destul de mult. Nu pot spune că a îmbătrînit, dar nu mai e Leana de prin 1930 sau 1935. Nu vă mai vorbesc de cum era prin 1920-21, la " Floarea-soarelui", când se oprea pe la mese și uneori sorbea din paharul vreunui tinerel. Pe Leana de-atunci n-ați apucat-o nici unul din voi. Dar amintiți-vă cum era în 1930, când s-a auzit prima oară de numele ei, după ce debutase la "Platani". Și atunci trecea pe la mese, și sta de vorbă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi cerut apă, îl întrerupse Zamfira dar nu mai avem. Și când i-am arătat bucățelele de zahăr, a închis ochii. Nu vrea. Luă din palma deschisă o bucată de zahăr și începu s-o sugă. - Cât îl vedeți de tinerel și de slab, e greu, reluă Iliescu, și am obosit. Ne-am gândit să ne odihnim aici, la umbră. Că satul tot nu se vede. - Poate că își vine și el în fire, adăugă Zamfira. Darie așezase ranițele pe iarba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pare că semănați cu Ivan... Câțiva izbucniră în râs și-i priviră pe rând, încercînd să pară surprinși. Darie continua să zâmbească. - Este în orice caz curios, exclamă Laura, pentru că nu mi-l închipuiam așa pe Ivan. Îl vedeam un tinerel de optsprezece-nouăsprezece ani, foarte blond și plin de pistrui. Și doctorul e așa cum îl vedeți: brun, fără pistrui și cu doi băieți la școală. Darie începu să se frece pe frunte, parcă ar fi încercat să-și amintească un amănunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și că, în orice caz, nu pot renunța. În câteva zile se încheie vacanța și trebuie să se întoarcă. Polițaiul îl ascultase corect, dar fără prea mare interes. - Nu le cunosc, continuă. Am auzit însă pe doamna în vârstă adresîndu-se tinerei; o cheamă Veronica. Cred că ghicesc ce s-a întîmplat. Când s-a dezlănțuit furtuna, se aflau, foarte probabil, pe șoseaua de sub peretele muntelui, la Vallino, acolo unde au căzut cele mai multe trăsnete. Eram la fereastră, și le-am văzut, adăugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
om, domnule! Cine ar face ce face el pentru Dinuța mea?” Dar nici alta nu ar fi făcut ce făcea „mititica” pentru patron, nu-i așa, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Păi nu-i greu de ghicit, omule! Tânără ea. Tinerel și patronul. Singuri-singurei. Ce mai? Un trai și-o viață. Ei! Dar treburile nu se termină aici. La sfârșitul verii, patronul s-a hotărât să plece în vacanță peste hotare. Dar cum? Fără Dinuța? Toată vacanța nu ar fi avut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ave tari multî treabî. ȘÎ amu’ mi-o zâs cî barbatu’ meu Îi În grija matali... ― Asta este adevărat. Întrebarea, Însă, rămâne În picioare: ce vrei de la mine? ― Eu n-am vinit ca sî ti supâr, domnu’ doctoru’ - cî tari tinerel ești șî cum sâmt eu ai șî suflit bun... În timp ce spunea toate acestea, țiganca Învârtea Între degete un inel turnat În aur masiv, cu o decorație extraordinară și cu o piatră roșie frumos fixată pe el... La un moment dat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de dânșii. Obișnuia să spuie că adevărat mulțumit va fi numai atunci când va fi scăpat de țărani și țăranii de el. Mama lui Victor mai trăia și ședea la Craiova împreună cu Elena, sora lui, măritată cu un profesor de liceu, tinerel, frumușel, inteligent și foarte sărac, pe care l-a luat din dragoste, dar numai după moartea bătrânului, care n-ar fi consimțit niciodată să-și dea averea pe seama unui calic. De altfel, și Victor, când s-a însurat, a trebuit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parlamentar de la Universul, Bididiu, care, în colțul său rezervat, dormita gâfâind în așteptarea deschiderii ședinței. Trecuse de cinci și jos, în incintă, numai câțiva deputați obscuri și plictisiți căscau cu gravitate de mameluci. Tribunele însă gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimbîndu-și privirea peste fețele înroșite de curiozitate și enervare, remarcă diplomatic: ― Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de aici o să-i apere de furia țăranilor! Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai tu ești om în sat!... Stai, băiete, că ești tinerel! Lasă-ne și pe noi să trăim și să mai spunem câte o vorbă așezată! Petre, cu cât îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cât Busuioc își înmuia glasul, cu atât se înverșuna și răcnea: ― Dă-te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]