13,035 matches
-
pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste din prima parte a secolului, Adorabila româncă are acel melanj de ridicol, naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună măsură textelor literare care au văzut lumina tiparului în Romania secolului trecut. Nu aș fi dus, probabil, niciodată pînă la capăt lectura acestei cărți dacă nu aș fi fost cumva prizoniera caniculei, departe de casă, într-un lung sfîrșit de săptămînă fără nimic altceva mai bun de făcut
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
material autohton; mai exact, între familiile lexicale ale respectivilor termeni. Alături de a zappa se folosește tot mai mult - chiar dacă nu e vorba de un adevărat sinonim - și a butona: verb necuprins în ultima ediție a DEX-ului (1996), format pe tiparul bine reprezentat în română al derivării de la numele uneltei sau al instrumentului (a lopăta, a trîmbița etc.). Pot varia mișcarea și obiectul ei - "butonează pe scala radioului" ("Luceafărul", 1997, 16) - dar cel mai des verbul apare construit cu complementul direct
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
patima autorlîcului. Era analfabet (Moses Schwarzfeld, care i-a alcătuit o primă ediție în "Biblioteca pentru toți", credea că omul lui știa să citească în limba ebraică.), căuta știutori de carte cărora le dicta "opera" sa, apoi o dădea la tipar, desfăcîndu-și singur tirajul. Se povestea că își dicta zicerile de-a dreptul zețarilor (un Cucu a fost mereu citat) care, apoi, le imprimau. Schwarzfeld a relatat că, odată, i-a povestit I.L. Caragiale că și el a fost printre cei
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
administrative sau diplomatice, înlăturând lent și sigur grafia altor alfabete (grecesc, slavon), cursul ei vorbit conduce spre o rostire sui generis în lăcașurile de cult. Cronicarii moldoveni, prelații sec. al XVII-lea și al XVIII-lea redimensionează limba vorbită după tipare de exprimare standard, cu perspectivă de generalizare. Căutarea identității naționale nu constituie doar un principiu al romantismului, semnalarea lui ca iluminare, ca învățătură fusese vehiculată mult mai nainte. Ridicarea în rang de sfinți, adică de nemuritori, sa început de mai
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
vrea românul. Ci un "Cârmaci" care să-i spună, pe cât de limpede, pe atât de aberant, ce are de făcut. Diverșii substituți de Ceaușescu (Vadim Tudor, de pildă, sau Funar) se bucură de popularitatea exagerată de azi exact în măsura în care corespund tiparului adânc implantat în subconștientul românilor al omului din Scornicești. "Europenismele" bâlbâite sau subtilitățile de limbaj trec pe lângă urechea electoratului ca niște ultrasunete. Unor politicieni neputincioși, electoratul le preferă tâlharii la drumul mare, pentru că măcar se află pe aceeași lungime de
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
și una negativă cînd e aplicată din afară; aceste conotații nu sînt însă totdeauna evidente (" Vreți să fiți băieți de cartier? Faceți punk!" - listă de discuții Int. = LD, 13 martie 2000; "Băi băieți de cartier" - id., 11 martie). În autocaracterizări, tiparul produce variații colocvial-argotice: cineva se prezintă ca "șmenar de cartier" (CV, Int.); altcineva declară: "asta vă spune un adevărat șmecher de cartier" (LD, 11 martie). Diferența dintre sensul "tradițional" și cel recent și specializat e utilizată în scop umoristic în
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
așteptat, n-a luat cuvîntul dl. Răzvan Theodorescu. Oare d-sa consideră că acolo unde nu cuvîntează d-sa nu pot exista intelectuali "disidenți"? Oare așa se face istoria, ștergînd pur și simpl cu buretele faptele ce nu intră în tiparul unei preconcepții? Al doilea neadevăr, de ordin moral, nu e mai puțin grav: "Piața Universității n-a fost nici o școală a democrației, ba chiar a fost o școală a intoleranței, n-a fost nici o școală a oratoriei, ba chiar a
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
ideile proprii sau ale altora. Virtuozitatea cu care mînuiești acest instrument te îndreptățește să te consideri stăpînul lui. Cunosc foarte bine acest sentiment. Mă consider stăpînul limbii mele doar atunci cînd traduc. Pare un paradox. Dar tocmai dependența de alt tipar lingvistic, delimitîndu-mi spațiul de mișcare, îmi dă o libertate adaptată posibilităților pe care le stăpînesc. Atunci cuvintele nu mă posedă, mi se supun. Nu mai am senzația miracolului, nu mai aud acea voce secretă vorbind în mine uneori cu o
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
Gheorghe Grigurcu 1. În versurile sale ostentativ orînduite în tiparul prozei, Nicolae Sava deplînge civilizația. E o atitudine, desigur, cunoscută, pe care poetul o nuanțează cu o suavitate imaginativă sau cu bruscări modern-scientizante sau pur și simplu cu mici gesturi familiare - toate stigmate ale unei retractilități sufletești. Avem a face
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Coca Cola, mi se pare că nu s-a progresat foarte mult. Caricaturizez, desigur. Ceea ce e însă oarecum viclean este faptul că se ajunge la o pervertire a culturii. Văd în librării sau pe tarabe cărțile noi care ies de sub tipar și observ că tot marea industrie americană a tipografiei e prezentă. Cărțile cu coperți spectaculoase nu sunt ale dumneavoastră, sunt cărți de amor ori romane SF, care se vor vinde în număr mare... Vreți să-mi spuneți că românii nu
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
gînd; cugetare"și pentru denumirea, identică formal, a florii; legătura etimologică dintre ele, dată ca foarte probabilă, este comparată cu aceea care a produs termenul botanic nu-mă-uita. În română, adaptarea fonetică a vocalei finale accentuate din cuvîntul-sursă ar urma două tipare curente - care pot fi ilustrate (în măsura în care ar fi un fapt dovedit că ambele cuvinte - panseu și pansea - vin direct din franceză), de șosea (din fr. chaussée) și de tupeu (din fr. toupet). De fapt, după sugestia lui Al. Graur (din
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
acestea filozofia, lingvistica și psihologia). Împreună cu soția sa Hanna, Damasio a fondat în statul american Iowa un institut unic în lume pentru investigarea unor maladii neurologice pe baza studierii atît a leziunilor produse la nivelul creierului, cît și a unor tipare mentale și comportamentale manifestate de pacienți. Damasio este de asemenea unul dintre primii oameni de știință care au elucidat misterul bolii lui Alzheimer. Ca neurolog, reputația lui este excepțională. Ca filozof, el stă alături de nume precum Daniel Dennett (a cărui
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
luni, nici Marta Petreu, nici Alexandru Vlad. Nu s-au adaptat stilului condescendent și tipicului revistei. A plecat, după 1990, și Mircea Ghițulescu, după ce Eugen Uricaru lăsa și el Steaua, pentru Luceafărul. A venit o ființă greu de modelat după tiparul tradițional "stelist": Ruxandra Cesereanu. A adus dezinvoltura tinerei nouăzeciste, un sânge critic tânăr în arterele ușor obosite ale rubricilor, colaboratori noi și texte diferite de eleganța statuară și clasică a revistei ajunsă la aniversarea sa semicentenară. Diferența dintre Steaua și
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Oricum, lupta dintre nou și vechi nu trebuie să însemne neapărat exterminare. Istoria are, pînă la urmă, un sens conciliant. Ce va mai conta peste 500 de ani, să zicem (iertați-mi nebunia!), dacă poezia unui Nichita Stănescu, care reia tiparul modernității interbelice, rămîne prin ea însăși, dincolo de context, dincolo de metabolismul poeziei românești, de care puțini vor mai ști, iar aceștia vor fi profesorașii din biblioteci, vie? Cu toate acestea, "avansarea" discursului rămîne, totuși, o problemă de maximă importanță, și este
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
de deschidere al acelui curs universitar a făcut epocă. Recunoștea, aici, cu amărăciune, inexistența istoriei la noi: Aceasta lipsă, Domnilor mei, este pricina că între români, chiar și între cei mai însemnați, se găsesc așa de puțini care cunosc istoria. Tiparul, la noi, nu este încă destul de slobod și de împrăștiet; noi nu avem încă publicată în limba națională măcar o istorie universală, și ce vorbesc de istorie universală, cînd chiar analele patriei noastre zac în întunerec, păstrate numai în niște
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
s-a putut tipări, un "referat extern" (cum se obișnuia pe atunci, îndeosebi la o carte de debut) făcând obiecții că scrierea lui Călin Botez "nu era de actualitate". Romanul din lumea diplomaților ar merita din plin să vadă lumina tiparului. De la Externe este forțat să plece, când noul ministru - Ana Pauker - și-a propus "să curețe tot ministerul de elementele vechi". A fost obligat să-și găsească alte surse de existență. Lucrează un timp la Ministerul Comunicațiilor. Și-a ajutat
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
nostru, în nuanța sa ardeleană, deși s-a ignorat ca atare, voindu-se (mic bovarism!) un "cerchist", pur și simplu, adică întru totul "emancipat" sub raportul "actului de creație", salvat de presupusul "handicap" al mediului natal. Încercînd a-l restitui tiparului său originar, sîntem convinși că-i circumscriem importanta personalitate literară în chip propriu. În legătură cu creația de cultură a ardelenilor, Nicolae Balotă vorbea despre manifestarea ei sub forma "spiritului de observație al gospodărescului", "sub aspectul unei voințe de a pune stăpînire
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
numai acea tortură dulce a manuscrisului care a muncit pe marii și pe micii scriitori, de la noi și de pretutindeni, dar și ceva din "farmecul manuscriselor", în primul rînd eminesciene, despre care scriam pe vremuri. Raportat la scrisul de mînă, tiparul este cam ceea ce, față de modelul viu, este fotografia. Și-n pagina de tipar, ca și la cea mai artistică dintre fotografii, același aer inanimat te întîmpină. Și doar se cunosc, din vremea Faraonilor și pînă azi, atîtea mumii perfect sulemenite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
micii scriitori, de la noi și de pretutindeni, dar și ceva din "farmecul manuscriselor", în primul rînd eminesciene, despre care scriam pe vremuri. Raportat la scrisul de mînă, tiparul este cam ceea ce, față de modelul viu, este fotografia. Și-n pagina de tipar, ca și la cea mai artistică dintre fotografii, același aer inanimat te întîmpină. Și doar se cunosc, din vremea Faraonilor și pînă azi, atîtea mumii perfect sulemenite. Singur scrisul de mînă, așadar manuscriptul, - fie el în chirilica cea mai geometrică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
dl Stoiciu trebuie să știe că primii care au contestat public hotărîrea M.E.C. au fost doi din cei trei autori aprobați. Mă așteptam de la poetul pe care-l prețuiesc să facă această precizare, în ce mă privește, înainte de a încredința tiparului dejecțiile profesoarei cu pricina. Cu o totală lipsă de politețe, doamna vorbește despre frustrările dlui E. Simion care ar fi pus la cale toată cabala ca să i se vîndă manualul propriu. E o nemernicie! Și ca să acopere urmele rușinoasei afaceri
Toamna se numără manualele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15880_a_17205]
-
dintre cei doi are adesea tonul îngrijoratei preocupări pentru sănătatea șubredă a Domniței, preocupare pe care poetul o împletește cu șăgalnice scuze și amânări ale vizitelor poetului sau cu umorul dezolat al acestuia, citindu-și poemele apărute cu greșeli de tipar ce schimbau radical sensul. Sufletele lor se simt apropiate și Blaga îi scrie minunat: "Ce mai faci, Domniță, de nu mai dai nici un semn? Tu știi, că eu vreau să știu, că doresc să știu cam fiecare pas al luminei
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
și ecouri blagiene, și din Ioan Alexandru, cuvinte neasimilate în substanța poetică proprie, însă chiar și așa, poeziile rezistă, sunt unitare, coerente interior, și compun un orizont propriu de teme și simboluri. Acestea sunt ele însele departe de a rupe tiparele originalității, însă transparența și greutatea lor paradoxală, dau valoare poemelor de citit în după-amieze de octombrie. Uneori câte un singur cuvânt se încarcă de conotații multiple și fulgurante, ca în poemul acesta: "Apelativ de dragoste,/ Minune,/ Pedeapsă,/ Floare de crin
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
transpune în narațiunea infintiă a acesteia, adoptînd alte identități, ci în Neant. Singurul drum ce i se deschide în față e drumul Neantului. Îl atrage magnetic și-l îmbrățișează în cele din urmă eposul Absenței, capabil a sparge, doar el, "tiparele suferinței", a îndepărta iluzoriile soluții mîntuitoare ale originarului. Post-creatul este echivalent cu increatul: "Mereu reînsuflețite tiparele suferinței: leagăne, paturi nupțiale. O, de-ar putea aducerea-ți aminte să reînvie chipul în care Firea te-a îmbiat în luminișul strălucirii sale
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
se deschide în față e drumul Neantului. Îl atrage magnetic și-l îmbrățișează în cele din urmă eposul Absenței, capabil a sparge, doar el, "tiparele suferinței", a îndepărta iluzoriile soluții mîntuitoare ale originarului. Post-creatul este echivalent cu increatul: "Mereu reînsuflețite tiparele suferinței: leagăne, paturi nupțiale. O, de-ar putea aducerea-ți aminte să reînvie chipul în care Firea te-a îmbiat în luminișul strălucirii sale. Icoana constelațiilor apăsa în somn pieptul nou-născutului. Prea grave rosturi iscodea copilul. Fragedă îngemănare, pruncia unui
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
regăsi niște oameni, de a ieși din sicitatea academică de care sufeream eu însumi. Poate că este o compensație și aici, cum vă spuneam și în legătură cu avangarda. Îmi dau seama acum, recapitulîndu-mi viața, că aveam nevoie de această ieșire din tipar, din geometrii, din solemnități, din ceremonialul academic. Am tînjit întotdeauna, deși n-am avut întotdeauna poate curajul, să ies brusc, brutal, violent, zgomotos, și poate această incapacitate, această reținere, această timiditate s-a transmis și poeziei mele, care n-a
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]