1,438 matches
-
mai ales lui Nicolas Serrières (1852), permite reproducerea pe matrițe din carton a compozi(iei unei întregi pagini. Acesta s-a dovedit a fi un succes important în tipărirea ziarelor, pentru care mai înainte erau necesare tot atîtea echipe de tipografi cîte ma(ini de tip(rit. Tipărirea: Față de epoca Gutenberg, ma(ina de tip(rit a cunoscut puține modificări pînă la finele secolului al XVIII-lea. Firmin Didot a introdus, în 1793, părțile metalice, iar lordul Stanhope a pus la
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
exercitat( asupra acestor publica(ii de către prefecții sub toate regimurile. Fiecare oraș avea un jurnal guvernamental, aflat la ordinele prefectului sau subprefectului. Periodicitatea depindea de importanța ziarului. În micile orașe nu existau decît foi de anunțuri, apolitice, proprietate a unui tipograf pentru care acesta reprezenta o activitate secundară. Publica(iile opoziției, lipsite de mana anunțurilor legale și ai căror tipografi tremurau pentru brevetul lor, aveau o existență dificilă și adesea efemeră. Numai foile clericale, susținute de episcopie și de notabilitățile conservatoare
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
prefectului sau subprefectului. Periodicitatea depindea de importanța ziarului. În micile orașe nu existau decît foi de anunțuri, apolitice, proprietate a unui tipograf pentru care acesta reprezenta o activitate secundară. Publica(iile opoziției, lipsite de mana anunțurilor legale și ai căror tipografi tremurau pentru brevetul lor, aveau o existență dificilă și adesea efemeră. Numai foile clericale, susținute de episcopie și de notabilitățile conservatoare, puteau supraviețui alături de foile prefecturilor. Monarhia din Iulie a f(cut posibil( apari(ia c(torva publica(ii ale
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
50.000 de exemplare de ziare de 24 de pagini pe oră. Compoziția a cunoscut în acest timp o veritabilă revoluție prin descoperirea culegătoarelor mecanice: numeroase modele au văzut lumina zilei la mijlocul secolului al XIX-lea, dar, în ciuda rezistenței muncitorilor tipografi și a turnătorilor de caractere din Europa, linotypul, inventat în 1884 la Baltimore de Ottmar Mergenthaler, a ajuns să se impună. Ilustrația: fotografia a fost descoperită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, dar reproducerea sa tipografică s-a
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de către La Ruelle. Hebdomadar la fondarea sa în 1883, Berliner Lokal-Anzeiger devine cotidian din 1885. În jurul său fondatorul August Scherl va constitui un grup de presă destul de important. Cel mai mare succes a fost cel al publicațiilor lui Leopold Ullstein: tipograf și papetar, el a început să editeze ziare în 1889, odat( cu hebdomadarul Berliner Illustrierte, mai apoi cu două publica(ii de factur( popular( Berliner Zeitung și Berliner Abend Post. Succesul acestei formule a condus la lansarea în 1898 a
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
lor a fost continuă și imprimarea ziarelor a cîștigat în rapiditate în ciuda creșterii considerabile a paginației exemplarelor. Materiale costisitoare și incomode necesitau investiții mobiliare și imobiliare deosebite, care au constituit, indirect, una dintre cauzele concentrării. Puternica organizație sindicală a muncitorilor tipografi 7 începea să impună norme de muncă atît de scăzute care conduceau, în toate țările occidentale, la creșterea considerabilă a costurilor de fabricație. Tipografia rămînea cea mai utilizată formă de tipărire a presei, însă deja heliogravura și offset-ul făceau progrese
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
care a restaurat libertatea presei. Constrînse cel mai adesea să-și reconstruiască clădirile și să se echipeze din nou, noile întreprinderi de presă au fost foarte moderne: lipsa mîinii de lucru a fost de asemenea un factor favorabil, deoarece permitea tipografilor de ziare să nu se lase opriți în dezvoltare de presiunile malthusiene ale sindicatelor muncitorești și să se lanseze fără obstacole pe calea automatizării. Chiar dacă la sfîrșitul lui 1945, presa cotidiană nu avea un tiraj mai mare de 6 milioane
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
zut redus( partea (n mod considerabil; 39% în 1946, 35% în 1952, 30% în 1981. 3. Criza dintre 1947 și 1953. Această creștere a numărului ziarelor era, din punct de vedere economic, nesănătoasă. Criza a debutat cu marea grevă a tipografilor din iarna 1946-1947, urmată de falimentul Mesageriei franceze de presă care a antrenat votarea legii din 2 aprilie 1947, reglementînd regimul mesageriilor și permițînd crearea, cu sprijinul Societății Hachette, a Noii mesagerii a presei pariziene. Revenirea la concurență, favorizată prin
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Times al B.B.C. avea un tiraj de 3 milioane în 1937). În 1939, existau 9,8 milioane de receptoare în Anglia; 31 miloane în Statele Unite, 10,2 milioane în Germania și 5,2 milioane în Franța. 7 Lunga grevă a tipografilor parizieni din noiembrie 1919 a marcat prima mare etapă a revendicărilor Federației Cărții. Ea a servit drept lecție atît muncitorilor din domeniu, cît și patronilor. 8 Cotidienele se vindeau cu 10 centime în 1917, 15 în 1919, 20 în 1920
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
un lăstar; în care necuminții hălăduiesc pentru totdeauna unei vieți. Semnele pîndesc în hățișuri primordiale, ne vînează, trec mortal prin noi, dincolo de noi, cu toată cohorta de schingiuitori ai lemnului întru carte: pădurari, fabricanți de hîrtii și cerneluri, scriitori, editori, tipografi, librari, bibliotecari. În fiecare carte e răstignit un pom. O răstignire infinită toate cărțile vremurilor. Je sčme ŕ tout vent. Hélas, mes chers livres Larousse! Din viclenele tomuri, nu bate nici un vînt. Ele atrag, aspiră, se-nvăluie în cețoase fronturi centripete
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a luat naștere din alăturarea semiuncialei și a semicursivei, de la una împrumutînd claritatea și regularitatea, de la cealaltă agilitatea și suplețea. Născută în jurul anului 800, în scriptorium-ul de la Corbie, ea se răspîndește repede. Scrierea romană, la care vor reveni umaniștii, apoi tipografii secolelor al XV-lea și al XVI-lea, provine direct din minuscula carolingiană. Pentru a cîștiga timp și loc, copiștii foloseau adesea abrevierile. Existau mai multe tipuri de abrevieri: prin suspensie, prin contragere etc. Mai tîrziu, se ajunge la un
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mai multe tipuri de abrevieri: prin suspensie, prin contragere etc. Mai tîrziu, se ajunge la un sistem coerent de semne convenționale: o linie deasupra unei litere pentru a arăta că un cuvînt este prescurtat etc. Folosite adesea și de primii tipografi, aceste abrevieri fac dificilă citirea textelor vechi. 4. Decorarea. Reputația manuscriselor medievale provine într-o asemenea măsură din decorarea lor încît uneori se uită celelalte aspecte. Este adevărat, aceste manuscrise au o importanță artistică fundamentală, deoarece pictura Evului Mediu timpuriu
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de la cancelaria curții din Burgundia, se răspîndește în secolul al XV-lea; caracterizată printr-o alungire verticală a literelor, ea este folosită mai ales în manuscrisele în limba populară. Aceste trei tipuri se vor regăsi în materialul imprimat al primilor tipografi. 3. Decorarea manuscriselor. Trece progresiv în mîinile laicilor, ca și realizarea lor. Ilustratorii se grupează în preajma universităților, pe lîngă copiști și librari; în Paris, registrul impozitelor din 1292 semnalează deja 17 ilustratori. În timp ce Sfîntul Thoma d'Aquino elaborează un sistem
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
său un atelier și că a tipărit pînă la sfîrșitul vieții chiar la Mainz și poate, între timp, la Bamberg sau la Eltville. În 1465, a fost înnobilat de arhiepiscopul elector din Mainz pentru servicii personale (fără îndoială aduse în calitate de tipograf) și a murit la 3 februarie 1468; mormîntul său din biserica franciscanilor din Mainz a dispărut de multă vreme. Opera lui Gutenberg este și mai puțin cunoscută decît viața lui; nici una dintre tipăriturile care i-au fost atribuite nu poartă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tipărit în 1460 la Mainz, Missale speciale Constantiense, tipărită fără îndoială după moartea lui Gutenberg. În acest timp, atelierul finanțat de Fust și condus de Schöffer publica mai multe lucrări în care, pentru prima dată, o formulă finală indica numele tipografilor, locul și data tipăririi (în Psaltire, terminată de tipărit la 14 august 1457 și la pregătirea căreia a lucrat Gutenberg). Lipsa de informații despre Gutenberg și anumite aluzii făcute de documentele vechi au permis construirea diverselor ipoteze asupra invenției tiparului
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de informații despre Gutenberg și anumite aluzii făcute de documentele vechi au permis construirea diverselor ipoteze asupra invenției tiparului. Motive cronologice ușurează respingerea celor care îi privesc pe Johannes Brito din Bruges și pe Panfilio Castaldi din Feltre. Descendenți ai tipografilor din secolul al XV-lea au atribuit în mod abuziv invenția predecesorilor lor: Schöffer din Mainz sau Mentelin din Strasbourg. Concurenții cei mai tenace ai lui Gutenberg rămîn Coster și Waldvogel. Texte ulterioare acestor fapte cu mai mult de un
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
uităm condițiile originii sale. Gutenberg nu se gîndea decît să descopere un procedeu mai eficace pentru producerea cărților, fără să intuiască consecințele imense pe care le-ar antrena invenția sa. III. Expansiunea tiparului În ciuda secretului de care se înconjurau primii tipografi, noua invenție s-a răspîndit repede. Nu se spune că Charles al VII-lea l-ar fi trimis pe Nicolas Jenson la Mainz, chiar din 1458, ca să se informeze? Cînd Gutenberg a murit, în 1468, tiparul era deja instalat în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
scandinave. Italia nu dăduse naștere tiparului, dar beneficia de o viață intelectuală și de o organizare comercială proprii dezvoltării sale. Se tipărea în 80 de orașe (mai ales în centru și nord) în secolul al XV-lea. În 1465, doi tipografi germani, Sweynheym și Pannartz, s-au instalat la Subiaco; după doi ani, ei își transportau mașinile de tipar la Roma. Dar principalul centru tipografic a fost atunci Veneția, unde tiparul a fost introdus de Jean de Spire în 1469; 150
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
s-au instalat la Subiaco; după doi ani, ei își transportau mașinile de tipar la Roma. Dar principalul centru tipografic a fost atunci Veneția, unde tiparul a fost introdus de Jean de Spire în 1469; 150 dintre cei 500 de tipografi italieni ai secolului al XV-lea au practicat tipografia la Veneția și 4 500 dintre cele 12 000 de ediții italiene ale epocii au fost tipărite aici. Patruzeci de orașe franceze și patru din Elveția valonă au găzduit tipografi în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de tipografi italieni ai secolului al XV-lea au practicat tipografia la Veneția și 4 500 dintre cele 12 000 de ediții italiene ale epocii au fost tipărite aici. Patruzeci de orașe franceze și patru din Elveția valonă au găzduit tipografi în secolul al XV-lea, dar nu au existat cu adevărat decît 3 mari centre tipografice: Paris (1470, Ulrich Gering, Michael Freiburger și Martin Krantz), Lyon (1473, Guillaume Leroy) și Rouen (1485, Guillaume Le Talleur). Să mai menționăm și Toulouse
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ai lui Gutenberg și Schöffer, Zell și Ruppel au introdus tiparul, unul la Köln, celălalt la Basel. Tot germanii sînt cei care l-au adus în principalele orașe din Țările de Jos, Italia, Franța, Spania etc. Un mare număr de tipografi germani se stabiliseră în întreaga Europă la sfîrșitul secolului al XV-lea și chiar și în secolul următor; mari tipografi ca familia Wechel din Paris și Gryphe din Lyon vor veni din Germania. Ce-i atrăgea și îi determina adesea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cei care l-au adus în principalele orașe din Țările de Jos, Italia, Franța, Spania etc. Un mare număr de tipografi germani se stabiliseră în întreaga Europă la sfîrșitul secolului al XV-lea și chiar și în secolul următor; mari tipografi ca familia Wechel din Paris și Gryphe din Lyon vor veni din Germania. Ce-i atrăgea și îi determina adesea pe tipografi să se stabilească într-un oraș sau altul? Mai întîi, acțiunea oamenilor sau a grupurilor doritoare să-și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
se stabiliseră în întreaga Europă la sfîrșitul secolului al XV-lea și chiar și în secolul următor; mari tipografi ca familia Wechel din Paris și Gryphe din Lyon vor veni din Germania. Ce-i atrăgea și îi determina adesea pe tipografi să se stabilească într-un oraș sau altul? Mai întîi, acțiunea oamenilor sau a grupurilor doritoare să-și procure texte și să le difuzeze, persoane sau grupuri suficient de bogate pentru a înainta fondurile necesare unei tipărituri. Datorită unor mecena
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pentru a înainta fondurile necesare unei tipărituri. Datorită unor mecena ca Jean de Rohan sau Jérôme Rodler, localități mici ca Brehan-Loudeac în Bretania sau Simmern în Palatinat au produs douăsprezece ediții interesante. Cel mai adesea, oamenii bisericii îi atrăgeau pe tipografi; în 43 de orașe, prima tipăritură a fost o carte liturgică; în alte 80 a fost tot o lucrare cu caracter religios. Asta înseamnă că în jumătate din orașele în care a fost introdus tiparul era vorba despre favorizarea muncii
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
fost tot o lucrare cu caracter religios. Asta înseamnă că în jumătate din orașele în care a fost introdus tiparul era vorba despre favorizarea muncii teologilor, despre grija pentru nevoilor cultului și clerului și pentru educația morală a credincioșilor. Unii tipografi au fost chemați chiar pentru a lucra în mănăstiri (Cluny, Dijon), iar tiparele mănăstirești vor funcționa multă vreme la Saint-Gall și la Einsiedeln. Călugării au devenit ei înșiși tipografi: frații vieții comune, primii tipografi din Marienthal (1474), Bruxelles (1475) și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]