1,843 matches
-
soare pe-un scaun lângă bustul lui Ludovic al XIV-lea. În spate la „Intercontinental“, sala „Dalles“ strălucea de cărți și neoane. Când nu mă observa nimeni, mă strecuram înăuntru, doar ca să ating foile veline, impregnate cu gaz și cerneală tipografică. Pipăiam albumele de artă, edițiile proaspete, colecțiile de fotografii, fără să mă uit la imagini. Uneori, rămâneam minute în șir cu palma pe copertă, pe striațiile de țesătură cartonată. altădată, mângâiam țipla volumelor sigilate. Degeaba: plasticul nu mai păstra același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și arsă din temelii în incendiul care a urmat. A opta scrisoare n-a fost găsită niciodată; nici nu se știe dacă a existat cu-adevărat. Se presupunea că ar fi scăpat pe piață câteva exemplare care, dintr-o greșeală tipografică sau din neglijența mentorului „Junimii“, conțineau una din scrisorile lipsă; nimeni nu recunoștea dacă era a VI-a sau a VII-a. O mai pățise și Creangă, cu Povestea poveștilor în ediția Kirileanu; se feriseră Editorii de ea ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfințenie, în rasteluri închise cu cheie; pe holuri, patrulau bibliotecare în capot bleumarin, gata să surprindă orice mișcare suspectă. De jos, din subsol, venea miros de sfoară și aracet și se-auzeau trosnete și clămpănituri, ca de menghină sau presă tipografică (unii credeau că acolo e legătoria de carte; alții, că ar fi fost pedepsiți musafirii nepoftiți sau clienții care întârziaseră cu exemplarele împrumutate sau nu-și onoraseră contractul mental). Dacă aveai norocul să primești bilet de intrare, trebuia să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
transformate în imagini palpabile, curate și demente. Atâta doar că mie nu-mi plăcuse niciodată poezia. Dintr-unul din calculatoare, primul din față, tremura biblioteca Facultății de Litere, prelungită în arhitectura orașului. Fațadele blocurilor fuseseră tencuite cu printuri și pagini tipografice, coșurile caselor se ridicau din cotoare cărnoase, capsate în piele sau pânză de tifon. Între clădiri și etajere se arcuiau construcții ușoare, acoperite, din lemn, hârtie de calc și sticlă, prin care puteai ajunge dintr-o parte într-alta, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, URSS. La noi începuse o adevărată nebunie, îi făceau peste tot reclamă. Îl și tipăreau la Craiova sau la Casa Scânteii, scria uneori pe coperta patru: ILEXIM, habar n-aveam ce-nseamnă asta atunci, era un combinat tipografic.“ „Cum se-ntâmpla și cu mingiile alea tâmpite de fotbal: ARTEX. Cu haxagoane negre și-albe, umflate neuniform. Visul oricărui elev comunist!“ „Alea tumefiate, da. Dar stați să vă zic ce-i cu Pif-ul meu. Numărul 172 a fost tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trase în săptămâna respectivă: dacă întorceai cuvertura, atât coperta III cât și coperta IV aveau tipărit 72 pe colțul din dreapta. Inginerul Grosescu intrase în posesia singurului număr din cele 550 000 ale Pif-ului 172, care părea că, dintr-o greșeală tipografică, lăsase niște pagini deoparte, spre disperarea cititorilor. Dar nu asta mă interesa, și nici faptul că, pentru prima oară în istoria Pif-ului, o bandă desenată realistă încheia numărul: nici Placid et Muzo, nici Léo, nici La Jungle en folie, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rurale luminate de știința de carte aflate fiind în scaunele săsești și secuiești aglomerate teritorial în sud-estul Transilvaniei, unde secole de-a rândul, începând cu momentul pătrunderii ideilor reformate în arcul carpatic, orașe precum Sibiu sau Brașov, înzestrate cu tradiții tipografice încă din secolul al XVI-lea, au devenit centre de iradiere culturală, împrăștiind în universul rural înăuntrul cărora se aflau unde de cultură. În Transilvania, spațiu de conviețuire multietnic prin excelență, se poate observa cel mai frapant diferențele în rata
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
glisarea paradigmatică produsă în pedagogia istorică dinspre dogmatica oficială înspre multi- perspectivism a fost amorsată de apariția lucrării Istorie și mit în conștiința istorică românească, semnată de L. Boia (1997). Pregătită la rândul ei de o altă lucrare cu rulaj tipografic redus coordonată de același autor (Mituri istorice românești, 1995), Istorie și mit... a lansat paradigma critică, a deconstrucției mitologiei naționale românești edificată laborios în ultimul secol și jumătate de existență statală. Interpretată de detractorii săi, cantonați în pozițiile autohtonismului tradiționalist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
derivă din faptul că palimpsestul este asociat cu manuscrisul, fiind un produs al culturii chirografice. Pe când memoria istorică, fiind un produs al modernității, construcția sa culturală începând în cazul românesc de la începutul secolului al XIX-lea, aparține mai degrabă culturii tipografice deși izvoarele sale, trăgându-se din analistica și cronistica secolelor XVI și XVII, aparțin cu certitudine culturii chirografice a manuscrisului. Despre memoria națională românească se poate spune, așadar, fără riscul infirmării, că este o memorie întipărită. Palimpsestul prototipic al memoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cuvintele fineței 'n adevăr italiene, pentru a nu zice genoveze, în virtutea cărora s-a descoperit că macedoromânii ar fi elini! Pentru că au cler grecesc, călugări greci și că-n lipsa de școale naționale, de cărți naționale, ba chiar de caractere tipografice cari să fi putut pîn' acum să reprezinte sunetele limbii lor, au fost botezați în grecește, au frecuentat școalele clerului grecesc și au primit în idiomul din Atena educația și instrucția pe care le era cu neputință de-a o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
strofe de câte opt versuri fiecare, prezintă un echilibru dinamic între cele două voci, una căpătând mai multă pregnanță (cea a lui Anne Bradstreet), cealaltă poziții de control, Berryman având primul și ultimul cuvânt în acest dialog imaginar. Sintaxa, spațiile tipografice ce sugerează ruptura, precum și ingambamentul combinat cu pauzele de sfârșit de vers și de strofă, aluzii și cuvinte arhaice constituie o textură fragmentată ce sugerează distanța și discontinuitatea între cele două secole și persoane, dar structura dialogică, succesiunea vocilor și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
futurist, dadaist, suprarealist?” - se întreba, de pildă, contrariat, G. Călinescu, răspunzând imediat, nu foarte decis: „Toate și nici una”. „Poezia lui Ilarie Voronca - adăuga autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămâne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se poate tăgădui lui Ilarie Voronca o voluptuoasă receptivitate senzorială, un simț al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
orice percepție”. Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, în favoarea căreia argumentează o întreagă istorie a poeziei moderne, ce nu mai urmărește o exterioară coerență a „ideii” sau a „impresiei”, poemul lui Voronca apare cu mult mai puțin „impresionist”, iar „procedeele tipografice” care „sfărâmă discursul” se impun ca o necesitate organică a construcției textului, alături de „metaforismul” ce deplasează accentul de pe „realitatea” exterior-referențială spre substanța însăși a verbului. „Sensul” și „emoția”, departe de a fi „anulate”, își schimbă astfel și ele calitatea, implicând
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și descreșterile ei, face corp comun cu substanța textului: după ce crescuse din notațiile disparate ale „panicii” eului, imnul își destructurează spre final tiparele „tradiționale”, renunțând la ritmul ordonat și la muzica rimei, marcându-și căderea de tensiune și în semnul tipografic: ultima sintagmă, emblematică, „ORA CEAIULUI” e tipărită sub forma unei scări descendente, concretizând extenuarea discursului. „Artificiu tipografic”, cum spunea G. Călinescu, dar semnificativ (ca și altele) pentru atenția acordată de poet „formelor expresiei”. Observații similare s-ar putea face și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imnul își destructurează spre final tiparele „tradiționale”, renunțând la ritmul ordonat și la muzica rimei, marcându-și căderea de tensiune și în semnul tipografic: ultima sintagmă, emblematică, „ORA CEAIULUI” e tipărită sub forma unei scări descendente, concretizând extenuarea discursului. „Artificiu tipografic”, cum spunea G. Călinescu, dar semnificativ (ca și altele) pentru atenția acordată de poet „formelor expresiei”. Observații similare s-ar putea face și despre, bunăoară, secvența a opta, imnică, dedicată oglinzilor, ce urmează același model constructivist. În ansamblul său, poemul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adică elemente care, paralel cu înregistrarea lumii pe retină, îngăduie imprimarea pe hârtie, a obiectului / evenimentului devenit insolit, oferit ca informație mai mult sau mai puțin inedită, palpitantă, generatoare de fervori și neliniști. Și pentru universul-vitrină, și pentru replica lui tipografică ilustrările sunt la îndemână, între cele două nivele de reprezentare apărând nu o dată semnificative interferențe. În Invitație la bal, de pildă, o singură poezie concentrează câteva din acest repere de bază ale imaginarului spațial: „Ca jurnale vitrinele s-au deschis
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
așa de muzical și nestatornic ca să ne aflăm în fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții. Și în ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și definitive”. Dacă trecem cu vederea stilul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și definitive”. Dacă trecem cu vederea stilul cam superficial-jucăuș cu care sunt reținute trăsăturile definitorii ale orientărilor de avangardă menționate de critic, ca și reducerea la „procedee tipografice” a inovațiilor poetului, rămâne totuși adevărată în esență observația că raportarea sa la aceste mișcări nu trebuie absolutizată, datele caracteristice avangardei coexistând cu altele care-i sunt străine sau se nuanțează într-o perspectivă particulară. Parcurgerea operei românești întregi, a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
inițiativă ingenioasă: sunt invitați câte doi scriitori (de pildă, Gheorghe Grigurcu și Constantin Abăluță, Luiza Carol și Andrei Fischof, Ion Zubașcu și Dan Stanca, Sanda Cordoș și Ruxandra Ivăncescu), care se prezintă reciproc prin câte un portret eseistic, fiecare dispus tipografic pe o coloană a paginii, iar la „Transfocator” mai mulți critici scriu despre cărțile celor invitați. Încă de la sfârșitul anilor ’90 revista alcătuiește consistente „dosare” tematice, precum Parisul nostru de la A la Z (11/1997), unde scriu Gheorghe Crăciun, Simona-Grazia
VATRA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
a Bisericii românești, în 1639 va fi desemnat printre cei trei candidați la scaunul Patriarhiei din Constantinopol. În 1640 reușește înființarea la Iași a unui colegiu și a unei tipografii pe lângă mănăstirea Trei Ierarhi, cu ajutoarele - profesori, meșteri și materiale tipografice - venite de la Petru Movilă. Colegiul ieșean a fost condus un timp de rectorul Academiei movilene, Sofronie Poceapski. V. creează în capitala Moldovei un curent puternic de tipărire și răspândire a cărții românești, acțiune reluată mai târziu de mitropolitul Dosoftei. În
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
răspândire a cărții românești, acțiune reluată mai târziu de mitropolitul Dosoftei. În 1643 scoate Carte românească de învățătură, dumenecele preste an și la praznice împărătești și la svănți mari, un monument al limbii și culturii naționale și operă de artă tipografică. În 1642 ia parte, alături de cei trei episcopi ai Moldovei și de egumenul de la Trei Ierarhi, la un important eveniment al Bisericii Răsăritene- sinodul ecumenic ținut la Iași, unde se dorea o limpezire doctrinară a ortodoxiei, tulburată de luptele confesionale
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
spațiului rezervat rubricii „Britania Mare” și, În același timp, problematicii irlandeze. În a doua parte a anului știrile din Irlanda se răresc, datorită acestei conjuncturi politice și a reflectării ei În publicistică. Față de 1838, când Irlanda a ocupat, ca spațiu tipografic, o pondere apreciabilă În Gazeta Transilvaniei, anii 1839-1840 marchează o descreștere a atenției față de acest subiect. În cei doi ani, Irlanda apare În câte nouă numere (din 52), adică În 17% din totalul aparițiilor anuale. Și mai drastică este, mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1843 și 1844 apar știri irlandeze În câte 46 de numere (din 104), reprezentând, pentru fiecare dintre cei doi ani, 44% din totalul aparițiilor anuale. Este nivelul maxim al interesului manifestat față de Irlanda În paginile Gazetei. Crește, de asemenea, spațiul tipografic consacrat acestor texte informative (care ocupă, adeseori, două-trei coloane), ca și cel afectat comentariilor de analiză politică referitoare la evenimentele irlandeze. O creștere și mai accentuată cunosc indicii de diversitate tematică. În cei doi ani sunt prezente 15, respectiv 14
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Tema respectivă figurează de 31 de ori, cea mai ridicată frecvență atinsă de vreo temă pe parcursul unui an, depășind până și ecoul faimosului proces al lui O’Connel. În plus, ea beneficiază, pe lângă această cadență ridicată, și de un spațiu tipografic extins, adeseori pe două-trei coloane. În cadrul rubricii „Britania Mare”, chestiunea foametei din Irlanda surclasează orice altă problemă internă, ocupând ca spațiu și interes primul loc. Ea se asociază Însă, aproape Întotdeauna, cu alte câteva teme irlandeze de ordin social: criminalitatea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Formă fixà conferà tabularitatea poemului, ea se oferà vederii și "asigurà", prin efectele semantice ale constrîngerilor interrelate, un prim sens al acestuia. Ronsetul este alcàtuit din paisprezece versuri (că și sonetul), împàrțit, precum sonetul de tip englez, într-un bloc tipografic masiv, de douàsprezece versuri, càruia i se adaugà un envoi al ultimelor douà. Rîma este sàracà atît că numàr, cît și ca dispunere, contribuind la efectul de insistențà, incantatoriu, presupus de rigorile rondelului original: șunt doar trei rîme, dispuse îmbràțișat
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]