793 matches
-
încă o dată pe acel „tinerel zvăpăiat, idealist” - idealist cu o conotație negativă! - dizgrațios adesea când își susținea o opinie sau o poziție, suspect de-a dreptul pentru cei care nu îndrăzneau să iasă din directivele nespuse, dar cu atât mai tiranice ale unui grup de influență, de opinie! Oamenii, azi, la sfârșitul și începutul unui secol de-o modernitate tot mai discutabilă și obositoare, împărțiți nu după opinii, ci după interese stringente și după comandamente de grup - marile condensări de populație
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu numai valori contrare celor pentru care, „între noi”, cunoscându-le, părea a le dedica cele mai respectuoase sentimente, dar și atacându-ne pe noi, cei care făceam și visam o „altă literatură” decât gunoaiele realist-comuniste importate ca o modă tiranică de la sovietici, vituperând cu vocea sa subțire unde clocotea indignarea de moment contra „acelor scriitori care se lasă atrași de farmecele otrăvite ale literaturii burgheze, occidentale, uitând de comandamentele partidului și ale vremii noastre care ne arată adevărata cale de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
petrecut, împreună cu milioane și cu câteva generații, sub regimul așa-zis comunist. Da, propria mea „mărturie și complicitate” față de colectivitatea de limbă în sânul căreia m-am născut (care „m-a făcut posibil”!Ă m-au legat, mai strâns, mai tiranic și mai profund decât, se pare, toate faptele și argumentele ce pledau contra acestei decizii - acestor decizii, deoarece am „păcătuit” în repetate rânduri prin aceste „întoarceri” în țară. (Întoarceri din care unii „corifei” ai emigrației pariziene au făcut un argument
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
însuși aflat într-un manierism fără orizonturi! -, „panică” creatoare care a dus, în a doua jumătate a secolului XX, la spargerea formelor clasice creative și constitutive în literatură, pictură și muzică! La pierderea publicului și la instalarea unui snobism gălăgios, tiranic, care ne face pe noi responsabili, „consumatorii de artă”, dacă „nu înțelegem”, dacă nu ne lăsăm „fermecați” de fraze melodice din care a fost expulzată orice linie armonică, de picturi din care a fost exilată ființa, silueta umană, ax major
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui”. În ceea ce a afirmat acum circa douăzeci si patru de ani, se poate vedea ori prostie, ori lașitate. În schimb, în staff-ul lui Nicolae Ceaușescu au fost și 7 oameni capabili, dar, în același timp, cu un comportament tiranic și foarte viclean. Unul din aceștia a fost generalul Ion Dincă, supranumit ”Ion Teleagă”, adică desfăcând al doilea cuvânt, ar ieși ” te leagă”. Acesta mergea în fiecare localitate rurală, unde i se semnalau acțiuni de ”sabotaj” a producției agricole, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
special capitolul 5). Astfel, este și mai enigmatic motivul pentru care Machiavelli a trebuit să scrie o carte care să-i instruiască pe cei ce devin principi, să îi învețe cum să păstreze puterea și să aplice procedee nemiloase și tiranice. O carte extremă pentru timpuri extreme Pentru a explica consilierea îngrijorătoare pe care o oferă Machiavelli în Principele, cititorii presupun adesea că lucrarea reflectă timpurile dificile în care a trăit autorul. Circumstanțe extraordinare au solicitat probabil măsurile extraordinare recomandate de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sugerează că o parte din aceiași prieteni au fost sursa anecdotei lui Riccardi. Atât Pole, cât și Riccardi sunt de acord în prezentarea unui Machiavelli care povestea că a scris Principele cu scopul de a face creșterea familiei Medici mai tiranica și nepopulara, în speranța că acest lucru ar duce la răsturnarea lor. Această a fost și este o explicație puțin probabilă, dar îndrăzneala și umorul implicit sunt caracteristice secretarului florentin. Ceea ce este mai important pentru scopul nostru prezent, în orice
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
tragedia volterrană din 147239. Există motive să se creadă, cel puțin din punctul de vedere al comunităților, ca perioada de la începutul anilor 1470, mai curând decât cea a anilor 1480, a fost cea mai inovatoare, cea mai agresivă și mai tiranica din întreaga carieră a lui Lorenzo 40. Analiza corespondentei lui Lorenzo cu dominionul oferă, de asemenea, indicații cu privire la faptul că în Florența există un grup de cetățeni care se simțeau amenințați de patronajul agresiv al lui Lorenzo, așa cum se manifestă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de romanticul Eminescu, fascinat de puterea misterioasă a lirismului său, ce degajă, zice el, "armonii secrete și specifice", având "puterea unei adevărate vrăji, singura în stare a ne influența adânc sufletul, răpindu-l și punându-l sub domnia exclusivă și tiranică a poetului". Sunt cuvinte pe cât de exaltate pe atât de acoperite ideatic în explicitarea pe care o dă actualității creației eminesciene ("Actualitatea mereu renăscută a liricii sale și împărăția ideologică, exercitată de Eminescu asupra întregii literaturi române de după război") într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în cadrul "marilor viziuni romantice". Se oferă, de asemenea, un catalog al acestor demersuri epice eminesciene, cu scurte, foarte scurte, caracterizări, mai mult tematice. Același lucru se întâmplă cu Dramaturgia ("Și în cazul acestui gen, poetul liric este cel care domină tiranic, încât cercetătorii s-au întrebat, cu justificată motivație, dacă Eminescu este un poet dramatic"). Atenție specială i se acordă Poeziei populare, apoi sunt discutate Traducerile (Avem și în acest caz repertoriate toate textele traduse, fie ele lirice, epice sau dramaturgice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
deosebire destinat" (10, p. 39). Esențialul din această definiție este exprimat tot de Durkheim într-o formulare lapidară: "Educația constă într-o socializare metodică a tinerei generații" (10, p. 39). Eventualei întrebări, dacă această socializare nu înseamnă cumva o supunere tiranică a omului, Durkheim se grăbește să-i dea un răspuns liniștitor: oamenii sînt interesați în această supunere, pentru că numai astfel dobîndesc însușirile umane. Pretinsul antagonism dintre individ și societate nu are o bază reală. Societatea, prin educație, nu-l comprimă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să se familiarizeze cu doctrinele politice ale vremii. Ideile legate de Revoluția Franceză se vor dovedi deosebit de atrăgătoare pentru niște indivizi care se simțeau oprimați și strînși în chingi de sistemul otoman sau considerau că guvernul lor era înapoiat și tiranic. Cei care nu reușeau în întreprinderile lor erau cel mai probabil să fie atrași de ideologia revoluționară. Unii dintre liderii mișcărilor de eliberare națională erau direct afectați de originea lor comercială, fie ca membri ai comunităților de negustori care se
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
promitea cele mai mari beneficii; problema aceasta era rareori legată de dezbaterile politice. Guvernul constituțional și o lărgire a dreptului de vot au dus deci la schimbări nesemnificative în domeniul metodelor politice tradiționale. Deși Othon era orice, numai un conducător tiranic nu, el își cîștigase mulți dușmani prin deceniul al șaptelea. Punctul lui cel mai vulnerabil era faptul că nu avea copii. Mai rău, nu exista nici un candidat serios la tron. Constituția stabilea clar că următorul conducător trebuia să fie ortodox
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
simplu cum e la el la fabrică. Se simte bine acolo, după câte se pare. Le știe, le are. Și nu pot decât să-l felicit. E un om fericit. Un om al Renașterii în fabrica aia. - Nu e muncă tiranică, așa, da’ să știi că trag de-mi ies ochii! Da’ nu mă plâng! Am, cum se zice, forță de muncă! Am făcut pariu cu unii că mut o Skodă. Era parcată aiurea prin curte. Și-am mutat-o, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
este crud și răpitor ca vulturul <endnote id="(413, p. 17)"/>. Jean d’Indagine - care și-a publicat cartea de physiognomonie și chiromancie la Strasbourg, În 1531 - susținea că oamenii cu nas curbat ca un cioc sunt colerici, obraznici și tiranici <endnote id="(386, p. 297)"/>. În De Humana Physiognomia (Neapole, 1586), Giambattista della Porta scrie, la rândul său, că nasul În formă de cioc de corb sau de cocoș denotă nerușinare și desfrâu, iar oamenii care au buzele groase și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu mai mult succes <endnote id="(322, pp. 222-223 ; vezi și 125, p. 156)"/>. Adolphe Stern Își aduce aminte cum atunci, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, tatăl său - giuvaergiu evreu din București - și-a schimbat portul : „Familia, o puternică alcătuire tiranică pe atunci, Începu să cârtească și scandalul ajunse la culme când tata se Îmbrăcă «nemțește». Un apikores (necredincios, cuvânt stricat din Epicur), nu altceva ! Dar el, odată pornit pe această cale a pierzaniei, nu ținu seama de furtuna stârnită și-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
inedit, se aduna În fiecare dimineață În fața primăriei locale, unde repetam prima parte a proiectului Cum vă place În aer liber. Actul I avea loc chiar În clădirea primăriei, care corespundea În piesă castelului de unde tinerii, nemaisuportând etichetele artificiale și tiranice ale societății de la curte, plănuiau să evadeze În pădurea din Ardennes (care există În realitate și de fapt nu era prea departe de pădurea unde lucram noi). Atmosfera de opresiune era subliniată de gratiile de la ferestrele și porțile impozantei primării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
iubire nu e redusă de legile umane, și se știe că nimic nu e mai irațional decât iubirea. Necesitatea? Dacă oamenii simt nevoia să creeze, din impulsuri dintre cele mai obscure, atunci e binevenită necesitatea, dar neîngrădită de nimic rațional, tiranic, dictatorial. În privința criteriului adevărului: ce poate fi mai adevărat decât ce vine din râul subteran al subconștientului? Nu, nu trebuie să existe legi care să condiționeze arta, ea simțindu-se rău în cadrele strâmte ale societății, plăcându-se cu predilecție
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în toate dimensiunile în care natura însăși își desfășoară magnificul ei șuvoi de creații dintre cele mai fascinante posibil. Aprilie M-am gândit din nou la întrebările lui Socrate, puse ca niște condiții la scrierea unei cărți, amintind de canoanele tiranice ale literaturii realiste. Trebuie subliniat că: iubirea, necesitatea și adevărul poetic trebuie să existe - într-un fel inconștient, neprogramat, nici de individ și nici de colectivul societății. În plus, gramatica trebuie și ea respectată, în mod relativ, ca Pantheon în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai adesea, pirat, când nu devenise deja, înainte, în ocazii alese de el. Inerția luptei pe mare și faima numărului de vase capturate era prea mare pentru a i se rezista. Iar corsarul, ca și ofițerul care se împotrivește legilor tiranice, avea să devină, foarte repede, în posteritatea imediată, model al eroului providențial. Pe ambii, pe corsarul Conrad și pe răzvrătitul pirat Christian, Byron îi va eterniza în două dintre poemele sale. Așa-numiții bucanieri sunt, din punctul de vedere al
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
că-i poate folosi pentru proprii-[267]le interese. De aceea i se cuvine și lui ceea ce numesc francezii „le bénéfice du doute”. Firea lui l-a împiedicat însă de la început să se adapteze noii situații, atât din pricina caracterului său tiranic de totdeauna, cât și din pricină că puțini oameni se mai pot schimba la aproape 60 de ani! După 6 Octombrie, când a constatat că Legionarii nu-l vor proclama niciodată conducătorul lor, reacțiunea lui a fost tot mai accentuată, și asasinatele
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
puterea să le definească. Victimele sunt determinate de un anumit tip de politică prin care se recunoaște nedreptatea în funcție de diferite criterii și de diferite regimuri. Democratic, victime sunt cei cărora li se încalcă drepturile fundamentale: viață, libertate, proprietate în regimuri tiranice. Mai greu este să vedem nedreptatea dincolo de victime explicite. Mai greu este să vedem că anumiți oameni, pentru simplul motiv că sunt născuți cu un alt sex, aparțin unei alte rase, sunt de altă etnie, religie, provin din alte sisteme
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vechiul idealism presofist la realismul politic al secolului V, "modern", cinic, ambițios. Celebra democrație oligarhică a lumii lui Pericle, atunci când este exercitată ca ascendent în raport cu cetățile supuse, nu pare să fie cu mult diferită de practicile și de scopurile politicilor tiranice. Regăsim argumente, cum subliniam anterior, în discursurile care îi omagiază pe bărbații căzuți în luptă, texte-oglindă pentru modul autoritar în care atenienii își exercitau hegemonia. Chiar și imaginea eroilor defuncți, pentru a putea fi "memorată" de cetate, trebuia acreditată de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
moarte a lui Guynemer și Aranca, știma lacurilor, prima un fel de Atlantidă, a doua mic Königsmark, remarcabile prin exoticul stâncos și anonim una, prin fantastic sinistru cealaltă. Contribuția lui Cezar Petrescu nu trebuie neglijată într-o literatură cu prejudecata tiranică a observației. A închipui indivizii care caută și descoperă comori, care se sacrifică pentru prieteni, intrând la închisoare, și peregrinează prin lume, jucând la ruletă și făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întîlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noi, cel puțin, și în țările defunctului sistem socialist, rolul personalității a fost minimalizat, înlocuit, fiind, cu un abstract rol al maselor. Teoria era, bineînțeles, o mistificare naivă deoarece, tocmai în condițiile socialismului, s au putut manifesta, până la exacerbare, personalități tiranice, strivitoare, anihilând în permanență posibilitatea apariției și impunerii personalităților veritabile, viabile. Această orientare politică s-a reflectat nefast în sistemul educațional, aspect reliefat și de Carmen Crețu (12, p. 99): . Personalitățile în formare spectaculoasă ale supradotaților erau ignorate în mod
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]