KorAP: Find »[drukola/base=tisă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...97 >

2,401 matches

Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860

Hajdu)207. Lenin susținea din toate puterile acest plan, indicând că trebuie realizat cât mai repede. Béla Kun a atacat primul în Transilvania, la 15 aprilie, dar armata română i-a alungat rapid pe unguri, până în la 1 mai, dincolo de Tisa. În Basarabia, atacul mediatic, cu manifeste care îndemnau la cucerirea tuturor instituțiilor și administrațiilor, s-a asociat cu declanșarea ofensivei Armatei Roșii ucrainene de-a lungul Nistrului. Christian Rakovski și comisarul sovietic pentru relații externe, Gheorghi Vasilievici Cicerin, au dat

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
Rakovski și comisarul sovietic pentru relații externe, Gheorghi Vasilievici Cicerin, au dat ultimatum românilor să evacueze Basarabia și Bucovina, precizând că scopul era să acorde "asistență fraților unguri sovietici". Românii au renunțat, pe moment, de a urmări trupele maghiare dincolo de Tisa și au trimis imediat trei divizii spre Basarabia. Lăsați în pace de români, ungurii au atacat Slovacia și Rutenia, crezând că vor realiza un coridor terestru către Armata Roșie rusească. România a contracarat încheind acorduri separate cu Cehoslovacia și Polonia

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
Roșie rusească. România a contracarat încheind acorduri separate cu Cehoslovacia și Polonia, ocupând coridorul galițian și rutean. Au fost blocate și tentativele din Basarabia și Dobrogea ale lui Rakovski. Kun a trecut la contraofensivă, masând șase divizii de-a lungul Tisei, în vreme ce românii aveau acolo doar două. Armata română se retrage tactic timp de trei zile, după care contratatacă, strivind diviziile lui Kun și intrând în Budapesta. Salva, astfel, Ungaria de la a deveni Republică Sovietică. Rakovski a mai încercat o ultimă

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
CIA va începe să se îndoiască: "Există oare dovezi clare că se va produce invazia sovietică?"281 Existau cu vârf și îndesat. România era înconjurată de multe divizii gata de atac, pe Prut, la Odesa, Kiev, în Carpații cehoslovaci, pe Tisa și la sud de Dunăre. Dar, încet-încet, s-a creat convingerea că pericolul de nouă invazie a fost nul, deși scenariul viza nu doar cucerirea României, ci și dezmembrarea ei: În mai puțin de șase săptămâni, dezinformarea a reușit să

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807

unde își manifestă stăpânirea Carpații sunt marcate de: falii marginale arcuite; ape curgătoare cu dispunere circulară și areale circulare până unde se simte prezența munților în topoclimate, soluri, vegetație. Spațiul românesc a fost încins de un brâu hidrografic, format din Tisa, Dunăre și Nistru, care-i stabilește hotarele, descriind un cerc larg în jurul Carpaților. Pe teritoriul stăpânit, munții au instituit, în mod suveran, un sistem concentric, etajat și radiar. Este o realitate geografică oglindită de forma rotundă a regatului dac fondat

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
mai ales în exteriorul inelului montan, sistemul se continuă cu dealurile subcarpatice (o asociere de culmi deluroase secționate de văi și depresiuni). Subcarpații formează o treaptă intermediară care asigură trecerea dinspre munți spre podișurile și câmpiile încorporate domeniului hotărnicit de Tisa, Dunăre și Nistru. În raport cu inelul montan: la răsărit se situează Podișul Moldovei (continuat până la Nistru); în sud Podișul Getic, căruia i se succede până la Dunăre, Câmpia Română; iar în apus Câmpia de Vest (întinsă până la Tisa). Atracția mecanismului teritorial construit

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
încorporate domeniului hotărnicit de Tisa, Dunăre și Nistru. În raport cu inelul montan: la răsărit se situează Podișul Moldovei (continuat până la Nistru); în sud Podișul Getic, căruia i se succede până la Dunăre, Câmpia Română; iar în apus Câmpia de Vest (întinsă până la Tisa). Atracția mecanismului teritorial construit de Carpați își exercită influența și reglează inclusiv funcționarea spațiului cuprins între Dunăre și Marea Neagră, reprezentat de Podișul Dobrogei. Pentru a cuprinde cu ochii măreția ansamblului geografic în care ne-am născut și trăim ca popor

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
râuri învolburate ce străpung Subcarpații, podișurile (Transilvaniei, Moldovei, Getic, Mehedinți și Dobrogei) și dealurile (Banatului, Crișanei și Silvaniei). Râurile străbat apoi lin câmpiile (Română și de Vest), pentru a-și continua drumul spre Dunăre (sau, foarte rar, spre principalul afluent Tisa, așa cum e cazul Mureșului, al Someșului și al Crișurilor). Umflat de râurile pe care le strânge (mai importante, Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Siret, Prut), fluviul curge maiestos spre Marea Neagră. La vărsare, formează o vastă Deltă, în care uscatul se îmbrățișează

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
american, african și australian) își interpretează rolul în funcție de evoluția ei. Schimbător ar putea fi doar locul unde se joacă unul dintre actele principale ale istoriei la un moment dat: de la extremitatea europeană la cea asiatică 10. Spațiul românesc (cuprins între Tisa, Dunăre și Nistru) s-a format în partea vestică a Eurasiei... Mai precis, a apărut la o răscruce de drumuri, în mijlocul continentului european. Pe direcția est vest, pământurile noastre se află cu aproximație, la jumătatea distanțelor care parcurg drumul până la

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
din acest punct, agricultura a pătruns în ținuturile noastre, iar edificatoare este aria de răspândire a culturilor apărute timpuriu în regiune (Gura Baciului Cârcea, Starcevo Criș, succedată de Vinca Turdaș). Pornite din Macedonia (Tesalia), dar sosite în zona Dunării și Tisei, culturile agricole au valorificat axul afluenților Timiș, respectiv Mureș și Criș, pentru a se extinde spre Transilvania și Banat (iar, indirect, în Oltenia, prin culoarul Timiș Cerna). Pe aceste drumuri, candida Zeiță Mamă a Lumii avea să pășească în ținuturile

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
au influențat într-o manieră similară destinul limbii române, din al cărei trunchi unitar s-au desprins ramuri viguroase. Din munți, au izvorât frumoase graiuri, care au curs de o parte și de alta versanților spre zările îndepărtate ale Nistrului, Tisei și Dunării. Totodată, începând cu Evul Mediu, Carpații au devenit o frontieră naturală pentru diversele nuclee regale și imperiale care s-au coagulat în Câmpia Panonică (de la regatul maghiar până la imperiul austriac și, apoi, dualismul austro ungar)24. Până la sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
s-a putut realiza exclusiv după criteriile geografiei fizice. Au funcționat preponderent criterii de ordin social. Așa cum s-a arătat încă din perioada interbelică, nu a existat o logică naturală în stabilirea hotarului vestic. S-a dorit împingerea graniței până la Tisa care reprezenta limita vestică a spațiului românesc (așa cum Nistrul o forma pe cea estică). Dar Tisa în sine nu putea constitui un hotar propriu zis, și, nu întâmplător, niciodată în istorie nu a jucat un astfel de rol. Deși mare

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
Așa cum s-a arătat încă din perioada interbelică, nu a existat o logică naturală în stabilirea hotarului vestic. S-a dorit împingerea graniței până la Tisa care reprezenta limita vestică a spațiului românesc (așa cum Nistrul o forma pe cea estică). Dar Tisa în sine nu putea constitui un hotar propriu zis, și, nu întâmplător, niciodată în istorie nu a jucat un astfel de rol. Deși mare, râul este molatic. Se mișcă agale printr-o amplă câmpie aluvială, cu vaste mlaștini, extinse în

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
în istorie nu a jucat un astfel de rol. Deși mare, râul este molatic. Se mișcă agale printr-o amplă câmpie aluvială, cu vaste mlaștini, extinse în zona confluențelor până departe spre est35. În consecință, aceste mlaștini, și nu cursul Tisei, au trasat limita vestică a frontierelor noastre în perioada interbelică. Într-o epocă a naționalităților, un cuvânt greu de spus l-au avut și realitățile etnice. Extinderea frontierei până la Tisa ar fi însemnat cuprinderea unui grup masiv și compact de

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
departe spre est35. În consecință, aceste mlaștini, și nu cursul Tisei, au trasat limita vestică a frontierelor noastre în perioada interbelică. Într-o epocă a naționalităților, un cuvânt greu de spus l-au avut și realitățile etnice. Extinderea frontierei până la Tisa ar fi însemnat cuprinderea unui grup masiv și compact de maghiari care ar fi complicat situația. De altfel, frontiera etnică era complexă și în proximitatea graniței fixate prin Tratatul de la Trianon. În Crișana, orașele aveau un caracter eterogen, majoritar alogen

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
așezări umane reclama păstrarea unei legături nord sud. Așadar, a fost trasată o linie care să se deruleze pe la poalele Carpaților Occidentali, pe direcția Satu Mare Arad și care să se continue spre Timișoara. În Banat, limita, până la confluența Dunării cu Tisa, putea fi privită drept o frontieră naturală, dar considerentele de ordin etnic au prevalat și în acest caz. Extinderea graniței pe direcția respectivă nu ar fi o avut logică etnică. Ar fi însemnat cuprinderea, de către statul nostru, a unor teritorii

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
minorități sensibil egale ca pondere (sârbo croată, respectiv românească). În schimb, șvabii au fost separați funcție de noua graniță româno sârbă. Și în Maramureș, s-a avut în vedere, în discuțiile cu Cehoslovacia, o limită etnică, chiar dacă, parțial, cursul superior al Tisei forma un hotar natural 36. Normal ar fi fost ca frontiera noastră să se întindă pe crestele Carpaților Păduroși. Până la urmă s-a convenit ca de ambele părți ale graniței să rămână minorități apropiate numeric (ruteni, respectiv români). În Dobrogea

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
și Oradea, în timp ce pe axul Mureșului, a apărut Aradul. Cele trei orașe s-au impus datorită situării lor pe râuri (Someș, Crișul Repede și Mureș), aflate în punctul curgerii lor în zona de câmpie, nu foarte departe de confluența cu Tisa. Oradea și Aradul au fost nevoite să îndure rivalitatea unor centre mult mai bine poziționate din Ungaria, care au constituit adevărate relee de influență ale Budapestei pentru spațiul românesc. E vorba de Debrețin care, situat într-un loc mai ferit

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
de influență ale Budapestei pentru spațiul românesc. E vorba de Debrețin care, situat într-un loc mai ferit, dar și mai fertil din pusta Hortobagy, domină nordul Câmpiei Panonice, respectiv de Seghedin, care controlează punctul de vărsare al Mureșului în Tisa. În schimb, Satu Mare a fost el însuși multă vreme un veritabil centru regional care își exercita influența până în Maramureș și Transcarpatia. Afirmarea sa ca nucleu regional s-a făcut cu ajutorul unor alte orașe folosite ca relee: Sighetul Marmației, Hust, Muncaci

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
situat între culmile nord estice ale Alpilor și protejat de Dunăre, a asigurat o bază de expansiune veritabilă pentru a domina Europa de Mijloc. Este punctul inițial din care s-a dezvoltat proiectul imperial austriac urmând firul Dunării și al Tisei. Ulterior a luat cursul unor afluenți estici (Someș, Criș, Mureș), pentru a pătrunde și în ținuturile noastre. Ferită din spate de munți și întinzându-se pe insule fluviale, Viena a fost și o adevărată redută naturală în fața căreia asediul otoman

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
decât să recunoască de bunăvoie suzeranitatea Înaltei Porți 63. Spre deosebire de Țara Românească, soarta Transilvaniei a fost strâns legată numai de ruta care se dirija dinspre Bosfor spre Câmpia Panonică. Depresiunea a fost conectată, îndeosebi, la convergența hidrografică din sudul Câmpiei Tisei datorită culoarului deschis de Mureș. Așadar, inevitabil, prin controlul exercitat asupra acestui punct nevralgic, Imperiul otoman nu avea cum să nu sensibilizeze Transilvania, care a devenit, la rândul ei, principat vasal Stambulului. În schimb cealaltă falcă a cleștelui avea să

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
mai inospitaliere spații din arealul dintre Dunăre, Carpați și Marea Neagră, ci și triburi care se retrăgeau din fața altor războinici mai de temut. Să ne gândim, de exemplu, la cazul iașilor, trib alanic cantonat în perioada invaziei mongole, atât în mlaștinile Tisei, cât și ale Prutului. Amintirea lor dăinuiește până astăzi pe meleagurile Moldovei. Pe unul dintre afluenții Prutului, Bahlui, au fondat orașul care le poartă numele târgul Iașilor. Inexistența unor asemenea particularități geografice la sud de Dunăre a dezavantajat romanitatea orientală

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
și Asiei Centrale sau Caucazului, profund tulburate de invazii. Să ne amintim de cazul Mușatinilor care par să fi fost originari din Țara Șipenițului de unde au migrat în Maramureș. Sub presiunea maghiarizării și cea a catolicizării care înaintau spre bazinul Tisei superioare, au revenit în Moldova. Odată cu dânșii, au dislocat o parte importantă a populației care i-a urmat peste munți, iar locul aproape gol a fost umplut de ruteni. La rândul lor, ucrainenii deja asimilaseră populația românească din regiune, transformând

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
fost atât de puternică încât, oricât de departe spre nord sau spre vest, au trăit strămoșii noștri au păstrat aprinsă flacăra ortodoxă. De pildă, se cunoaște că, în zorii apariției statelor medievale românești, celebra mănăstire Peri, situată la miazăzi de Tisa, era dependentă de patriarhul Constantinopolului chiar dacă Maramureșul se afla sub ocupație maghiară. Dovada propagării ortodoxiei pe teritoriile noastre dinspre Gurile Dunării este atestată și de faptul că, în zonă, au fost întemeiate primele entități administrative bisericești pentru spațiul românesc. Să

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
un pinten carpatic ce desparte Munții Buzăului de cei ai Vrancei. 35 De pildă, amintim de fosta mlaștină Ecedea din zona Satu Mare sau cea de la confluența Crișului Alb cu cel Negru. 36 Mai degrabă, se poate spune că, în zonă, Tisa reprezintă un ax al depresiunii Maramureșului. 37 Deși ne aflam în epoca națiunilor, bulgarii (sau rușii în locul lor) nu aveau cum să invoce argumentul etnic deoarece erau slabi reprezentați în întreg arealul dintre Tulcea, Ruse și Varna, unde predominau turco

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]