941 matches
-
în context determinanți la singular (acest București, Bucureștiul cotidian). Genul numelor de locuri este o categorie formală, fiind stabilit în context, în funcție de terminație (această Craiovă, acest/acești București), putînd înregistra variante de realizare a genului la același nume propriu: acest Toaca, această Toaca (munte). Variația poate merge mai departe, conducînd la un fel de moțiune care imită în parte modelul numelor de persoană: Bîrlogul-Bîrloaga, Bucovicioru- Bucovicioara, București-Bucureștioara, Grohotu- Grohota, Nedeiu-Nedeia. Unele dintre afixe pot fi considerate, prin frecvență, specifice numelor de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
determinanți la singular (acest București, Bucureștiul cotidian). Genul numelor de locuri este o categorie formală, fiind stabilit în context, în funcție de terminație (această Craiovă, acest/acești București), putînd înregistra variante de realizare a genului la același nume propriu: acest Toaca, această Toaca (munte). Variația poate merge mai departe, conducînd la un fel de moțiune care imită în parte modelul numelor de persoană: Bîrlogul-Bîrloaga, Bucovicioru- Bucovicioara, București-Bucureștioara, Grohotu- Grohota, Nedeiu-Nedeia. Unele dintre afixe pot fi considerate, prin frecvență, specifice numelor de locuri: -ești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vibreze, făcând punți lungi peste văi. Bătrânului Chiuariu, i se făcu frică, acum îi era chiar frică,... o frică, stranie, de neînțeles... Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată, tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
viața lui liniștită fusese complet tulburată. Toată lumea era sau părea ocupată, ori prea entuziasmată, ca să mai găsească timp pentru lacrimi. Lumea se obișnui și cu gândul războiului... „Ce-a fi, a fi...!“ * ... Într-o zi de aprilie, spre seară pe la toacă, pe când Anton nu-și afla starea și-și făcea de treabă prin ogradă, iar bătrânul Toma pufăia tutun în ceardac, din pădure, pe drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era zâulica de mare, cu ochii sus la parapet, unde se ițeau fesurile și turbanele turcești, și așteptam semnalul de atac... semnal care nu mai venea; iar zăpușeala ne dădea gata. Trecuse demult de amiază, soarele cobora spre asfințit. Pe la toacă, de undeva dintr-un sat din apropiere, veni un dangăt de clopot... Era clopot de vecernie, a doua zi era Sânt Ilie. Clopotul bătea rar, cu sunet adânc. Am făcut cruce și m-am închinat. La fel au făcut și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
decembrie... început de iarnă. ...Clopotele de la Schitul din deal răsunară grav și liniștit în aerul umed, alunecând aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lor molcom vestea mai departe, sărbatoarea de a doua zi...Sf. Ierarh Nicolae.. Era sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori grei începură să alunece pe cer întunecându-l. În depărtare, se vedea creasta dealului Ciomaga
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII Odihniți-vă’n pace, mamăică și matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se incumbă stări contradictorii, Apar cu datorii înregistrat Sau cu inadvertențe iluzorii Ca și cum aș lua mită de la stat. Înfig perfuzii-n viețile abstracte, Mă las cuprins de patimi, evident, În Marea Schismă văd încă o moarte Și-n mine bate toaca, insistent. 2 iulie 2011 Balul din anticamera veșniciei Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. Excentric, am să scriu pe un
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
totuși ochii mei mă înșală, noile construcții în dreapta ei, pe coama dealului, casa părintelui, modestă pe lângă semețele construcții de piatră albă, și nici o amintire dragă nu-și poate face loc în mintea mea devastată de atâtea noi imagini, doar vechea toacă prinsă între doi brazi, deasupra creștetului meu, pe masa lungă întinsă înaintea podiumului cu preoți stau în soare bucatele aduse la sfințire de creștini evlavioși, pungi cu făină, sticle cu apă și vin, haine ale celor suferinzi rămași acasă, neputincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tace pentru câteva clipe Janos și amândoi privim la pasul liniștit al părintelui Ioan care se îndreaptă spre biserica veche, pasul părintelui dă copilului Daniel semn în vârful dealului care cu aceeași binemăsurată coordonare a mișcărilor începe ritmic să bată toaca, câteva momente mai târziu loviturilor de toacă le răspunde clopotul cel mic de vecernie, fascinat înlăuntrul meu de această tainică legătură între evenimente care până acum, văzute doar la suprafață, nu păreau să aibă o atât de strânsă interdependență, glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
privim la pasul liniștit al părintelui Ioan care se îndreaptă spre biserica veche, pasul părintelui dă copilului Daniel semn în vârful dealului care cu aceeași binemăsurată coordonare a mișcărilor începe ritmic să bată toaca, câteva momente mai târziu loviturilor de toacă le răspunde clopotul cel mic de vecernie, fascinat înlăuntrul meu de această tainică legătură între evenimente care până acum, văzute doar la suprafață, nu păreau să aibă o atât de strânsă interdependență, glasul clopotului mic aliniază pe cărarea ce duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fulgi mari, cărnoși, până mâine dimineață totul va fi acoperit de zăpadă, Daniel e încântat de ninsoare, nu știu cum vom ajunge mâine la școală, îmi cobor sania din pod, râde el către ninsoare, îmi fac pârtie, Unde, Daniel? De sus de la toacă până-n poarta bisericii celei vechi, Daniel învață pentru mâine la geografie, stă pe laviță cu picioarele întinse spre foc, a venit cu cartea de geografie să mă întrebe ceva și aici a rămas, Cum se numea podișul acela de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe strada Matei Basarab. A venit să mă ia de la cămin, vrea să se plimbe cu mine; e scundă, bondoacă, rotundă ca o minge. Dacă i-aș da brânci, ar Începe să se rostogolească. Calcă toc-toc, toc-toc: și-a pus toace de 12 cm. Se bâțâie pe ele ca pe papainoage, crede că sunt mort după ea și astăzi ține să mă dea gata. E cam proastă. Îmi povestește tot despre asistentul M.: „Alaltăieri, am fost la adresa unde aflasem că locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nici țâțe, nici picioare, nici mijloc, nici umeri, n-are decât toace, toc-toc, toc-toc, mă toacă mărunt În timpan. „Vrei să-ți arăt cum merge una din alea...?“ „Ia să vedem“, mă prefac că mă interesează. Începe să baleteze pe toace, Își fâțâie fundul la dreapta, la stânga, Înainte, Înapoi. „Bravo“, Îi spun, „bravo, ești de meserie!“ și mă prefac că mă opresc În loc, ca să pot s-o admir. Ochesc un colț apropiat ce taie strada la dreapta și o cotesc scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o casă de munte, cu pereții jupuiți pe dinafară, dar mereu proaspăt văruiți pe dinăuntru, cu cerdac, ogradă și livadă, în apropierea unei mânăstiri cu zidurile ronțăite de vreme și înverzite de mușchi fin, de unde răzbătea la ceasuri exacte sunetul toacei de lemn, ca un glas de început de munte. Trăind doar cu o rudă îndepărtată, rămasă și aceasta văduvă, mult mai tânără decât ea, dar părând să nu aibă nici energia, nici farmecul egale cu ale ei. Nefiindu-i frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
printr-o întâmplare, în modul cel mai fericit cu putință. Intraseră în iarnă și puhoiul fremătător de lucruri ce trebuiau făcute a prins-o în vârtejul lor și nu-i mai era frică, nici chiar atunci când sunetul ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se sculau dimineața îndeplinind, toate trei, obligațiile unei case mari, ca într-un ritual, măturând zăpada viscolită în timpul nopții peste treptele urcând în cerdacul înalt, îngrijind păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o supă de găină și un cremeș. Am oprit o vreme În Piața Mică, un loc de joacă ruinat de lângă un stadion muncitoresc, cu câteva balansoare ruginite și iarba uscată plină de rahați de câine. Îngrețoșat, am ascultat o vreme toaca gospodinelor care băteau feliile de carne, am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de două-trei fumuri. Încălecând din nou, m-am hotărât să ajung la marginea orașului. Trebuia să fac un ocol destul de mare, fiindcă voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
său creier. Tăiat de sudori reci, sublocotenentul întețește ritmul. Știe că următorul este el. Aleargă mai repede decât își imaginase vreodată că poate să o facă. Inima pompează într-un ritm nebunesc, sângele galopează năvalnic prin artere, bate ca o toacă în tâmple, urechi, stomac. Aerul rece răzuie dureros gâtul și pătrunde în plămâni ca un bolovan uriaș rupt dintr-un aisberg. Ridică în brațe băiatul, rugându-se ca în cele cinci, poate zece secunde rămase până ce lunetistul îl va prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
inspirat din textul a patru psalmi davidici: 37, 85, 17, 22. Inedită prin timbralitate, lucrarea reunește alături de bas-solo, care exprimă verbul voinței lui Dumnezeu, harpa și percuția, împreună conturând mereu starea de grație Divină. Varietatea instrumentelor de percuție reunește, alături de toacă (instrument reprezentativ al cultului religios ortodox), instrumente care vin să susțină și să coloreze sugestiv substanțialitatea cuvântului biblic. Suita pentru violoncel solo, op.48, nr. 2 (1981) este o lucrare în care compozitoarea își dezvăluie spiritul sintetic, marcând o flexionare
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
plin sensurile adânci ale sentimentului de dor, proiectat spre infinit ca și Coloana lui Brâncuși.” Suita din baletul Miorița este compusă pentru orchestră simfonică mare, având în componența sa și instrumente specific românești precum naiul, înscris în familia flauților, și toaca, din rândul instrumentelor de percuție. Lucrarea străbătută de fiorul melosului popular, și circumscrisă unor parametri dramatici, lirici, dansanți, transfigurați într-un univers modal, ritmic și timbral, plin de sensibilitate, este măiestrit interpretată de Orchestra Națională Radio aflată sub bagheta dirijorului
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
trecut în neființă, judecata aspră și privirea neîndurătoare sunt mai ușor de suportat de noi, cei în cauză. „Bucureștii ce se duc“ Citim în revista DILEMA VECHE (nr. 518, 16-22 ianuarie), sub semnătura lui Andrei Pippidi: „Am auzit astă seară toaca de la Plumbuita. Mă apropiam, dar nu vedeam încă turnul clopotniței printre copaci. Câte mănăstiri au rămas în București? Au fost dărâmate sau sunt acum biserici de mir; nici Mărcuța, nici Pantelimon, nici Văcărești, iar Cernica și Ciorogârla sunt afară din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
tei, I. Ghinoiu susține că ar fi un arbore sacru, substitut al zeiței-mamă neolitice, protectoare a oamenilor și a animalelor, invocată În riturile de aducere a ploii și de alungare a pericolelor. Din lemn de tei se fac instrumente sacre: toaca din lemn (care mângâie și cheamă credincioșii la biserică), buciumul din coajă de tei (cu care sunt alungați strigoii și moroii În noaptea de Sângiorz), icoanele de lemn și biciul Mutului (zeul cabalin al Cetei călușarilor), copăița și leagănul. Se
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
sărite, agitându-și mâna cu degetele rășchirate prin fața ochilor lui Vasile : „Mă, băiete, tu vezi ceva ?”. Funcționează aici o regulă care transcende comunismul, enunțată de secole în relația omului cu diavolul și reluată de nenumărate ori în cinema. Ucigă- l toaca nu e un simplu ucigaș, un călău, un torționar care îți poate face rău când și cum vrea el. Ca să devii vulnerabil în fața puterii întunericului trebuie să semnezi pactul cu Ăla. Ceea ce înseamnă, înainte de orice, să‑i admiți existența. Câtă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dar mă puteam duce s-o iau? în sfârșit, facem noi ce facem și sclipuim de colo o coasă ruptă, de ici o cârceie de tânjală, mai un vătrar cu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și, pe după toacă, ne pornim pe la case. Ș-o luăm noi de la popa Oșlobanu, tocmai din capul satului din sus, cu gând să umblăm tot satul... Când colo, popa tăia lemne la trunchi afară și, cum a văzut că ne așezăm la fereastră
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Ingrediente pentru 10 porții: 1 kg carne de porc macra ½ kg carne grasă de porc cu sorici 500 g de guș 100 g de orez 5 g piper 1 lingură cimbru măcinat fin 10 g sare Mod de preparare: Se toaca carnea, gușa, șoriciul fiert și răcit cu ceapă crudă, orezul opărit pe jumătate, răcit se adaugă în compoziția de carne. Se adaugă o linguriță cu vârf de sare și condimente după gust, se frământa bine cu lingură de lemn și
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]