1,724 matches
-
de bucătărie. Cum era cu fața în jos, am început să-l bat de la picioare spre cap și el a început să urle cât îl țineau bojocii. Mama și bunica, când l-au auzit urlând și văzându-mă cum îl toc, au venit și mi-au spus: - Ce-i faci?... Vrei să-l omori? Să te duci la pușcărie, în loc să-ți termini facultatea?... - Mamă și bunică, acest netrebnic a mărturisit că datorită lui tata a fost omorât în spital. Vă aduceți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lor. Un an mi-a trebuit ca să-mi recuperez mâna. Finisajul l-am făcut cu nalbă sălbatică. TRATAMENTUL CU NALBĂ SĂLBATICĂ PENTRU RECUPERAREA MÂINII FRACTURATE Am luat tulpini de nalbă cu frunze și cu flori proaspete, un buchet. Le-am tocat mărunt și leam pus într-o oală emailată cu apă. Un pumn de plante tocate și trei litri de apă de la robinet (rece), le-am lăsat în repaus, la macerat până a doua zi, la aceeași oră. Era vară și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
din acest tratament, eu fac următoarea salată : Toc mărunt aproximativ 1,5 kg de varză albă crudă, proaspătă. Spăl, curăț și dau prin răzătoarea, cu ochiuri mici, 1 kg de rădăcini de morcov, pătrunjel și țelină, le amestec cu varza tocată într-un castron de porțelan. Adaog câteva frunze uscate și mărunțite de leuștean, oțet și ulei. Amestec totul până se omogenizează și salata este gata. Nu pun sare. Din această salată, mănânc în mai multe zile consecutive, până o termin
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu dulcegăriile astea nesărate ? Nu mă fierbe, stimabile ! - zic. Păi, ia stai jos și cugetă : ce-ți spun ție cuvintele astea românești atunci cînd se ridică de la masă și taie frunză la cîini prin mentalul nostru național ? și m-a tocat mărunt cu pilde bine asortate : Despre cel ce-a făcut o gafă, greșeală sau ilegalitate se spune că „s-a prăjit” sau „s-a fript”. „Nu mă fierbe, stimabile”, strigă Trahanache atins de impaciență. „Hai, frige-o de-aici !”, ordonă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Le-ndeasă în țoașcă, peste pungile goale de plastic. Nu-i place să se ducă cu mâna-n gură și orice lucru prinde bine la casa omului. — ...eeee-tee... răspunde ea. Și nici n-ascultă la ce-i mai spune el. Poa-să toace-așa cât i-o plăcea, să i se ducă gura pân-la urechi, el zice, el aude, ale bărbatului să le pui în ciur și să le-așezi sub cur, cum îi spunea și lu madam Ioaniu. Și ce mai râdea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Gelu când o aude ! Ea o duce acasă, o mai face pesmet, o mai pune-n ceai, o moaie și-o mănâncă cu lingura. Cu-atâta se-alege de la cumnată-sa. Și când trăia bietu Ilie, cumnată-sa tot așa toca, repede-repede, banii : La noi să vii în ziua lefii, Vico, să nu-ntârzii, că pe urmă-i prăpăd, zicea bietu Ilie. Și chiar așa, c-o săptămână înainte de chenzină, era lefteri, și tot umbla să-mprumute de colo, de colo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măcar de-ar fi Ivona acasă... La ora asta n-ar prea avea un’ să fie, a ieșit la pensie și Ivona, a ieșit și bărba-su : patru mii, poate și mai mult, cât or avea împreună. Patru mii tot să toace, ei singuri, că le-a plecat băiatu ! S a făcut doi-trei ani de când a plecat Tudor, a plecat înainte să moară bunică-sa, madam Ioaniu. Camera lui o ține Ivona și-acu neatinsă, nu doarme nimeni în ea și nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea orașu cu lecții de franceză, de germană, da a rămas cu de toate : și cu casa casă, și cu cristale, și cu covoare, și pân-la urmă tot a luat ea pensie de pe urma lu bărba-su. Pân-la urmă, tot i-a tocat banii ! D-aia, după ce a tăcut mâlc, ani de zile, numa așa o auzeai : Alo ! făcea baba. Alo ! Aici Sofia general Ioaniu. — Ete, să mă pupi în cur, zicea și ea. Și baba, vicleană, de toate alea vorbea, da foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lăsat ! Da ăsta al Ivonii, dar-ar dracu-n coiu lui, ăsta e bun să taie frunză la câini și să călărească muieri și să facă praf sutele... Lui să-i dai bani cu amândouă mâinile și el să-i toace la pocăr, și la zaiafeturi și la matracuce. Și zmintita de Ivona nu mai știe cum să-l mai lingușească, iote și-acu ce se mai mierlăie... Ee-tee, mierlăie-te tu, că pe el tot Farfuza-l comandă ! Tot Farfuza e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-s toată un foc, și-așa un vâjâit am în urechi ! Mai bine-aș lua un hiposerpil, să nu mă lovească aci, Doamne-ferește, damblaua ! Că mi vâjâie urechile, de nici nu mai știu de mine, și asta, uite-o ce toacă-nainte ! Uite-o ce nu-i mai tace gura ! Că d-aia și pramatia de Niki nu stă p-acasă ! De gura ei, care nu-i mai tace, d aia fuge-mpușcat ! Nu sunt îngrijorată, pentru că ce i-a mai rămas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o să le ia Statu. Tu stai și ntinzi de șase sute cinzeci de lei, două suflete, și atâta avere care se duce pe gârlă, păi să nu-ți vie dracii ? încă să fiu în locu la proasta asta de Ivona, aș toca tot ; tot-tot, să știu că nu rămâne de mine nici atâtica ! Da vezi, că nu-ți vine să toci, că nu știi cum ți-o fi, Doamne ferește, sfârșitu ! Așa și Ivona : d-aia s-o fi făcut mai cărpănoasă ! Că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu se poate să n-o știi ! Are și pudre, și rujuri, și oje, și creme, foarte convenabile... Și eu, care toată viața i-am făcut economie bărbatului ! îi și spun, câteodată : Puiule dragă, nici habar n-ai tu cum toacă altele banii bărbaților lor ! Numai Helena Rubinstein ! Numai Elisabeth Arden ! Numai Max Factor ! Lucruri din pachete ! Eu cu zdrăngănelele mele ieftine și cu rujurile de la Niculeasca ! M am mulțumit cu ele, pentru că așa este firea mea : modestă și populară ! Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să nu-mi fac griji. Să nu-mi fac griji pentru ea - dacă situația e atît de nasoală cum spune Emil. Pe de altă parte, e normal să-mi fac griji și pentru mine - dacă vine și Începe să mă toace... e normal să fie Îngrijorată, dar nu e normal să-i cășuneze În halul ăsta. Dacă intrăm În rutina noastră exasperantă și reușește... reușește ce n-a reușit camionul? Există această posibilitate. — Și care e povestea cu securiștii? Tu ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
este Ceaușescu II. Un pîlc de ciori și un grup de mecanici maiștri militari care au scos capetele din motoarele avioanelor și ne-au aruncat niște priviri. În baterie? Dormitorul nostru a fost transformat În cazinou. CÎteva săptămîni ne-am tocat soldele la zaruri și la poker, În țipetele vesele ale lui Cristian - care a produs un cozoroc de crupier, Dumnezeu știe de unde. Rien ne va plus! țipa el vesel În timp ce-i umflam mangoții lui Marcel, sau lui Claudiu, sau lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
piază rea ce ești!” - am încercat să-l aduc cu picioarele pe pământ pe pezevenghi. “Da’ știi că ai început să gândești ca un om mare? Numai s-o ții așa, vere”. Nu i-am mai răspuns, fiindcă altfel mă toca ca o moară stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-a cocoțat undeva în bagdadia cerului, am ajuns la izvorul care, de fiecare dată parcă, îmi aține calea sub o costișă din subsuoara pădurii. L-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a început să plouă. Era o ploaie meschină, cum nu prea se întîlnește vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer și te scot din sărite; care, parcă, nu se mai termină niciodată; suprimă orizontul, îmbîcsesc aerul și-ți toacă nervii dacă n-ai ce face. Privești un timp cum sporesc băltoacele, ai senzația, ascultând ploaia, că te afli într-o imensă peșteră și că tu nu ești altceva decât o stalagmită. Pe ochi ți se așază o pâclă umedă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Sofocle, pe Fidias. Salamina îi atrage ca un magnet. Ei intră în Atena și în celelalte orașe ale noastre ca într-un muzeu". Îmi vorbește apoi despre un poet grec, bărbat frumos și însurat cu o americancă bogată. "I-a tocat acesteia averea pentru a trăi à l'antique, înconjurat de vestale și îmbrăcat ca în timpul lui Pericle. La Delfi, a încercat să reînvie prin montări spectaculoase drama antică". Sare de la una la alta, urmărind, parcă, o idee care-l preocupă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru așaceva, nici nu avea timpul necesar, pentru a o face, totuși, era de admirat, și, mai întotdeauna, era admirată, de către cei pe care-i servea. Ziceai, de fiecare dată, când era în plină acțiune, că, undeva, foarte aproape de tine, toacă timpul o minimitralieră. Și anii treceau; și ziarul, la care lucra, căpăta o istorie tot mai bogată; și redactorii, reporterii, care treceau pe aici, o alintau, duios și cu delicatețe: mireasa codrilor de miri. Că era și atât de frumoasă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu chestii...” “Și ai crezut că și glasul meu face parte dintre ele” “Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, da” “Nu uita, însă, că eu nu-ți sunt nici coleg de slujbă, nici concitadin, deci ce motiv aș avea să-ți toc nervii? Invidie? Nicidecum. Mânie? Nici nu se pune problema. Ce mai tura-vura, Paule dragă, dă-mi voie să te felicit pentru noul tău album” “Vă mulțumesc, sunteți deosebit de amabil. Vă mulțumesc, de asemenea, și pentru aprecierile deosebit de elogioase, aș spune
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-i pună lesa ăstuia, vă rog? Așa-zisa soră se agață de ușa șoferului, cu fața ca o ghirlandă de-aia festivă udă fleașcă. Ai zice că femeia a încasat una în stomac sau așa ceva. Iar începe să-l toace la cap. Mark! Uită-te la ea! Ce alt animal de pe lumea asta te-ar putea iubi astfel? Câinele începe să scoată scheunatul ăsta derutat. Barbara se îndreaptă spre falsa Karin, adresându-i-se cu „scumpo“ și spunând: Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îl asaltă pe doctorul Hayes, aproape flirtând cu el, ca să-l convingă să semneze în continuare toate actele necesare. Dar chiar și cu o acoperire medicală excelentă, Mark nu mai putea rămâne mult timp la recuperare. Karin, acum șomeră, își tocase economiile. Începu să atenteze la asigurarea primită moștenire de la mama ei. Să faci o faptă bună cu ea. Nu sunt convinsă că asta a avut în cap când mi-a lăsat banii, îi spuse ea lui Daniel. Nu e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prerie și deșert. Câteva rulote, benzinării, malluri - decorul tipic din inima Americii. Pentru câteva secunde, plouă. Apoi, ploaia se transformă în lapoviță, iar lapovița în ninsoare. Lumina zilei se stinse în întuneric. După câteva clipe, noaptea se sfârși, în timp ce cursa toca alte câteva zeci de kilometri din șoseaua imaginară. Orice leziune ar fi suferit Mark Schluter, degetele mari și conexiunile lor îi rămăseseră intacte. Cercetările recente făcute de un coleg al lui Weber sugerau că porțiuni uriașe din cortexul motor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Străinul îl măsoară, bănuitor. —Ba cum să nu. Bărbatul care își confunda viața... Nu sunt eu, insistă Weber. Eu lucrez la asanarea solului. Stewardesele aleargă în sus și-n jos pe culoar. O pasageră din fața lui își îndeasă un animal tocat în gura uriașă. Corpul lui Weber se chircește înăuntrul costumului său pătat și distrus. N-a mai rămas nimic din el, în afară de acești ochi noi. În propriul lui cap supraaglomerat, imaginile zilei ce trecuse se întorc la cuiburi. Pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
număr de reprize (de obicei 3) a câte 2-3 minute. Așadar solicitările variabile de la o ramură la alta determină implicarea oarecum diferită a surselor energetice. Spre exemplu karate-ul are ergogeneză anaerobă, pe când judo-ul are ergogeneză mixtă (Ioniță și Toacă, 1994). Putem afirma că, în general, în efortul specific competițional din artele marțiale cu durată redusă a luptelor intră în acțiune preponderent sistemul anaerob, necesar execuției rapide și spontane a mișcărilor, pentru surprinderea adversarului. 1.1. Sursa anaerobă alactacidă Este
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
iluzii, informatorii lor există. Tot așa cum există și cei care pot deveni ai noștri, mărturisind. Lucrul acesta are în el evidența înfăptuirilor ascunse care l-au scos pe Omar Hayssam din țară. Ai lor stau lângă banul public și-l toacă. Spală, spoliază, mint cu sofisticării financiar-contabile și prin fonduri de investiții. Informatorii lor au fost prezenți prin toate culisele guvernării, informatorii lor primesc telefoane la ore de noapte, decid aberații prin partide. Ai lor sapă temeinic în urma telefoanelor pe care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]