822 matches
-
tom, studiam cu multă seriozitate și cu mare dezgust, dădeam și examene, eram întrebat, indiferent dacă asta se întâmpla la logică sau la mama dracului, despre Hegel, băieții ziceau că am baftă, era ca un făcut, aș fi putut să tocesc numai Hegel și bună ziua, aveam metoda mea, stai să vezi : închideam ușor ochii, vedeam paginile de parcă le-aș fi avut în față, exact cum erau tipărite, până la adnotările cele mai mărunte, nu-mi scăpa nimic, le citeam, înșiram totul, fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
intru adînc În toate oglinzile biblice, dar deocamdată mi-e bine... ― Încrucișez mîna ca și cum aș creștina un prunc; pășesc timid să nu trezesc golgotele care-mi brodează tîmplele. Cu cît Înaintez În scrierea acestui poem securea mi se tocește... În toate cele ce mă Înconjoară există un nerv care tremură ― organele reci tresaltă chiar și pe masa autopsierului. Jocul nu s-a sfîrșit. Urmele se cer descifrate, noduri așteaptă să fie eliberate, și orice Îmbrățișare a visului aduce cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
același efect asupra creierului din partea radioactivității survenite prin catastrofa de la Cernobâl... La aterizare pe aeroportul de destinație, ceața amestecată cu măzăriche, albind colinele Țării de Sus a Moldovei, continua să primejduiască frânarea avionului pe anvelopele penibil de netede și de tocite de vechime ale roților aparatului de zbor. În mașina societății comerciale, trimisă de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l prelua de la aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-o întreb pe cel mai conjugal ton cu putință: - Îmm... ce-i? Parcă am apăsat un buton și, fără să stea mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta cu pictarea icoanelor în biserică, toate îmi merg pe dos. Nu mai înțeleg nimic... - Ai conflicte cu popii? am întrebat. Leonard o mai pățise o dată, muncise o vară și, dup-aceea, uitaseră să-i dea banii, de și-a tocit pingelele pe la ușile lor, „Mi-a intrat aghiazma-n pori de când bântui pe la ei, am să iau un braț de lumânări data viitoare, să am când mi-or tăia cei de la Renel lumina...”. - Fii atent la intersecție, vine Matizul ăla! - Cretinule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că e isprava javrei de Caravella; în mintea ei de maimuță, a crezut că, până la urmă, o să mă dea gata, după ce a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să-i lași pe potrivnici să-și tocească dinții clănțănind în gol. Rostul meu este să asigur liniștea și bunăstarea locuitorilor, nu să-i atrag în polemici stupide. FILOZOFUL. Mă aflu pe calea cea bună! De paisprezece ori am fost mușcat de iepuri, în ultimul an, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a existat. Acum, sigur, nu mai e tânără; nu vrea să o revadă. De la Irene are o scrisoare, o citește mereu: i-a trimis-o după ce a părăsit-o. Are un fix: citește scrisoarea. O poartă cu actele, s-a tocit.” Despre Femeia solară nu știe nimic. Nimeni nu are idee. Vizitatoarea, doar, o bănuială. O chestie platonică. Îl pândesc să văd dacă se masturbează. Agitat; aplicat electroșocuri și insulinoterapie. Convulsiile inerente tratamentului - s-a zbătut ca o fiară, e puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lumea cu tine. Ai o șansă. Firul de iarbă încolțește în sânge limpede până va sosi vremea spicului. Culege diminețile din cochiliile melcilor și îți fă colier de lumină în jurul sufletului doar așa întunericul, ca un lup ispășit, își va toci colții de porțile cimitirelor. Ești om credincios, Petre, roagă-te! Dumnezeu și-a abandonat în fotografie intențiile. Iov a pătimit pe marginea iluziei până când i s-a vestejit speranța, tu nu ai ce pierde. Petre, minunile vin când nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așternut scutece în icoană. Eu nu mai sunt de mult urma de cretă impregnată pe frunza castanilor. A viscolit verde, ruginiu, alb și iarăși mult verde peste șotronul desenat în Copou avalanșe de vieți peste o moarte definitivă. S-au tocit pașii până la os în jurul intenției de a fi pom cu suflet de om, se desprind secundele și cad a întomnare din calendare. Nu mă căuta părinte! Astăzi este ultima mea zi din moarte, 18 ani m-a îngăduit Dumnezeu lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urmă se hotăra să-și facă apariția. Probabil că încă dormea dus în patul său. Dacă asta se așteptau să simt, am decis să fac pe dos. Așa că, în loc să-mi rod unghile pe post de mic dejun și să-mi tocesc pingelele pantofilor ieftini umblând de colo până colo prin încăpere, am încercat o tehnică de autorelaxare sau cum îi zicea doctorul Meyer: cu ochii închiși, respirând adânc pe nas, cu mintea concentrată asupra unei forme simple, am reușit să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
N-au mai vorbit până acasă. Marta a primit vestea fără să manifeste nici un sentiment. Ce se știe că se va întâmpla într-un anume sens e ca și cum s-ar fi întâmplat deja, așteptările nu numai că anulează surprizele, ci tocesc și emoțiile, le banalizează, tot ce doreai sau de care te temeai a fost deja trăit în timp ce ai dorit sau te-ai temut. În timpul cinei, Marçal le-a dat o informație importantă de care uitase, care nu i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ani ai vieții sale, n-a ieșit decât de două ori din casă, și În acele două ocazii s-a urcat pe acoperiș! Dimineața și seara, era acolo, așezat cu picioarele Încricișate pe o rogojină pe care trupul său o tocise, dar pe care n-a vrut niciodată s-o schimbe sau s-o repare. Dădea instrucțiuni, scria, Își punea ucigașii pe urmele dușmanilor. Și, de cinci ori pe zi, se ruga, pe aceeași rogojină, Împreună cu vizitatorii de moment. Pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
simți privirea stinsă picând într-o tomnatică durere. Aparențele derutează crocant, sufocant dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo. Mâine nu vei mai dori nimic resemnat în spații, pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță, tocești penelul scursorilor ambițios nu mai ai păr sau oase, doar spuză. De-a lungul covârșitoarelor ambiții de a învinge într-o maniacală înfrângere n-auzi cum șuieră gândul cunoașterii, mereu mai obosit ; miști doar împins de inerția reflexiilor aparținând nimănui
Lini?te by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83911_a_85236]
-
sac cu jucării. Din partea mea, îți voi scrie-o poezie iar tu, săți descarci sacul, plin cu bucurii. Tablou de noiembrie Este noiembrie și vremea s-a răcit, toamna a tras cortina peste soare, copacii se dezgolesc, iarba s-a tocit, ici, colo, se mai vede câte-o floare. Natura e statică. Doar vântul bate și ploaia pică sacadat, pe geamuri. De-asemeni, câinii, ce latră pe la sate, sau câte-o cioară croncănind pe ramuri. Se-ntunecă devreme, stele nu mai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mă liniștește. Nu cred că aș reacționa prea bine dacă Jake s-ar arăta pasionat de la început; cred că mi s-ar opri inima sau aș lua-o la sănătoasa. Nu mai am reflexele de altădată. Patrick mi le-a tocit, așa că am nevoie de o reconstrucție lentă, constantă, ca să le pot reface în parametrii lor de altădată. —Rebecca... începe Jake. Mă uit la el și-l încurajez cu un gest. Nu sunt în stare să vorbesc în momentul ăsta. —Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de școală, atât cât puteam noi, bieți subjugați ai materiilor reci. Și ca să ni se demonstreze că noi nu știam nimic și ei TOTUL, profesorii au bifat pe calendar zilele în care vor avea loc tezele, locația și, desigur, echinocțiul. Toceam, toceam, rupt de lume în chilia mea din strada Cimbrului numărul 2, Cartierul Chercea, încât îi auzeam și pe piloți pe deasupra casei trecând spre război: Vezi, acolo e un băiat care învață degeaba. Atunci putem să prăbușim o bombă! zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
școală, atât cât puteam noi, bieți subjugați ai materiilor reci. Și ca să ni se demonstreze că noi nu știam nimic și ei TOTUL, profesorii au bifat pe calendar zilele în care vor avea loc tezele, locația și, desigur, echinocțiul. Toceam, toceam, rupt de lume în chilia mea din strada Cimbrului numărul 2, Cartierul Chercea, încât îi auzeam și pe piloți pe deasupra casei trecând spre război: Vezi, acolo e un băiat care învață degeaba. Atunci putem să prăbușim o bombă! zicea celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care este necesară. Poate tăia până și prin oase cu la fel de multă ușurință. Și partea cea mai bună e că tăișul nu trebuie niciodată ascuțit. Din câte știam eu, nu exista metal în lume, sau aliaj, care să nu se tocească, dar luând în considerare faptul că în mintea mea există vreo două sute de entități, că pot citi mințile celorlalți și că-mi pot da seama de trădare de la o milă depărtare, nu ar trebui să mă mire ce-mi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spune-mi tot. — Ei bine, este un proces biochimic ca oricare altul, zise Robbins. De aceea am vrut ... — În urmă cu trei luni, am avut o durere în picior, spuse Watson. O săptămână mai târziu, târam piciorul. Pantoful s-a tocit pe margine. După scurt timp am început să am probleme cu urcatul scărilor. Acum, am o slăbiciune în mâna dreaptă. Nu pot să strâng nici un tub de pastă de dinți cu ea. Respir tot mai greu. În trei luni! Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
VIGNETA Acum, de curând, a venit Manfred Marklund și mi-a spus: Muntele Ava crește! A fost nevoit să se așeze pe marginea patului meu. Era plin de transpirație și gâfâia. Nu, am spus eu. Munții nu cresc. Dimpotrivă, se tocesc și scad. în fiecare toamnă muntele Ava se sfrijește cu vreo zece centimetri. Dar munții înalți, a spus Manfred, apar și ei în vreun fel. Cândva trebuie să fi crescut ei din pământ. îmbătrânești, am spus eu. Nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Marklund, deși probabil că nu era adevărat. Dar i le-am spus așa cum mi le spusese bunicul cu mult timp în urmă. în cele patru sute de milioane de ani care au trecut, am spus eu, ploaia, furtunile și înghețul au tocit munții până la înălțimea lor actuală. Ei scad mereu și devin tot mai mici. La început Ava a fost, probabil, un vârf alpin, da, și semăna cu Mont Blanc sau cu Matterhorn! Ce avem noi acum sunt resturile rămase, un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru proză; ediția a II-a All, 1998; edițiile a III-a și a IV-a Polirom, 2003 și 2008). Are în pregătire la Editura Polirom volumul Amazoanele. O poveste. Sarsanela Așa cum trebuia s-o tocim la școală sau cum o citeam din cărți, istoria cu i mare îmi părea un bloc uriaș de granit în care se învălmășeau ani, secole, domnitori, războaie, victorii și din care nu puteam să desprind nici o așchie, darămite un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lucrul cel mai interesant în artă este personalitatea artistului, iar dacă aceasta este ieșită din comun sunt gata să iert o mie de defecte. Presupun că Velásquez a fost un pictor mai bun decât El Greco, dar obișnuința începe să-ți tocească admirația pentru el, în schimb Cretanul - senzual și tragic - oferă misterul sufletului său ca o jertfă pe un altar. Artistul - pictor, poet sau muzician - prin ornamentația sa sublimă ori frumoasă satisface simțul estetic, dar acesta este înrudit cu instinctul sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
frumos pentru o rochie, pentru un câine, pentru o predică; iar când ajung să privească în față Frumusețea adevărată, nu mai sunt în stare s-o recunoască. Pompa exagerată cu care se străduiesc să-și împodobească gândurile fără valoare le tocește capacitatea de percepție. Ca și șarlatanul care simulează o forță spirituală - simțită uneori cu adevărat - ei își pierd puterea de care au abuzat. Dar Stroeve, bufonul fără pereche, avea o dragoste și o înțelegere pentru frumusețe la fel de cinstită și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc. A continuat să fumeze în tăcere fără să mă bage în seamă și aparent era dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un scriitor e ceva deconcertant în instinctul care-l face să se intereseze de ciudățeniile naturii omenești care-l captivează într-o asemenea măsură, încât simțul lui moral e neputincios în fața acestui imbold. El recunoaște în sine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]